Euro-Gigi şi bufonul Parlamentului

Publicat în Dilema Veche nr. 144 din 27 Oct 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Gigi Becali are toate şansele să ajungă parlamentar european. Are şi intenţii în acest sens: a declarat de curînd că va candida la alegerile europene, dar apoi va renunţa la mandat, căci "nu stau eu pe cei şapte mii de euro pe care mi-i dau ei", şi se va întoarce să conducă ţara. Pînă la conducerea ţării mai e ceva drum, dar pînă în Parlamentul European este un pas pe care nu mă îndoiesc că patronul stelist îl va face, mai ales că - în afară de popularitatea sa crescîndă - are tot felul de ajutoare, ştiute sau nu. Pînă acum, era pitorescul întruchipat, personajul numai bun de imitat la "Cîrcotaşi", aducătorul de audienţă pe la televiziunile mari şi mici şi obiectul de studiu al intelectualilor şi liderilor de opinie care au şi forjat conceptul "becalizarea României". Acum distracţia se apropie de sfîrşit. Nu pentru că România ar urma să fie "becalizată" - nici asta nu ne iese pînă la capăt -, ci pentru că, dacă va ieşi europarlamentar, se va întoarce pe cai mari, europeni, şi va cîştiga un rol mai important în discursul public şi politic. Există un precedent, în Italia, din care am putea învăţa cîte ceva (dar, desigur, avem alte priorităţi). Pe la începutul anilor ’80, un tînăr cam frust, care vorbea "popular" şi cam poticnit, a fondat la Milano Liga Autonomă Lombardă, visînd la autonomizarea Lombardiei. A fost ales senator în 1987 pentru că discursul său, bazat pe ideea că Lombardia este altceva a fermecat suficienţi alegători cu o identitate regională puternică. "Il Senatúr" (aşa i se spune şi acum, în dialect lombard) a început să ţină în Senat discursuri fruste, presărate cu expresii care la televizor erau acoperite de bip-uri, despre necesitatea ca Nordul să se separe de Sud. Era luat în rîs de unii (convinşi că o asemenea trăsnaie e imposibilă, nu numai pentru că unitatea statului italian e trecută în Constituţie, dar şi pentru că poporul ţinea foarte mult la această unitate), com¬ b㬠tut cu jumătate de gură de alţii, ironizat de intelectualii fini pentru vorbele sale din topor, pentru mitocănie, pentru incapacitatea de a vorbi (mai ales cînd era furat de "idee") în ita¬ liana literară, în care amesteca termeni dialectali. Una peste alta, era un fel de bufon al Parlamentului. Ambiţios şi hotărît, omul nostru n-a dat două parale pe ce se spunea despre el, le-a zis vreo două de la obraz intelectualilor şi şi-a văzut de idealuri: a reunit diversele mişcări provinciale în Liga Nordului şi a ajuns astfel, în 1994, la vreo 8% din mandatele parlamen¬ tare, intrînd în primul guvern de coaliţie condus de Berlusconi. L-a trădat, a guvernat apoi în coaliţia de centru-stînga, apoi iar cu Berlusconi. Contextul i-a fost favorabil: după scandalul mani pulite, clasa politică veche s-a prăbuşit, făcînd loc descurcăreţilor, mass-media a avut, ani la rînd, subiecte de ironie şi de scandal din apariţiile sale publice, liderii de opinie şi intelectualii l-au tratat de sus şi l-au combătut în editoriale, stîrnind într-o parte a alegătorilor simpli, care nu respingeau limbajul cu porcărele şi greşelile de gramatică, compasiunea pentru victimă ("ce-au cu bietul om deştepţii ăştia?"). Dar dincolo de "faptele" sale politice, Umberto Bossi (căci despre el este vorba) a inundat spaţiul public italian cu un discurs plin de toxine: mai întîi ideea secesiunii Nordului (din care voia să facă "Republica Padana"), apoi atacuri împotriva Uniunii Europene şi a monedei euro, apoi diverse "condimente" populiste, xenofobe, antisemite. (De pildă, cînd pe clădirea RAI s-a scris cu spray Juden Raus şi alte lozinci împotriva lui Paolo Mieli, evreu, mare jurnalist, fost director la Corriere della Sera, care urma să fie numit preşedintele televiziunii publice, a fost întrebat de jurnalişti cum comentează; la început a spus că Mieli "şi-a meritat-o", pentru că "ne-a criticat", iar cînd a fost acuzat de antisemitism a recurs la un refren cunoscut: "Eu? Dar bunicul soţiei mele a salvat mulţi evrei în timpul războiului..."). Între timp a ajuns, desigur, şi europarlamentar. Nu face mare lucru în Parlamentul European, dar "validarea europeană" i-a crescut, desigur, cota în ţară. Din promotor al specificului regional, a ajuns purtătorul unui naţionalism populist, antieuropean, antiintelectual şi resentimentar (nici astăzi nu-i iartă pe cei care i-au ironizat cîndva greşelile de gramatică). Deocamdată, Gigi Becali are un context politic favorabil: dezorientarea partidelor politice democratice, lipsa lor de identitate ideologică, absenţa unor lideri politici noi şi convingători (dublată de compromiterea unora dintre cei vechi) îi deschid "cavalerului luminii" un drum destul de neted. Aderarea la Uniunea Europeană nu va aduce, imediat, lapte şi miere la robinetele poporului, astfel încît discursul eurosceptic şi re¬ fugiul alături de cei care-i iubesc lăcrămos pe "românaşii noştri" vor prinde aripi noi. Ironiile şi punerile la punct de prin presa serioasă îl vor face pe Becali şi mai popular printre cei care nu iau în seamă greşelile gramaticale şi vorba poticnită, în schimb sînt convinşi că omul "spune adevărul" şi e "de-al nostru, dintre noi, pentru noi". Iar dacă legea pentru alegerile europene va ieşi aşa cum este proiectată acum de către "sistemul transversal al partidelor româneşti", astfel încît fiecare partiduleţ să aibă pe cîte cineva la Strasbourg (căci, nu-i aşa, "toţi sîntem români"...), Euro-Gigi e deja pe rampa de lansare. Restul îl "rezolvă" mass-media.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un timișorean trăiește în casă cu zeci de reptile, păienjeni și scorpioni. Pentru Mark sunt „animale de companie“ exotice FOTO
Mark Benedek, un tânăr, student la Medicină Veterinară din Timișoara, este pasionat de animale exotice. Îngrijește șerpi, șopârle, scorpioni și păienjeni. Sunt animalele lui de companie, dar merge cu ele prin școli, la orele de Biologie Altfel.
image
Ce se schimbă la CNP-urile românilor
După punerea în funcțiune a Sistemului Informatic Integrat, generarea CNP-ului nu va mai ține cont de locul de naștere.
image
Cascadele Cioclovinei, locul unic în România ascuns în munți, la intrarea într-o peșteră legendară VIDEO
Aflată în Munții Șureanu, Peștera Cioclovina din Hunedoara se numără printre marile atracții din Parcul Natural Grădiștea Muncelului Cioclovina, însă la fel de spectaculoase sunt și împrejurimile sale.

HIstoria.ro

image
Republica Dominicană, locul de unde a început „Lumea Nouă”
Cristofor Columb și-a lăsat fratele, Bartolomeu, în mijlocul unui Eden, cucerit de perfecțiunea naturală a insulei. Legenda spune că osemintele „părintelui Americii” încă odihnesc în pământul pe care l-a iubit.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.
image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.