Farmecul discret al Iașilor

Publicat în Dilema Veche nr. 612 din 5-11 noiembrie 2015
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Am ajuns la Iași în zori, puțin du­pă cinci dimineața. Nu aveam cum să mă duc încă la hotel, așa că mi-am tras un pulover pe mine și am luat-o agale pe străzi, îndreptîndu-mă spre Copou. Dincolo de aura livrescă, o cafea băută la soare pe terasa Casei Pogor, în urmă cu vreo cincisprezece ani, transformase acest cartier comemorativ al Iașilor într-un spațiu al tuturor fantasmelor mele moldave. În lumina crudă și rece a dimineții de toamnă, Copoul mi-a părut însă trist. Cele cîteva case vechi ca­re fuseseră renovate priveau orgolioase la celelalte clădiri care supraviețuiseră, dar care erau acum tăcute, chircite în uitare și neîngrijire. Peste toate tronau, cu impertinență de parvenit, blocurile comuniste și vilele postcomuniste, într-un consens de desconsiderare a unei lumi demolate. M-a cuprins frigul și am coborît la bulevard, în căutarea unei cafenele. Era însă prea devreme, așa că m-am a­dăpostit la un non-stop și am luat un es­presso firav, pe care l-am băut fără con­vingere, în compania unui boschetar. La un moment dat, acesta mi-a oferit, ca în­tre vecini, o pungă de aurolac contra do­uă țigări.

Cînd a venit vremea, am plecat de la non-stop și m-am îndreptat decis spre Cafeneaua Veche, am deschis ușa și, printr-un soi de tunel al timpului, am intrat în acel Iași despre care Ionel Teodoreanu spunea că „nu este acolo, ci atunci“. Tihnă și sporovăieli culturale. După vreo jumătate de oră, eram acolo dintotdeauna. După încă o oră, eram de-al casei și m-am mutat la altă masă, ca să stăm pu­țin de vorbă, așa, ca între intelectuali. Nu ne grăbea nimic și nimeni nu se grăbea. „Știi, ceea ce îți mai poate oferi încă Iașiul este un timp de calitate“ – mi-a ex­plicat unul dintre veteranii cafenelei. Mi-am adus aminte din nou de vorbele lui Teodoreanu: da, Iașiul a rămas „a­tunci“, dar mai există și acum tuneluri ale timpului către acel atunci.

Apoi lucrurile s-au precipitat. Am ajuns la hotel, am făcut un duș, după care am plecat în grup către Casa Kogălniceanu, la colocviu, însoțiți de colegii noștri, toți „vechi ie­șeni“. Aceleași străzi îndoliate pe care le stră­bătusem în zori s-au animat brusc, fie­care clădire a căpătat un nume și o bio­gra­fie bogată, iar în dreptul fiecărei case dispărute s-a păstrat un moment de reculegere, evocîndu-se totodată isprăvile răposatei. Jumătate din istoria modernă a României prindea viață și ni se înfățișa de-a lungul și de-a latul cîtorva străzi. Și, împreună cu ea, un stil de viață și un mod de a face istorie care s-au retras atît din viață, cît și din  istorie. Din nou, nu eram acolo, eram atunci.

– Cum puteți trăi în București? Eu n-aș putea!… – ne-a provocat, la întoarcere, unul dintre acești vechi ieșeni.

– Uneori te constrînge viața – s-a justificat un coleg bucureștean.

– Nu-i adevărat! Adică depinde ce vrei de la viață. Dacă vrei să ți-o trăiești, nu stai în București! – a conchis ieșeanul și s-a uitat la noi cu tandră compasiune.

Și parcă pentru a ne convinge, ne-a condus la o masă moldovenească mai ceva ca la nuntă, de la care bucureștenii s-au retras primii, mult înainte de încheierea petrecerii; toți mai aveau ceva de lucru… O masă la care amintirile zburau din gură în gură, încît îți dădeau impresia că toți fuseseră colegi de bancă. Era Iașiul anilor ’70, care își trăgea încă rădăcinile din trecutul îndărătnic al acelui „atunci“, un Iași mult mai viu, mai amical și în același timp mai rebel decît ni-l putem imagina din afara sa. „Voi nu aveți cum să-l înțelegeți pe Luca Pițu, de pildă!“ – mi-a atras atenția cineva, la un moment dat. Începusem să cred că probabil are dreptate…

A doua zi, într-o pauză mai lungă a colocviului, m-am dus la faimosul Mall. Îl văzusem de cîteva ori, dar nu mă îndemnasem niciodată să intru în el: am „vertige de Mall“, efectiv amețesc și mi se face greață după cîteva minute de preumblare în astfel de spații atît de ticsit impersonale; mă pierd. Am început așadar cu exteriorul, cu parcul dincolo de care se înalță, falnic, Palatul Culturii, cu terasele care îl înconjoară și cafenelele și barurile care îl împînzesc. Un spațiu bine gîndit pentru o lume care se simte bine în el. Și unde, la fiecare două-trei minute, auzeai vorbindu-se engleza transnațională a studenților străini veniți la studii în Iași.

În final, am intrat pe o poartă de acces și am decis să ies pe o alta, pentru a face măcar un minim traseu prin corpul clădirii. Mi-a trebuit aproape o oră ca să găsesc ieșirea. Mă rog, asta e problema mea, dar „rătăcirea“ era în primul rînd de altă natură: nu mai eram la Iași și o indescriptibilă senzație de teamă îmi strîngea stomacul. Aveam impresia că mă aflu într-unul dintre acele orașe de science-fiction, închise într-un glob de sticlă, și care putea să se teleporteze oricînd pe o altă planetă fără ca cineva să observe sau să fie deranjat cu ceva. Nu mai eram nici atunci, dar nici acolo; eram oriunde. 

Peste încă o zi m-am dus din nou la ga­ră, de unde am luat rapidul de Bu­curești, cu un vagon de clasa întîi nou, nemțesc, și cu care am făcut mai mult decît acum o sută de ani. Călătoriile în timp – mă gîndeam eu, moțăind, pe la Foc­șani – ar putea deveni o atracție turistică și, de ce nu, un adevărat brand de țară…

Vintilă Mihăilescu este antropolog, pro­fesor la Școala Națională de Științe Po­litice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Fascinația diferenței. Anii de ucenicie ai unui antropolog, Editura Trei, București, 2014.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cristian Mureșan, economist român din Paris: „Ce s-a întâmplat în Europa de Est e un miracol economic fără precedent“ EXCLUSIV
Economistul Cristian Mureșan spune că în 1989, țări precum Polonia și România au plecat pe picior de egalitate și au avut o creștere spectaculoasă a PIB-ului, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană.
image
image
Care este cea mai ieftină capitală din Europa pentru amatorii de city break-uri. Se poate mânca cu mai puțin de 3 euro
În orașul cu cel mai bun preț pentru amatorii de city break-uri costurile sunt cu peste 10% mai mici decât cel de pe locul secund, Lisabona.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.