Despre joc, joacă și jocuri

Publicat în Dilema Veche nr. 741 din 3-9 mai 2018
Despacito jpeg

Pe măsură ce îmbătrînesc, mi se pare că cea mai nobilă, mai subtilă, mai misterioasă justificare a condiției umane este simțul pentru gratuitate. Spre deosebire de celelalte ființe vii, ne putem dedica toate rezervele de timp, toate înzestrările, viața întreagă exercitării unor activități care nu au nici o utilitate, nici o motivație pragmatică. Inventivitatea, ingeniozitatea, creativitatea – dincolo de orice nevoie imediată – țin de natura noastră specifică, de „originalitatea“ alcătuirii noastre, de vocația noastră constitutivă. Artele, curiozitatea pură și simplă, efortul dezinteresat nu se regăsesc în „repertoriul“ nici unuia dintre regnurile care ne înconjoară. Kant vorbea de „finalitatea fără scop“ pe care o întruchipează frumosul, Huizinga a scris o carte întreagă despre „homo ludens“. Ni se pare „normal“ ca cineva să-și petreacă viața compunînd melodii, pictînd, dansînd, scriind literatură, deși, pentru simțul comun, toate aceste ocupații pot apărea, uneori, drept „scandalos“ marginale, risipă capricioasă de timp și energie. Și totuși, cu toții „consumăm“ extatic „produsele“ gratuității, ne bucurăm de frumusețe, de armonie, de „dulcea inutilitate“ a oricărui fapt artistic, a oricărei forme de creație. Mă întreb dacă nu cumva tocmai simțul gratuității, disponibilitatea pentru fantezie și joc ne fac să fim „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu“. Nici Dumnezeu n-avea „nevoie“ să facă lumea! Își e, prin definiție, Sieși suficient. Iar felul cum arată creația Sa îngăduie o vastă și tainică reflecție despre bucuria sacră a „experimentului“, a extazului imaginativ, a rigorii născătoare de uimitoare diversitate. (Uitați-vă, pe Digi Animal World, la documentarele despre vietățile lumii și veți avea o primă intuiție a lui „Deus ludens“, a Creatorului care exersează inepuizabilul, implauzibilul, inclasabilul. Darwin nu poate explica nimic din dezlănțuita fantezie adaptativă a formelor vii, din multiplicitatea lor stupefiantă…)

Simțul gratuității explică apetența noastră pentru joc: nu doar pentru jocul copilăresc (au și puii animalelor această înclinație), dar pentru puzderia de „jocuri“ inventate de secole în orice comunitate umană, despre componenta ludică pe care o putem detecta în curgerea imprevizibilă a vieții, în „probele“ la care ne supune destinul, în sport, în umor, în ceremoniile publice.

Pe de altă parte, tocmai dimensiunea noastră ludică ne învață și că nu te poți juca iresponsabil cu orice. Orice joc adevărat are reguli, limite, exigențe. Cu unele lucruri „nu e de joacă“! Și cer iertare cititorului pentru intrarea în picaj a rîndurilor care urmează, de la tematica sublimă a gratuității cosmice la mlaștina confuză a cotidianului autohton. O fac pentru că, zi de zi, politicienii români, în primul rînd guvernanții, se joacă sub ochii noștri, pe pielea noastră, cu lucruri cu care nici un om întreg n ar îndrăzni să se joace. În acest context, jocul apare ca derapaj, ca „lucrătură“ infantil primitivă, ca neseriozitate primejdioasă, pentru care țara, administrarea ei, interesul ei nu sînt decît materia primă a unei distracții de gașcă. Țara e tratată ca o jucărie. Iar selecția conducătorilor ei se face strict pe bază de „jocuri“ arbitrare și perdante.

Dacă te uiți la profilul profesional, la prestația publică, la „cariera“ celor mai mulți dintre cei care dețin puterea, e inevitabilă concluzia că cineva, conștient sau nu, se joacă bezmetic cu noi, sub privirile noastre placide. Exemplele sînt nenumărate. Iau la întîmplare cîteva.

Nu e o joacă să ai pe mînă economia unei țări. La noi, „tartorul“ din guvern este dl Dănuț Andrușcă. Ce-i drept, economist la bază. A ajuns ministru traversînd glorios S.C. ANDORIX din Vînători-Tîrgu Neamț (producție de cauciuc), apoi S.C. ULPROD din Tîrgu Neamț (tot cauciuc), apoi salt la Regia Autonomă pentru Activități Nucleare (producție de apă grea și ușoară), tot la Tîrgu Neamț, apoi CUPRUMIN S.A. (minereu aurifer) și S.C. CONVERSMIN S.A. Apoi deputat. Și, în sfîrșit, ministru! Nu știm ce l-a recomandat pentru acest portofoliu. Ca el sînt, nu mă îndoiesc, sute, poate chiar mii de economiști calificați. Are dl Andrușcă, în raniță, vreo ispravă impozantă? Dacă îl vezi vorbind (la audierea parlamentară sau cu gazetarii) ți se pare că ai nimerit pe discursul unui aprozarist. Pentru a-și explica bîlbîielile, se declară „emoționat“, dar nu e emoționat să accepte ditamai demnitatea ministerială. La Ape și Păduri îl întîlnim pe dl subinginer mecanic Ioan Deneș, fost consilier local la Beclean, fost electrician la CFR Cluj (1988-1993), fost director comercial la S.C. PROFING SRL Beclean și la S.C. TERMOTEC SRL Dej. Fost PNL, trecut la PSD. Tocmai bun să se ocupe de una din marile averi (în pericol) ale țării. Impresionantă e și cariera dnei Carmen Dan. A început, modest, ca secretară de Școală Generală la Videle și ca referent la Banca Agricolă din aceeași localitate, dar și-a luat un doctorat în drept (la Universitatea Ecologică…), a trecut și pe la Academia de Poliție din București, și a ajuns la cîrma Internelor. O dovadă vie că, în democrația autohtonă, nu ajungi sus decît dacă o iei de foarte jos și te împrietenești cu cine trebuie! Să mai vorbim de faimosul deja Valentin Popa, inginer cu înclinații literare, încă în plin proces de însușire a limbii materne? Sau de dna Grațiela-Leocadia Gavrilescu, inginer chimist, consacrată de o amplă activitate la S.C. ARPACOR S.A. Bucov și la S.C. ARPAROM S.A. Bucov și căutîndu-și vocația politică pe traseul PUR-PNL-ALDE? Sînt de acord: nici una din traiectoriile profesionale de mai sus nu exclude marele talent managerial. Dar s-o știm și noi! S-o simțim pe pielea noastră! Fiindcă dacă nu simțim nimic (ba din contra, simțim mici și mari dezastre!), atunci trebuie să ne consolăm cu ideea că sîntem prinși într-un joc de amatori. Conduși de un șmecheraș de cartier, în alianță cu un mediocru purtător de costume „liberale“ fine. Distracție plăcută!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Coșmarul unei femei care și-a luat casă în cel mai scump oraș din țară. „Am empatie doar pentru animale, de ce aș avea pentru oameni”
Mulți români aleg să cheltuie o avere pentru o casă cu curte, tocmai pentru a scăpa de zgomotele unor vecini nesimțiti. Uneori, însă, nici măcar acesr lucru nu le garantează faptul că vor avea în preajmă oameni cu bun simț care să respecte măcar orele de liniște.
image
Întrebarea care îi macină pe bărbați: care e lungimea corectă a pantalonilor. Adina Buzatu: „Nu s-a purtat niciodată gleznuța la vedere”
Alegerea lungimii potrivite a pantalonilor este esențială pentru un aspect elegant și confortabil, dar contează și locul în care mergi. Mai mult, spune Adina Buzatu, „gleznuța la vedere” nu a fost niciodată la modă.
image
Situație stranie la Realitatea Plus: Alexandra Păcuraru vorbește despre „retragerea” din televiziunea condusă de tatăl său VIDEO
„Retragere” neașteptată de la Realitatea Plus, canalul de știri condus de familia omului de afaceri Maricel Păcuraru. Protagonista este chiar fiica omului de afaceri, Alexandra Păcuraru, care, până recent, era prezentatoare la acest post de televiziune.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.