Distracţii comuniste şi postcomuniste

Publicat în Dilema Veche nr. 308 din 7-13 ianuarie 2010
Distracţii comuniste şi postcomuniste jpeg

Ce vremuri! Ce programe! Ce rîs sănătos! Moţăiam în fotoliu, dar ştiam că pe la trei şi ceva urmează un monolog al lui Horaţiu Mălăele, şi nu se putea, mă-nţelegi, să-l ratez, aşa că dormitam două ceasuri pe fond de „muzică de pahar“ pentru a prinde cinci minute cu Mălăele. Vorbesc, desigur, despre programele de Revelion de dinainte de 1989. Îmi veţi spune că atunci era un singur post de televiziune, şi acela controlat de partid, iar eu eram un mare naiv dacă îmi închipuiam că – bunăoară – monologul lui Mălăele putea să scape de cenzură sau putea fi altceva decît se aprobase prin birourile oficialilor vremii. Poate că eram. Dar merita. În noaptea de Revelion, puteai să „prinzi“ cîte-o poantă bună, cîte-un text aluziv – în atmosfera aceea încărcată şi supravegheată, în care toţi ne făceam că plouă şi că luăm de bun tot ce ne zice Partidul – sau, pur şi simplu, cîte-un text destul de banal, dar bine interpretat de nişte mari actori. Un critic de teatru mi-a spus, pe la începutul anilor ’80, că teatrul şi filmul românesc (prinse atunci în chingile „indicaţiilor de partid“, care cereau spectacole şi filme cu conţinut „revoluţionar“, care „să reflecte marile transformări“ etc., etc.) rezistă prin „miracolul actorului român“, care e capabil să producă emoţie din aproape orice: indiferent ce text îi dai, „scoate“ ceva din el. Aşa încît, înainte de 1989, Revelionul la televizor era aşteptat, între altele, tocmai pentru a vedea nişte mari actori (Toma Caragiu, Dem. Rădulescu, Stela Popescu, Horaţiu Mălăele, Radu Gheorghe şi alţii) în scenete, cuplete, monologuri mai mult sau mai puţin bine scrise, dar cu siguranţă bine rostite, jucate, interpretate. Despre Toma Caragiu se spunea – era deja folclor – că te poate face să rîzi doar citind din cartea de telefon. O „probă“ în acest sens a dat-o într-o noapte de Revelion, într-un monolog în care nu făcea altceva decît să citească, pocind pronunţia, dar cu o intonaţie de o mare subtilitate, „modul de întrebuinţare“ de pe plicul sîrbesc de supă „Vegeta“ şi de pe nu ştiu ce deodorant polonez (la mare căutare atunci – precizez pentru tinerii care au deschis nu doar televizorul, dar şi ochii, mai tîrziu de 1989; deci, ca să fie clar, drag tineret: pe vremea aceea nu se găseau deodorante şi alte chestii de strictă utilitate, da? Mulţumesc pentru înţelegere). Ce vedem acum? Acum, cînd democraţia, economia de piaţă, intrarea în UE şi toate celelalte ne-au adus pe cap atîtea televiziuni şi atîtea vedete încît nu ne mai putem lua ochii de la ele? Vedem aşa: dacă pe vremea comunismului unicul post de televiziune existent atunci găsea de cuviinţă să realizeze un program special de Revelion la care începea să lucreze de prin august, astăzi, televiziunile noastre libere şi comerciale găsesc de cuviinţă să realizeze – toate! – programe speciale, la vivat concurenţa, care va să zică! Şi cu ce ne alegem noi, telespectatorii, din asta? Cu manele, glumiţe cu tentă sexuală, texte lăbărţate scrise de tot felul de amatori care au „prins“ un vad bun, băieţi de gaşcă şi fete cu picioare lungi care s-au convins că „asta vor“ guvizii din faţa televizorului şi, prin urmare, au luat decizia strategică (susţinută de marii manageri ai televiziunilor noastre de mare succes, care ştiu să scoată banu’ din orice şi în orice condiţii) că tre’ să-i dăm poporului ceea ce ne cere. Da? Nu. Poporul „cere“ sau pare să ceară pentru că asta i se dă de atîţia ani, de pe vremea cînd emisiunea matinală a lui Florin Călinescu decreta „te uiţi şi cîştigi“. La Revelion, care va să zică – ocazie specială, mult aşteptată de telespectatori – televiziunile se străduiesc, pe mii de euro, să adune la un loc vedete cît mai multe, ca să ia faţa concurenţei. Bun. Pot să înţeleg, acum e capitalism. Dar – şi asta nu mai pot să înţeleg – toate vedetele la un loc nu ajung nici măcar la 1% din performanţa lui Toma Caragiu de a ne binedispune citind cartea de telefon sau „modul de întrebuinţare“ de pe supa sîrbească. Toţi maneliştii de mare audienţă nu sînt în stare să ne facă să simţim ceea ce Horaţiu Mălăele ne sugera într-un monolog în care vărsa vinul ba în pahar, ba în chiuvetă, şi încurca (pe măsură ce vinul îşi făcea efectul) paharul cu sticla, dopul cu chiuveta etc. Încuiaţi şi cenzuraţi cum eram pînă în 1989, aşteptam distracţia de la Revelion cu sufletul la gură, sperînd în vreo „şopîrlă“ (Toma Caragiu a avut un celebru monolog chiar despre „şopîrlă“...) sau în vreo aluzie care să ne facă într-adevăr acea noapte „altfel“ decît celelalte, în ciuda ideologiei, a cenzurii, a partidului, a penuriilor de tot felul. Trei minute cu Toma Caragiu ne dădeau atunci energie pentru nu ştiu cîte ore de televiziune „pe linie“. Acum? Acum, în noaptea de Revelion, am avut parte de aceleaşi „distracţii“ şi de aceleaşi personaje pe care le vedem zilnic la Măruţă, la Taraf TV sau te miri pe unde. Distracţii proaste, grosiere, construite la repezeală doar pe criteriul audienţei („să nu aibă concurenţa mai mult decît noi!“). Şi ce-i cu asta? Nimic. Cu siguranţă o nostalgie personală. Cu siguranţă constatarea diferenţei între mari actori care (chiar şi din texte mediocre) ne distrau subtil şi inteligent şi „vedete“ dispuse să facă orice pentru a avea succes (problema lor fiind însă aceea că nu ştiu să facă mai nimic). Plus – dar asta o las pentru altă dată – convingerea amară că sîntem o naţie care nici să se distreze nu mai ştie... Nici măcar „la cumpăna dintre ani“...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Mesajul controversat al unui cunoscut economist român. „Dacă tu iei mai puțin de 1.500 de euro net e doar eșecul tău”
Un cunoscut economist român cu studii în Elveția a stârnit o adevărată furtună afirmând că, în acest moment, oricine nu reușește să câștige cel puțin 1.500 de euro net este principalul vinovat de acest lucru.
image
De ce se albește părul și ce putem face pentru a stopa procesul, dacă nu avem o vârstă înaintată
Unele deficite de nutrienți și starea de sănătate pot albi părul, dar este imposibil să fie restabilită culoarea naturală dacă este cauzată de genetică sau de îmbătrânire. Schimbările în nutriție pot ajuta la încetinirea schimbării culorii dacă deficiențele de vitamine sunt cauza principală.
image
Piloții ucraineni folosesc tehnica periculoasă „nevăstuica sălbatică” pentru a distruge apărarea antiaeriană a Rusiei
Piloții ucraineni efectuează misiuni periculoase de „nevăstuică sălbatică” pentru a suprima apărarea antiaeriană a Rusiei. Rachetele avansate furnizate de SUA au jucat un rol critic în aceste misiuni, scrie Business Insider.

HIstoria.ro

image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.
image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.
image
Cum au văzut otomanii asediul Constantinopolului?
La inițiativa premierului turc Erdogan, la Istanbul a fost inaugurat, la 31 ianuarie 2009, Panorama 1453, un muzeu centru consacrat cuceririi Constantinopolului de către Mehmet al II-lea în 29 mai 1453.