Ce nu (mai) vor europenii

Publicat în Dilema Veche nr. 104 din 19 Ian 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Măsurarea sistematică a opiniei publice din ţările europene a început în 1973 şi a ajuns, astăzi, o adevărată instituţie: Eurobarometrul, realizat de două ori pe an, în ţările membre, în cele aflate în curs de aderare şi în ţările candidate. Cu toate limitele sondajelor (care măsoară "fluidul" stărilor, emoţiilor, opiniilor - iar acestea sînt schimbătoare şi influenţabile) şi cu tot relativismul lor, Eurobarometrele sînt totuşi indicatorul cel mai relevant al diversităţii europene. În tabelele seci cu cifre îşi face loc întreaga "dezordine" a percepţiilor pe care le au cetăţenii europeni despre ei înşişi şi despre "ceilalţi", despre problemele Europei şi despre posibilele soluţii. Eurobarometrul 64, realizat în octombrie-noiembrie 2005 şi dat publicităţii de curînd, arată o susţinere mai slabă a extinderii europene, cel puţin în unele ţări. În timp ce la noi mai mult de trei sferturi din discuţiile despre aderarea României la UE se învîrt în jurul datei (la 1 ianuarie sau se amînă?), doar 43% dintre cetăţenii europeni ne vor în Uniune, iar 42% sînt împotrivă. Mai prost decît noi se plasează Ucraina, ţările din fosta Iugoslavie (cu excepţia Croaţiei, pe care 51% dintre europeni o vor în UE), Albania (33% da, 50% nu) şi Turcia (31% da, 55% nu). În medie, 49% dintre europeni sînt de acord cu extinderea, iar 39% sînt împotrivă. Grecii, polonezii şi slovenii sînt cei mai favorabili (peste 70% vor noi state membre în UE), pe cînd cetăţenii din Germania, Franţa, Luxemburg şi Austria sînt cel mai puţin dispuşi să accepte extinderea (susţinută doar de o treime dintre ei). Cu siguranţă, "marea aderare" din 2004 încă n-a fost complet digerată, iar problemele instituţionale ale Uniunii le cam iau oamenilor cheful de a primi noi concetăţeni. Dar această tendinţă se observă mai ales în "Vechea Europă": Germania (36%), Franţa (31%), Luxemburg (31%) şi Austria (29%) sînt ţările care susţin în cea mai mică măsură extinderea Uniunii. Austriecii par a "nu mai fi de acord" nici cu vechile extinderi: doar 35% dintre ei cred că apartenenţa la UE a adus beneficii ţării lor. (De altfel, se întîmplă ceva cu austriecii: cred că au moralul scăzut, căci şi la alte întrebări dau răspunsuri cîrcotaşe: numai 32% dintre ei consideră că "e un lucru bun" faptul că au aderat la UE, doar pentru 24% Uniunea are o imagine pozitivă ş.a.m.d. Nu ştiu ce-i de făcut - poate o infuzie rapidă de valsuri, vin şi femei, de plimbări prin pădurea vieneză?...) În medie, doar jumătate dintre europeni cred că apartenenţa la Uniunea Europeană este un lucru bun pentru ţara lor. S-ar zice, tehnic vorbind, că încă n-a fost atinsă "masa critică" de cetăţeni care să asigure liniştea europeană a zilei de mîine, care să facă vizibilă luminiţa de la capătul tunelului cu sens unic. Dar nu e atît de simplu. Căci, pe de altă parte, cetăţenii europeni sînt mulţumiţi de viaţa lor: 59% "destul de", 21% "foarte", 16% "nu prea" şi 4% "deloc mulţumiţi". De zece ani, în toate Eurobarometrele, aceste cifre variază nesemnificativ, cu unul sau două procente în sus ori în jos. Ceea ce arată o anume stabilitate a percepţiei, dar şi a vieţii în sine: dincolo de orice analize complicate ale sociologilor, senzaţia generală este că e bine să trăieşti în Europa. În neschimbarea de zece ani a acestor cifre (în timp ce instituţional, politic, economic, monetar, cultural Europa s-a schimbat destul de mult) eu văd - poate simplist - o anume seninătate şi o anume relaxare, dar şi o problemă a instituţiilor Uniunii şi a tuturor politicienilor europeni. Dacă oamenii sînt mulţumiţi de viaţa lor şi nemulţumiţi de tot felul de lucruri care "emană" de la Bruxelles, se cheamă că leadership-ul UE e cam departe de sentimentele, plăcerile, satisfacţiile cetăţenilor. Dar mai e o complicaţiune. În ciuda nemulţumirilor şi a senzaţiei pe care o au jumătate dintre cetăţeni că apartenenţa la UE nu le-a adus beneficii, europenii vor totuşi o Uniune mai puternică, mai democratică, mai transparentă, cu instituţii mai eficiente, cu o economie competitivă: 63% doresc o Constituţie Europeană, 77% vor o politică de securitate şi de apărare comună, 68% vor o politică externă comună. Şi, în plus, europenii ar vrea ca lucrurile să se mişte mai repede în materie de construcţie europeană: li se pare că, faţă de anii trecuţi, viteza integrării a scăzut. Departe de aceste probleme, noi sîntem blocaţi în falsa dilemă "ne primesc la 1 ianuarie sau ne amînă?". Spaţiul nostru public este probabil încă necopt pentru a dezbate problemele pe termen mai lung, dincolo de momentul aderării. Clasa politică se chinuie să mai bifeze rămînerile în urmă în materie de reforme, iar uneori o face cam heirupist şi încearcă să "umfle" raportările către Bruxelles după metoda patentată de CAP-uri pe vremea lui Ceauşescu: să raportăm recolte mari, să-i placă lu' Şefu'. În spectacolul diversităţii europene - vizibil, într-o oarecare măsură, şi în astfel de sondaje - intrăm şi noi cu "specificul" nostru. În acest "specific" intră şi teama că "austriecii nu ne vor", că democrat-creştinii germani ne tot critică ş.a. Probabil că ar trebui să privim lucrurile mai de sus, cu mai multă relaxare. În definitiv, e greu de spus "ce nu vor europenii". Ar trebui însă să ne fie uşor să răspundem cinstit la întrebarea ce vrem noi. Or, am impresia că încă n-am găsit răspunsul potrivit.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.