Crizele fertile ale Europei

Publicat în Dilema Veche nr. 695 din 15-21 iunie 2017
Cum trebuie să fie un ministru? jpeg

Am participat, în prima jumătate a anului 1998, la o ședință a Consiliului Uniunii Europene. Președinția Consiliului era asigurată, în acel moment, de Marea Britanie, respectiv de ministrul de Externe al Regatului Unit, dl Robin Cook. Ceilalți participanți erau, la rîndul lor, miniștri de Externe ai țărilor europene, fie membre UE, fie încă în curs de aderare. În plen, cu excepția lui Bronislaw Geremek, toți au vorbit englezește. Eu însumi, pe atunci ministru de Externe al României, am socotit politicos să vorbesc în limba celui care prezida ședința, dl Cook. Într-o pauză, omologul meu francez, dl Hubert Védrine, m-a luat deoparte și mi s-a adresat amabil, dar destul de contrariat: „Știam că România e o țară francofonă. Cum se face că ați ales să vorbiți englezește?“ Fapt e că, în urma acestei frugale conversații, la dejunul de lucru care a urmat, mi-am „livrat“ contribuția în franceză. România se străduia, în acea perioadă, să devină membru al Uniunii Europene și voia să se arate cooperantă cu toți viitorii ei, eventuali, parteneri. După dejunul de lucru, m-a abordat însă dl Robin Cook. „Dimineață ați vorbit englezește. Cum se face că, brusc, ați trecut pe franceză?“ A fost primul „atac“ de perplexitate de-a lungul parcursului dificil, dar pasionant către „integrarea“ europeană a țării mele. Carevasăzică – mi am spus –, „uniunea“ europeană nu e acea „casă comună“ trandafirie despre care se vorbea la diverse întruniri festive. Nu era o pură administrație luminată. Sau o paradă triumfală de idealuri mărețe. Era o ființă vie, cu umori, gelozii, orgolii, bune și proaste dispoziții, crize, febrilități, nevroze. În paranteză fie spus, perplexitatea de-atunci a căpătat, după Brexit, o dimensiune nouă. Mă întreb, de pildă, care va fi „lingua franca“ a Uniunii după ce Anglia a ieșit din joc? Vom păstra engleza, cu un fel de melancolie comemorativă, sau vom asista la o luptă pentru „supremație“ între franceză și germană, cu posibile iritări politice din partea țărilor mediteraneene?

Angajați, cum eram, în răsăritul Europei, în cursa pentru reinserția noastră în comunitatea europeană, nu realizam, sau uitam să recapitulăm, tensiunile vechi și statornice ale istoriei continentale, policromia ei constitutivă. Europa are o îndelungată tradiție a autosegregării, a multidimensionalității, a dezbaterilor identitare mergînd pînă la conflict intern. Primul eșec al „casei noastre comune“ a fost fracturarea Imperiului Roman într-o secțiune apuseană și una răsăriteană. Roma s-a rupt de Bizanț, catolicismul de ortodoxie, protestantismul de catolicism, Imperiul de Papalitate, Estul de Vest, Nordul de Sud, germanitatea de latinitate, comunismul de capitalism, Anglia de restul continentului. Spectrul diviziunii e ceea ce Jacques Dewitte numea (admirativ!) „excepția europeană“. Percepem cu ușurință diferențele care ne compun identitatea, ne putem lua, oricînd, distanță față de noi înșine. Noi am inventat și colonialismul, și anticolonialismul, noi am inventat și europocentrismul și relativizarea europenismului. Am trăit, așadar, din crize și rupturi, ne-am găsit iarăși și iarăși „definiția“, asumînd bogăția clivajelor care ne-au modelat.

(…) Desigur, nu vrem să înlocuim triumfalismul unei „case comune“ etern pacificate cu triumfalismul incoerenței fertile, al crizei înțelese ca mod de viață, „singurul“ mod de viață cu adevărat „realist“, subtil, profitabil. Da, Uniunea Europeană are, cum spune undeva Ivan Krastev, „fragilitatea tuturor alcătuirilor politice“. Da, Jacques Delors avea dreptate să se teamă că am putea deveni, în eforturile noastre de construcție comunitară, un fel de „OPN“: „un obiect politic neidentificat“. Da, putem spune, cu Tony Judt, că „Europa e mai mult decît o noțiune geografică, dar mai puțin decît un răspuns“. Da, Hans Magnus Enzensberger avea, încă de la sfîrșitul anilor ’80, temeri legate de evoluția „postdemocratică“ a „blîndului monstru de la Bruxelles“. Știm, ne confruntăm cu fisuri acute ale democrației, ale capitalismului, ale mondializării. Naționalismele au devenit nu doar „vestigii“ fudule ale provinciei europene, ci arme electorale de succes în marile țări ale „centrului“ ei. (Robert Menase dixit). Avem pe cap dosarul „Brexit“, dosarul turc, dosarul refugiaților, al terorismului, al Crimeei, al sincopelor financiare etc. Dar soluția nu e nici panica destructurantă, nici demagogia roz a unui „viitor luminos“. Orice confruntare are, dincolo de nebuloasa ei, o binevenită dimensiune de reevaluare, recalibrare și relansare. Iar Europa e foarte bine antrenată, de cînd există, pentru a-și supraviețui, pentru a-și integra fracturile, pentru a-și transforma cicatricile în semne ale vitalității. În definitiv, nu vrem să adormim în falsul confort al unui definitivat utopic. Și nici să riscăm entropia unei ordini „de lemn“. La avantajele (și farmecul?) unei seminale dezordini se gîndea, probabil, Michael Portillo, ministrul britanic al Apărării între 1995 şi 1997: „…Prefer, sincer, o Europă mai puțin ordonată (untidy). Și sper că dincolo de avantajele oferite noilor democrații, lărgirea Uninii va crea o Europă mai puțin ordonată“. Dacă nu mă înșel, sîntem foarte aproape de acest „obiectiv“… 

(fragment din conferința „Anti-european Traditions of Europe“, ținută la Viena săptămîna trecută, pe 9 iunie, la Institut für die Wissenschaften vom Menschen)

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.