Cum să te înţelegi cu România europeană

Publicat în Dilema Veche nr. 224 din 28 Mai 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Susanne Kastner, vicepreşedinta Bundestag-ului, a fost în România pentru lansarea unui proiect de turism transfrontalier pe bicicletă, finanţat în parte şi de statul german, şi a declarat următoarele, după ce a mers cu bicicleta între Dubova şi Orşova: "Drumul de la Caraş Severin spre Drobeta-Turnu Severin este o ruşine. Într-adevăr, am văzut că se lucrează la el, însă se lucrează într-un mod neacceptabil, în bătaie de joc faţă de toţi participanţii. La sfîrşitul campaniei electorale, Guvernul României ar trebui să devină mult mai responsabil şi să se ocupe de această problemă, pentru că alegătorul i-a dat o sarcină. Dacă nu se pot înţelege asupra traseului autostrăzii, măcar să repare drumurile europene (...) Parlamentul Germaniei priveşte cu foarte mare îngrijorare situaţia din România" (HotNews.ro, 23 mai 2008). Susanne Kastner a criticat Guvernul român şi acum cîteva luni, în termeni foarte duri: "Guvernul Flat-Tax-Tăriceanu este orb faţă de problemele sociale din propria ţară. (...) Trebuie să ne unim cu toţii eforturile împotriva ignoranţei pentru domeniul social ce stăpîneşte Palatul Victoria". Dacă asemenea declaraţii ar fi fost făcute în vremea cînd România aştepta aderarea la UE, presa ar fi luat foc, iar Guvernul s-ar fi dat de ceasul morţii să atenueze "impactul negativ asupra imaginii României". Acum - nimic. Pe cine mai interesează că "Parlamentul Germaniei priveşte cu mare îngrijorare situaţia din România"? Să fie la ei acolo, avem şi noi Parlamentul nostru, cu alte îngrijorări (cum să "facă scăpat" dosarul lui Miron Mitrea şi altele din aceeaşi categorie). Cine mai bagă de seamă că un demnitar european de un asemenea nivel foloseşte o stilistică neobişnuită în declaraţiile publice ale politicienilor occidentali ("Guvernul Flat-Tax-Tăriceanu", "drumul este o ruşine", "se lucrează în bătaie de joc", "ignoranţa ce stăpîneşte Palatul Victoria")? Şi nu se poate spune că expresiile dure "i-au scăpat": în multe ţări din Europa de Vest (mai ales în cele germanice) asemenea formule nu se folosesc în mod curent. Şi totuşi, doamna Susanne Kastner n-a reuşit să obţină nici măcar o sprînceană încruntată din partea Guvernului, cu atît mai puţin vreo replică sau vreun punct de vedere. Înainte de 2007, dacă vreun parlament din vreo ţară UE se declara "îngrijorat", ar fi fost alarmă generalizată, căci parlamentele trebuia să ratifice Tratatul de aderare a României. Exemplul mi se pare tipic pentru atitudinea României după aderare: ne-am văzut cu sacii în car... Încă de la începutul anilor ’90, motorul principal al reformelor a fost presiunea Occidentului. Mai întîi voiam clauza naţiunii celei mai favorizate din partea SUA şi am adoptat, şontîc-şontîc, reglementări democratice privind drepturile omului şi ale minorităţilor. Apoi, voiam în Consiliul Europei, în NATO şi în UE, şi am început reformele economice. Orice urmă de melancolie din glasul vreunui demnitar occidental ne dădea fiori, întrezăream imediat "un semnal negativ" şi ne puneam pe treabă. Orice aiureală legislativă era motivată de ai noştri cu "aşa ne cere UE", iar noi, cetăţenii, băgam la cap cu smerenie şi oftam împăcaţi cu soarta, de dragul "marelui moment istoric" al "intrării în lumea civilizată". Iată-ne intraţi şi neadaptaţi. Tocmai pentru că e civilizată, lumea aceasta i-a învăţat pe politicienii ei de vîrf să nu se joace cu vorbele, să respecte termenele, să respecte relaţiile cu alte state ş.a.m.d. Or, cu România europeană e greu să te înţelegi. Demnitarii noştri sînt mai ocupaţi decît ai lor; şi n-au - mă tem - aceleaşi "ocupaţiuni mintale", vorba lui Moromete. Promisiunile că reformele vor continua şi după aderare nu sînt respectate; dar nici modul de a face politică nu e compatibil cu "al lor". Şi aici se află - cred - una dintre cheile neînţelegerii. Dincolo de tratative, de negocieri, de presiuni care pot fi făcute, atîta timp cît în politica românească predomină păcăleala şi vorbele umflate, obsesia "imaginii publice" şi abureala cetăţenilor, Uniunea Europeană nu are ce să ne mai facă. Cînd un parlamentar german, suedez, francez, britanic, danez (etc.) ajunge să spună că Parlamentul său "e îngrijorat", e conştient de seriozitatea spuselor sale. Îşi asumă ce spune. Greutatea "semnalului politic" e mare, la fel de mare ca şi înainte de 2007, numai că între timp ai noştri s-au trezit într-o ţară "egală" cu toate celelalte, ca membră a UE. Nu sîntem singurii: şi ţările intrate în 2004 în UE au trecut prin perioada lor de delăsare internă şi nepăsare faţă de ecourile externe. Există o mică parte bună în această transformare de atitudine: am scăpat de "sensibilitatea" faţă de ce spun străinii, aşa că avem şanse, în timp, să scăpăm şi de complexul aferent. Partea rea e că procesul de "desensibilizare" duce uneori pînă la nesimţirea totală. Acum reformele trebuie făcute pentru că există voinţa de a le face, nu pentru că "ne cere UE". Politica trebuie să se schimbe, tocmai pentru că sîntem în UE. Dar asta va mai dura multă vreme. Pînă atunci, instituţiile europene şi politicienii din celelalte ţări se vor înţelege, adesea, greu sau deloc, cu "stilul" nostru. Şi nici măcar şantajul cu tăierea fondurilor, dacă nu facem ce trebuie, nu ţine. Românu’ e gata oricînd să spună "ducă-se, unde a mers mia, merge şi suta". Şi apoi, n-au decît să taie cît vor, oricum nu reuşim să cheltuim atîta bănet, din lipsă de proiecte. Adică - vorba doamnei Kastner - pentru că "se lucrează în bătaie de joc"...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
O poliţistă i-a pulverizat colegului său spray paralizant în faţă. Reacții dure: „Din păcate de asemenea mimoze și botoxate este plină poliția”
Ceea ce trebuia să fie o intervenţie obişnuită pentru a calma o situaţie conflictuală s-a sfârşit prost pentru unul dintre poliţişti, dar şi pentru imaginea instituţiei, atunci când colega sa i-a pulveriza în faţă spray paralizant.
image
O româncă a comparat prețurile la cireșe din Londra cu cele din România. „Aici e vreo 17-18 lei doar o cireașă!”
O româncă din Londra ține să îi contrazică pe conaționalii care susțin că în România se găsesc cele mai scumpe cireșe din lume și a postat și o poză cu prețul cu care se vând două cireșe într-o piață din centrul capitalei britanice.
image
Proprietarul unei case s-a făcut stăpân pe terenul orașului și a pus taxă celor care aveau nevoie de parcare
În câteva zile pe terenul de lângă Badea Cârțan din Timișoara cei care vin la piață sau la biserică vor avea noi locuri de parcare. Spațiul a fost utilizat ilegal până acum, ca parcare contra cost.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.
image
Cum au văzut otomanii asediul Constantinopolului?
La inițiativa premierului turc Erdogan, la Istanbul a fost inaugurat, la 31 ianuarie 2009, Panorama 1453, un muzeu centru consacrat cuceririi Constantinopolului de către Mehmet al II-lea în 29 mai 1453.
image
Noi minciuni de la Moscova: „Motivul foametei din anii 1946-1947, din Republica Moldova, este România”
Purtătorul de cuvânt al MID-ului al Kremlinului, Maria Zaharova, a mai debitat o minciună sinistră. De data asta, oficialul rus a criticat Chișinăul pentru comemorarea victimelor foametei organizate de regimul sovietic în anii 1946-47 în Basarabia, declarând că motivul lipsei de produse alimentare a