Două note

Publicat în Dilema Veche nr. 692 din 25-31 mai 2017
Cum trebuie să fie un ministru? jpeg

Una mai veche

Am scris la începutul săptămînii, pe blogul Adevărul, că mă simt depășit „epistemologic“ de revenirea în forță a unui discurs apologetic cu privire la comunism: că n-a fost chiar așa de rău cum pretind „anticomuniștii viscerali“, că multe erau mai bune atunci decît acum, ba chiar că soluția de viitor cea mai rezonabilă ar fi o revenire pioasă la premisele vechii orînduiri. Răsfoind însemnări mai vechi, am dat peste un mic text pe această temă, semn că „stafia comunismului“ ne (mă) bîntuie de mult. Reproduc, melancolic, însemnarea cu pricina.

De cîte ori televiziunile de-acum mă scot din minţi, mă tratez cu meditaţii retrospective despre televiziunea socialistă. E o tehnică pe care o recomand, în genere, tuturor nostalgicilor. Îmi dau totuşi seama că există deja, în mijlocul nostru, o generaţie care nu are acces la această tehnică, pur şi simplu pentru că s-a născut tîrziu. E o generaţie al cărei trecut nu e radical diferit de prezentul ei, ceea ce e totuna cu a spune că e o generaţie fără trecut. Pentru buna lor educaţie, sau, măcar, pentru buna lor informare, ar fi foarte util ca, o dată pe lună, postul naţional să difuzeze, cu titlu experimental, cele două ore ale televiziunii ceauşiste de la sfîrşitul anilor ’80. De văzut, nu era, în fond, nimic. Nu te uitai decît dacă erai deja spălat pe creier, sau dacă voiai să te înfurii, să-ţi oferi pretextul de a înjura. Disidenţa imposibilă (sau prea riscantă) pe faţă devenea o intensă ocupaţie privată. Puteai să-l terfeleşti pe marele conducător de pe ecran ca la uşa cortului şi să te culci, apoi, liniştit, cu conştiinţa datoriei împlinite.

În ce mă priveşte, pot adăuga experienţei comune o mărturie din interior asupra modului cum se făcea televiziune înainte de ’89. În anii ’70, aşadar într-o perioadă mai puţin radicală, ajunsesem – via Tudor Vornicu – să fiu invitat, din cînd în cînd, la anumite emisiuni de artă plastică. Dacă emisiunea era în direct, tensiunea ideologică era supremă. Îmi amintesc, de pildă, că, înaintea unui program supervizat de Dinu Săraru, a trebuit să debitez, preventiv, tot ce aveam de gînd să spun, înainte ca programul propriu-zis să înceapă. Vigilent, dl Săraru nu voia să rişte nici o surpriză. Dacă tînărul începător care eram ar fi luat-o razna? Dacă ar fi făcut vreo nefăcută? Precauţia era, la drept vorbind, inutilă, căci nimic nu m-ar fi putut împiedica să spun în emisiune altceva decît spusesem înainte. Psihologic însă, rezultatul era paralizant. Iar actorii scenariului aveau prilejul să părăsească, în final, studioul, cu o perfectă conștiinţă falsă. Eu – mîndru că nu acceptasem să adaug nici o notă politică comentariului meu, dl Săraru – mîndru că avesese curajul să rişte o emisiune în direct cu un oarecare.

Din păcate, puneam şi unele probleme de „ambalaj“. Aveam oarecari plete, iar pletele erau interzise. Drept care, părul îmi era prins cu o clamă la spate, iar regia îmi desena cu creta, pe podea, un cerc, din care n aveam voie să mă mişc. Cum mă mişcam, cum mi se vedeau pletele! Intram, deci, în platou, legat la gură de măsurile de siguranţă ale dlui Săraru, legat la păr de indicaţiile morale ale partidului şi legat de picioare prin ingeniozitatea regiei. De ce o făceam? Nu ştiu. Între altele, de prost ce eram! Ironia e însă că, urmărind prestaţia unora dintre oamenii noştri de televiziune de-acum, mă simt ispitit de demonul perfid al nostalgiei: n-aş şti ce să le leg mai întîi.

(Pentru corectitudine, trebuie să adaug, astăzi, că dlui Săraru nu i se pot contesta anumite isprăvi utile. Ca director de teatru bucureștean, a lăsat o amintire onorabilă, în condiții în care puțini știau să practice cu succes slalomul ideologic. Chiar și scena povestită mai sus confirmă – în context – o formă meritorie de îndrăzneală culturală: aducea în scenă un personaj încă neprofilat și nu-i punea samavolnic în gură fraze gata făcute. Ce e drept e drept...).

Una nouă

În comuna Voluntari, a fost adus Brîul Maicii Domnului. Nu vreau să fac acum comentarii despre scenografia, psihologia, teologia și estetica spectacolului provocat de acest mare eveniment. Cozi interminabile (cu frustrările aferente), pompă sacerdotală, politichie oficială „fină“. Într-un colț (dar lîngă „șefi“), dl Gigi Becali căsca strămoșește (ceea ce dădea, pînă la urmă, oareșce firesc solemnității generale), dna Firea era pupată de popor, poporul pupa prețioasa relicvă, adusă din Grecia. Rețin, deocamdată, un episod unic la nivel planetar: primarul orașului, în inevitabilul său discurs, a citat-o, evalvios și patriotic, pe însăși „Maica Domnului, care spunea (sic!) că România este grădina Maicii Domnului“! Două lucruri sînt epocale: 1. Dl Pandele are, în biblioteca sa, o raritate absolută: o colecție de ziceri ale Sfintei Fecioare, din care a putut spicui un pasaj. 2. Maica Domnului avea o (profetică) informație despre existența viitoare a unei țări numite România. Și o iubea ca pe propria Sa grădină. Ce poți să mai spui? Mare e grădina lui Dumnezeu!

via Recorder 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.