Gardul identitar

Publicat în Dilema Veche nr. 103 din 12 Ian 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Realitatea TV a încercat să încheie anul trecut cu o lovitură de PR şi să "facă ordine" în ideea de topuri şi clasamente. Zece pentru România a reunit forţe notabile: patru institute de sondaje au lucrat cîteva luni la realizarea unui sondaj din care să rezulte "cei mai..." dintre români, Evenimentul zilei a pregătit terenul publicînd, periodic, "preliminariile" clasamentului, o gală la Ateneu, transmisă în direct, i-a prezentat pe cîştigători. Ar fi trebuit, probabil, să urmeze o exclamaţie de uimire din partea ţării întregi şi, eventual, angajamentul de a pregăti deja soclurile viitoarelor statui. N-a fost să fie. Pornită de la o idee pe care mulţi oameni de televiziune o considerau a priori perdantă în România - şi anume un post TV specializat în ştiri - Realitatea TV şi-a găsit nişa perfectă şi a devenit un proiect de succes. Într-un fel, era cea mai indicată instituţie media pentru a stabili astfel de "clasamente ale realităţii". Ideea însă nu e nouă: TVR a realizat în anii anteriori ceva asemănător, sub titlul "cei mai iubiţi dintre români", în acelaşi "format" de sondaj + gală (prezentată de Andreea Marin). Noi au fost desfăşurarea de forţe, ambiţia "totalizantă" (reflectată şi în titlul cu aer "definitiv": Zece pentru România) şi, mai ales, ecourile. Altminteri, e plină lumea de topuri şi clasamente (produse care "vînd bine" ziarul, revista, emisiunea...), iar la români, poate mai mult decît la alte naţii, acestea capătă şi un "ce" identitar: dezorientaţi într-o lume nouă, vrem să-i numim pe cei care "ne reprezintă", vrem să ne ştim modelele, vrem repere. Şi, dacă se poate, vrem toate acestea prin plebiscit, nu mai vrem să ne bage nimeni pe gît ideea că unii sînt "mai ceva" decît alţii. Ca lovitură de PR, n-a ieşit deloc rău: publicul a rămas cu ideea că Realitatea TV a impus nişte standarde, a scos în evidenţă nişte valori, a "creat actualitate"; în plus, multele comentarii din presă (chiar şi cele critice) au dus vorba despre eveniment. Numai că procedurile PR-ului sînt adesea în dezacord cu rigoarea, ca să nu spun mai mult. Topul a fost prezentat ca fiind rezultatul "votului a 17 milioane de români", primii clasaţi din fiecare categorie ne-au fost livraţi, la gală, ca fiind votaţi de atîtea milioane de concetăţeni de-ai noştri. Evident, fals. N-a votat nimeni, a fost doar un sondaj făcut pe un eşantion reprezentativ, iar rezultatele au fost extrapolate la totalitatea populaţiei adulte. Sigur, ştiinţa sondajelor ne arată că, dacă atît la sută dintr-un eşantion reprezentativ îşi exprimă preferinţa pentru ceva sau cineva, acelaşi procent s-ar obţine şi dacă ar fi vorba despre totalitatea populaţiei. Dar a prezenta acest mecanism ca vot efectiv al întregii populaţii frizează manipularea. Nu-i deontologic, dacă îmi este permis acest cuvînt atît de rostit şi atît de nesocotit în tranziţia noastră. Eu, unul, nefiind întrebat pe cine consider "cei mai cei" din ţărişoară, mă simt lezat şi o iau personal, dacă sînt băgat la grămadă printre "votanţi". Apoi, tot din motive de PR, cei zece ne-au fost livraţi într-un discurs care îi asimila valorilor neamului, oamenilor celor mai reprezentativi din fiecare categorie. Or, astfel de sondaje indică numai notorietatea, percepţia publicului, impresia poporului cum că, de-un paregzamplu, Ţiriac este, ca om de afaceri, doar oleacă mai bun ca Gigi Becali. E limpede că nici poporul, nici eşantionul său reprezentativ nu au criterii (şi nici competenţă) pentru a ierarhiza competenţa şi valoarea unor oameni din tot felul de domenii. Publicul îi judecă şi îi declară drept "buni" sau "răi" pe cei cunoscuţi de la televizor. Şi aici intrăm în cercul vicios: televizorul îi livrează, în talk-show-uri şi ştiri, pe nişte oameni pe care, ulterior, publicul îi consideră mai buni sau mai reprezentativi (că doar de-aia sînt daţi la televizor, nu?), astfel încît aceştia se întorc pe ecran, încununaţi cu lauri catodici, în spectacole de gală cu ştaifuri şi zgomote de PR, prezentaţi ca "modele". Cei pe care publicul nu-i cunoaşte (căci nu i-a văzut la televizor) nici măcar nu sînt luaţi în discuţie ca posibili candidaţi la onoruri. Unii comentatori au remarcat, cu indignare sau tristeţe, lipsa unui top al oamenilor de cultură: absenţa provine din faptul că oamenii de cultură nu sînt cunoscuţi (cu puţine excepţii). Şi nu sînt cunoscuţi pentru că televiziunile se dezinteresează aproape total de domeniul culturii care, nu-i aşa, "nu face audienţă"... (Aştept să-şi scrie Gigi Becali autobiografia: nu mă îndoiesc că vreo televiziune/emisiune/revistă o va face "cartea anului"). Una peste alta, Zece pentru România a ieşit amestecat: rădăcină de PR cu tulpină de show şi rămurele firave de "produs publicistic". Într-o societate cu o grămadă de premii şi premianţi, dar fără vreun premiu cu adevărat prestigios, instituţiile şi televiziunile se înghesuie să-i desemneze pe "cei mai..." dintre români. O criză identitară prelungită, manifestată în dorinţa de recunoaştere din partea "grupului", şi o abureală de proceduri din media & PR fac din televiziune adevăratul protagonist al lumii româneşti, micul dictator cotidian. Pînă la urmă, tot televizorul ne va rezolva şi dilemele identitare. Vopsind gardul.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
„Pitești, am auzit că îți plac dungile”. O reclamă Sephora jignește miile de victime ale Experimentului Pitești. Reacții acide
Sephora România, filiala celebrului lanț francez cu produse de înfrumusețare și parfumuri, a postat pe pagina de Facebook și pe Instagram o reclamă jignitoare asociată cu teribila închisoare Pitești, unde mii de deținuți au fost torturați de comuniști. Postarea a fost ștearsă după câteva ore.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.