Numai pentru abonati

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Ce nu aduc banii

Se spune, cu un licăr romantic în ochi, că „banii n-aduc fericirea“. Nu prea sînt de acord. Dacă banii aduc ceva, apoi tocmai asta aduc: un fel de fericire. Fie una directă, materială, care nu e chiar de lepădat, fie una mai subtilă, în funcţie de calitatea posesorului (fericirea de a dărui, de a aduce bucurii altora, de a face opere de binefacere, de a crea instituţii, pe scurt de a-i face fericiţi pe alţii).

 

26 comentarii 24764 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 350, 28 octombrie - 3 noiembrie 2010

Cartea. Suportul sfantului Cuvant.

Eu am o pagina web. Daca nu platesc la termenul convenit cuvintele mele vor cadea acolo de unde au venit (in neant adica) . De ce? Simplu, pentru ca nu au valoare, nu au cinstea sa stea ancorate, la "vaz" de lume.
Eminescu nu mai e nevoit sa plateasca. Cuvintele lui sunt de nedeslipit de pe suportul lumesc al informatiei.
"Cartea" a aparut cu mult inaintea calculatorului. Ca substantiv comun, cuvantul "carte" este un sinonim al lui "manual", "tom", "volum". Cand se spune insa despre cineva ca "are carte" cuvantul "carte" desemneaza un concept, iar sinonimul acestui cuvant-concept nu este altul decat "informatie".
Fiecare din noi, cand venim pe lume, venim cu "hard-disck"-ul gol pusca. Fiecare din noi, ne "mobilam", ne "configuram" in maniera strict proprie acest "calculator personal-personal" caruia-i mai spunem si "tartacutza". Primele informatzii ni le pune mama si bunica. Mai apoi, dupa cei sapte ani de-acasa, mergem la cules (de informatie). Ma rog, "mergem" e impropriu spus pentru ca de fapt suntem "impinsi", "taratzi", obligati.
Dupa ceea ce ne-ar impinge firea mai degraba am fi lupi decat am gandi sa fim Mowgli.
Bineinteles ca se poate trai si ca simplu lup ( si-i raspund aici si amicului Ioan ) si bineinteles ca si ca simplu lup, poti fi un lup nu neaparat magar ci poti fi un lup - "om de pus la rana".
"Informatia" a fost lasata de inaintemergatori ai nostri, dintr-un acelasi "principiu prezent oricand": grija fatza de propriu-ti viitor.
Ca "viitorul" meu personal va contine si pe voi, toti ceilalti, e o treaba care ma priveste pe mine si nici unul din voi nu se poate opune la asta. Ca "viitorul" tau, proprietate personala ma contine sau nu si pe mine, iarasi e un lucru care priveste pe fiecare "proprietar" in parte si nu-i treaba a "musafirului".
Orice "viitor" din asta e ca o gospodarie. Unii se ingrijesc de ea, altii ii doare in cot. Asa ca, in domeniul asta, nu " freaca pe nimeni grija" de lumea cealalta ci pur si simplu pe fiecare il freaca (daca i se intampla un asa lucru) de propria-i lume, de propriu-i viitor.
Suntem, un "cumul", un "sumum" de "informatie". Suntem ecuatii. Rezultatul adevarat (trebuitor cu adevarat, vietii) este unul.
Exact ca la culegerile matematice. Ca e in China, in Brazilia sau in Congo, cand deschizi pagina cu "rezultate exacte" a unei aceleiasi culegeri rezultatul este unul ( in care "unul" nu e sinonimul cifrei "1" ci al cuvantului "acelasi"). Rezultatul corect al acestei "traire" a noastra pe care o numim VIATZA, este doar unul singur. La acesta se referea acel om-filozof care a ramas in anale cunoscut ca Isus, doar acest rezultat corect poate salva lucrurile de o asa natura incat VIITORUL (nu noi insine) sa nu moara niciodata. (vidaclara9@yahoo.es)

Romanul s-a nascut poet

Mai nou, vaz ca forumistii izbucnesc in versuri.

Nicaieri in lume moartea unui poet nu starneste asemenea pasiuni ca pe plaiurile mioritice.

eu nu sunt de acord

cred ca prin exact acelasi mecanism prin care banii stimuleaza fericirea, ei stimuleaza si bunul simt, bunul gust, talentul, si tot restul, "tot ce face valoarea si sensul unei vieti". Banii nu sunt totul, evident, dar sunt un ingredient esential pentru ...orice. E greu sa iei lectii de pian fara bani, e greu sa faci studii la Oxford, e greu sa intri intrun club select si in ultima instanta e mai greu sa eviti mitocania, fara bani.

Eu tot în dilemă rămân

Dilema! „Dilema e-n toate, e-n cele ce sunt, şi cele ce mâine vor zace la soare!“. E ceva în universul ăsta care să nu fie purtător de dilemă? Nu! Nici măcar absolutul simplismului, „unu şi cu unu“-l, nu a scăpat de dilemă, şi, nişte matematicieni „şucari“, ne-au demonstrat că dilema îi schimbă rezultatul şi?, deci?, nu (mai) poţi fi sigur de nimic în acest univers haotic! „Păi, monşer, dacă nici unu şi cu unu nu mai fac doi, la ce să te mai aştepţi?“ Mare bucurie pentru noi, românii, să avem un copatriot care să avanseze, care să ridice Dilema la nivel de „motiv“ de impact social, adică, o revistă (de hârtie şi digitală). Nimeni din universul mass-mediei universale nu a îndrăznit să atingă neatinsul, sau apogeul (cum se mai obişnuieşte a se spune), dar noi?, romanii?, iacătă că am reuşit. „Nu piere neamul nostru niciodată!“

Banul. Maaaaaare dilemă. Alt motiv dilematic, pe lângă dragoste, internet, politică, duşmani, Herta, etc. Altă lecţie, alt subiect de meditaţie. Dar? Dar avem şi o problemă; noi cititorii, bineînţeles, şi nu autorul. Problema noastră, a cititorilor este că, după fiecare editorial-lecţie al d-lui profesor Pleşu, rămânem cu un gust amar al dorului de Dilemă. Fiecare editorial andreesc absolutizează „subiectul“ omorându-i dilema. După fiecare „lecţie“, „subiectul“ rămâne fără dilemă, iar noi?, noi cui rămânem? Noi, ăştia, nevăzuţi şi „ne-simţiţi“? Noi ce mai facem în această situaţie? Aruncăm în aer, deznădăjduiţi, cu punctele noastre de vedere precum cei care aruncă cu hârtii fără valoare la bursa de pe Wall Street, după ce-au pierdut tradingul!

După ce citeşti acest editorial al d-lui Pleşu te simţi ca la cinematograf după ce se termină un film celebru şi apar numele realizatorilor care mai mult te enervează decât să te liniştească. Nu mai poţi să faci nimic, nu mai poţi gândi mai departe, nu mai poţi aduce nici o completare la eruditul expozeu andreesc. Domnul profesor Pleşu închide subiectele, le absolutizează, le curăţă de orice dilemă, le transformă în simple obiecte „deconspirate“, dedilematizate. Şi atunci? Cum să nu-l apreciezi?, cum să nu-l recunoşti? Cum să nu-l iubeşti? Şi cui i-ar (mai) da mâna să-l contrazică? Sau să-l completeze cu ceva? Ha! Numai să îndrăznească că va avea de-a face cu noi, cei mulţi care ne-am andreetizat pînă la măduvă. Cu lecţiile domnului profesor învăţate, asimilate (dar nu şi asumate), ne vom transforma în soldaţi ai războaielor căştigate înainte de-a fi pornite, pentru că?, nu-i aşa?, cine ar putea face faţă „tezelor“ şi „antitezelor“ lecţiilor domnului profesor?

Un lucru, însă – dacă mi se permite –, nu am observat în acest editorial-lecţie al domnului profesor, şi anume, autorul nu se decide să ne spună, în final, dacă e (totuşi) bine să ai, sau să nu ai bani! Analiza ca analiza, dar, totuşi, avem nevoie de certitudini, de răspunsuri clare, aşa, ca la „trebenal, coane Fănică“, dacă e bine sau nu să ai bani; bani mulţi. Te pomeneşti că acest editorial-lecţie e doar primul episod? Se prea poate, căci şi cu „iubirea“, domnul profesor Pleşu a făcut la fel. Să-i dea Dumnezeu sănătate şi să ne mai dedilemetizeze, că tare-i haotic acest veac rebel.

@ioan

Domnule, daca privim amandoi un mar, desi amandoi vedem un acelasi (convenit) lucru, nu vedem (totusi) acelasi lucru.
Uite ce am scris eu azi, in "note-book"-ul meu, fara sa-mi treaca prin cap ca o sa vorbesc cu tine.
"Oamenii care nu se cunosc pe ei insisi, nu cunosc de fapt, nimic. Ca sa te poti cunoaste trebuie sa folosesti o metoda care se cheama "comparatie". Trebuie sa te treci prin sabloane, prin "furci caudine", sa vezi ce corespunde si ce nu, unde sa mai pilesti sau unde sa mai lipesti, de asa maniera incat sufletul tau sa nu aibe nici mai mult,dar nici mai putin de "60-90-60".
Sunt pe lumea asta tot felul de sabloane "meteorice" ce se aprind si tin..haaaat, tocmai de la culesul porumbului paaaaana la taiatul cocenilor. Sunt ele, sabloanele astea, precum ciupercile. Adica, unele comestibile, altele otravitoare. Cautand cu asiduitate, exersezi de fapt in alegerea "comestibilului" (graul) de "otravitor" (neghina si exersezi incrustarea ( de la "a face crusta"), solidificarea ta, pe masura racirii, la acel 60-90-60.
Nici un om intr-o viatza nu le poate trai pe toate. Cartea, este de fapt o oglinda. Privirea ta, incide aceasta suprafatza reflectanta si-l privesti in ochi, peste timp si peste distantza, pe cel care a scris-o.
Nimic din ce avem in cap, fiecare, nu se poate transmite altui cap prin altceva decat prin blue-tooth-ul asta care este "cuvantul"(cartea).
Nu neg faptul ca exista fiinte umane bune, dar omul este altceva. "Omul" este o meserie, este poate cea mai complexa si mai grea de invatzat dintre toate meseriile. E un intreg complex de componente care fac parte din bibliografia obligatorie a omului-OM dintre care componente, "cartea" atarna cel mai greu.
(Nu trebuie sa reducem cuvantul - concept "carte" doar la a fi un "volum", un "manual", o "carte").
Cartea, ca si omul, este o ecuatie. Depinde cum o "rezolvi" pentru ca rezultatul la care ajungi se "arhiveaza" imediat si se insumeaza altor rezultate forman mereu o noua ecuatie.
Cam atat am spus, Ioane. Adevarul este doar unul singur: "al fiecaruia". Nu am vrut nici sa clarific, nici sa neclarific ci doar am vrut sa... mai spun.

Ce sunt banii?

"Nu banii aduc fericirea. Ci numarul lor. Caci ceea ce nu se poate rezolva cu bani se rezolva cu foarte multi bani... etc, etc, etc..."

Observatiile d-lui Andrei P. vizavi de efectul razelor $ asupra anemonelor sunt (desigur) pertinente dar si foarte limitative (limitate?). Nu doar banii ci orice fel de bogatie (materiala sau spirituala), care procopseste pe individ mai repede decat e in stare sa asimileze sinelui såu, produce exact aceleasi efecte pe care le-a observat dl. Andrei P. la cei cu bani de pe la noi. Presupun ca este de prisos sa vin cu exemple ilustrative. Plus ca cei mai multi dintre cei saraci considera ca domnia sa are un metabolism destul de bun. N-as vrea sa-mi pun iarasi calicii in cap.

@vida clara

Ziceti dumneavoastra:"Cartea" nu e pentru obtinere de diplome ci pentru ......a-ti edifica sufletul. Nimic durabil nu se poate obtine fara omenie, iar omenie fara carte nu exista (ne-omenie, cu carte, insa,da)."
Imi permit sa spun ca cei mai omenosi oameni si, in acelasi timp, cei mai numerosi oameni omenosi, nu aveau prea multa carte.
Departe de mine gandul de a nega parte din cele spuse de dumneavoastra dar trebuie sa tinem cont de faptul ca omenia a aparut inaintea "cartii".
Ioan

Despre bani ... ascultati bluesul ...

Banii tai nu sunt buni aici - Alexandru Andries

Poti sa cumperi terenuri,
Poti sa cumperi paduri,
Poti sa cumperi lacuri,
Poti sa le si furi...

Banii tai nu sunt buni aici !

Poti sa cumperi neveste,
Poti sa cumperi regi,
Poti sa cumperi oameni,
Armate intregi...

Banii tai nu sunt buni aici !

Poti sa-ti iei post de radio,
Poti sa si tiparesti,
Poti sa-ti faci televiziune,
Poti sa faci ce doresti,
Nu ne pacalesti !

Poti sa cumperi tabla,
Poti sa cumperi ciment,
Poti sa cumperi orice,
Dar nu poti sa cumperi talent, nu, nu !

Banii tai nu sunt buni aici !
Banii tai nu sunt buni aici !
Banii tai nu sunt buni aici !

Si cred ca mai vreau sa spun ceva

Referitor la ''atestatul la personalitate'' de care se vorbeste in articol.
Daca vrei ca un om sa-si arate adevarata fata trebuie sa-i dai un singur lucru: putere. Daca este un om bun, toata evolutia, civilizatia, cucerirea tehnicii se va indrepta spre folosul omenirii iar omul respectiv oricat de sus s-ar afla nu vei vedea ca si-a pierdut moralitatea, el va ramane acelasi om plin de candoare sufleteasca
insa daca este un om rau va transforma totul in haos, si va cauta distrugerea omului cu razboaie si experimente pe seama altor oameni de care nu ii va pasa. Da-i puterea unui om si el iti va arata adevarata fata prin sinesi,
Matilda

Pentru soare, apa, stele nu exista plata

Sa creionez fugitiv un fel de descriere a banilor. Nu am hartie cata mi-ar trebui sa insir cate lucruri materiale imi trebuiesc si cati bani imi lipsesc ca sa-mi satisfac toate dorintele. Insa de aici, pana a sustine ca banii imi vor aduce fericire este un drum lung. Banii linstesc, banii multumesc, banii sunt necesari. Prin urmare bine nu-i sa tagaduiesc ca nu banii fericirea omului daruiesc. In realitate insa banii nu sunt totul. De almiteri cred ca totul depinde de fiecare din noi, de ce intelegem prin cuvantul bani care nu sunt decat o compensatie a vietii noastre. Si aproape totul in viata asta materiala pe care de fapt ne-o traim in aceste timpuri, depinde de bani: apa potabila, mancare, haine, pantofi, case, masini, :-) biciclete, lucruri de simpla utilitate sau care ne plac, sunt numai cateva exemple simple. Intr-o lume in care banul este (metaforic vorbind - si asta deoarece banul nu are gust si miros) mai savuros decat zaharul, notiunea ca banii aduc fericirea este o notiune confuza, banul insemnand pentru mine numai o impacare cu lumea (atat de diferita!) o platitudine necesara si atat.
Ideea de fericire insa cu adevarat, se afla pentru mine intr-o lume locuita de oameni cu sentimente adevarate, umane, nu intr-o lume a robotilor cu sentimente impuse si dirijate. Banul este necesar cum spuneam, depindem intr-un fel sau altul de el, insa eu nu sustin ca banii imi aduc fericirea. Salutari si multa sanatate!
Matilda

........

Bunicii mele, i se intimpla sa treaca prin evenimente care o faceau sa constate, ca nu poate fi domn, cine n-a fost domnisor mai intii.
Varianta : rai sint domnii astia, care n-au fost domnisori.

"Cartea" nu e pentru obtinere de diplome ci pentru ...

...a-ti edifica sufletul. Nimic durabil nu se poate obtine fara omenie, iar omenie fara carte nu exista (ne-omenie, cu carte, insa,da).
Banul este o unitate conventionala de masurare a vietii. Putem sti cate vieti a furat cineva dupa cati oameni poate tine, la un moment dat, in solda. Un om este cu atat mai mare magar cu cat poate dispune de mai multe vieti.
Saracia si bogatia sunt doua extreme.Una, fara cealalta nu exista. La mijlocul distantei dintre ele sta cumpatarea, sta democratia. Din pacate romanul a demonetizat la maximum acest cuvant - concept, cel mai omenesc dintre lucrurile posibile.
Prin ceea ce a respirat fiecare din noi, in fiecare clipa, am adapat o frumoasa societate feudalista. Daca ne-am imagina VIATA ca fiind un Titanic, ar trebui sa avem imaginea unui capitan care are deasupra sa inca doua etaje de moguli.
Degeaba trage el saracu, carma spre Nord ca ii sufla astia in panze cand spre stanga cand spre dreapta.

Articol mai tare decit se vede

De fapt, raspunsul este: avem nevoie de bani numai in masura in care ne aduc fericirea. Banii mai mult decit trebuie, deformeaza. Banii trebuie respectati - cei enumerati sunt plescari ordinari, carora le-au cazut banii din combinatii. Adevaratii bogati urmeaza cai de pregatire spirituala pentru minuirea lor - studiile universitare in anumite parti ale lumii sunt mai mult decit colectare de informatie ....Banii multi ajung cu timpul la cei care stiu cum sa-i pastreze si sa-i sporeasca, fara a se demola pe ei sau pe cei apropiati lor. Si o mica reflexie: sunt 3 bogatii: materiala, morala si intelectuala. De cea morala s-a vorbit. De cea morala, care este calitatea relatiilor noastre interumane trecute, prezente si viitoare, Maestrul a scris in Minima Moralia - doar sub aspect minimal. Este calitatea profunda a vietii noastre - cu cit suntem mai cinstiti si mai profunzi, ne e mai bine - pe termen lung. Aici sunt relatiile cu familia si prietenii - mai precis caliatea relatiei cu ei. Si bogatia intelectuala, care priveste la bagajul de cunostinte pe care il avem. Care ne identifica si de fapt descatuseaza prima bogatie, cea materiala. Prin aceste trei criterii vedem omul complet de cel incomplet ...

de ce problema ridicata de domnul Plesu e fundamental falsa

am scris un articol de raspuns domnului Plesu, demonstrand prin redefinirea conceptului de "a avea", de ce tratarea in termeni simplii: avere - bani - identitate pe care ne-o propune in acest articol, nu tine.

redefinim deci partea negativa, a celui care isi greseste ecuatia identaitatii in conceptul de: Homo CORRIPIO

articolul e dedicat domnului Plesu sub titlul: Ce ii aduc pe bani.

Pentru ca Domnul Plesu este profesor la ARTE, am considerat sa dezvolt subiectul ca pe o lectie de pictura pe un tablou al lui Hieronymus: Paradisul.

lectura placuta, gasiti articolul la acest link:

http://issuu.com/RaduBotta/docs/32._1._jugul_lui_jeremia_-_1_-__hieronymys

Banii aduc doar confort şi mulţumire...

Domnule Andrei Pleşu, după opinia mea, confundaţi fericirea cu mulţumirea sau confortul – ambele efemere! Cuvîntul fericire pe care-l vizează zicala are un conţinut spiritual. Nu vi se pare semnificativ că „Fericirile“ din „Evanghelie“ ignoră banii, iar Mîntuitorul, cînd e provocat de un oarecine să distingă între a da ori a nu da bani Cezarului, distinge ferm: „Daţi Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu“?
Între mamona şi Dumnezeu nu există compatibilitate. A nu face distincţia între cele două planuri e propriu nivelurilor inferioare de gîndire…

Incercati si cu

" La ce e buna scoala? "

Dintr-o data totul capata un sens.

minunat

Am citit din cărțile dv și rămân uimit încă de cum se limpezesc lucrurile diferitelor teme pe care le tratați. Aveți un fel de a scrie de care m-am atașat foarte mult. Mulțumesc că existați.

Ce fel de fericire?

"Dacă banii aduc ceva, apoi tocmai asta aduc: un fel de fericire..."

- în ce mă priveşte, pot să spun foarte precis despre ce fel de fericire e vorba: cînd, în urmă cu mai mulţi ani, pe vremea împuşcatului, am reuşit să strîng vreo sută de mii de lei şi să mă mut într-o casă mare din centru (în zona demolabilă, unde de altfel nu s-a mai demolat, din spatele str. Moşilor), de probă, în vederea cumpărării, am avut pentru prima oară un simţămînt nou: o mare teamă de...moarte! Mai exact, mă temeam ca nu cumva să dau ortul popii tocmai cînd m-am pricopsit şi eu cu casa mea! Totodată, atîta timp (trei luni) cît am stat în acea casă (la care am renunţat în cele din urmă pentru un mic viciu de construcţie) am trăit o stare de plictiseală...totală.
Ca atare, nu mi-aş mai dori niciodată un asemenea gen de fericire.
Asta nu înseamnă că banii tîmpesc pe oricine: trebuie să ai dinainte această capacitate, de a te tâmpi (adică de a nu suporta) la orice presiune exterioară.
Duhovnicul meau spunea: nu doar nefericirea e greu de suportat, ci şi (mai ales)...fericirea!

Perfect adevarat

Din descrierea de mai sus eu il recunosc pe dl vintu(nus),altfel recunosc in ca ati scris o multime de "onorabili"milionari de carton(napirci).

o noua generatie s-a nascut

se pare ca totusi paradigma culturala se schimba in Romania, am gasit o scriere care numeste o alta topografie... Generatia a opta, m-as bucura sa o salutati, domnule profesor...

puteti gasi povestea... la acest link:

http://issuu.com/RaduBotta/docs/32._3._jugul_lui_jeremia_-_3_-__generati...

si cine...

...sunt fericitii parinti? Mama? Tata?

sincer vorbind....

parafrazand pe dom' profesor... eu n-am timp sa fiu fericit. Am prea multe de facut, disperarile mele, imi iubesc disperarile mai mult.... Nu m-am gandit niciodata ca as fi fericit, Poate voi descoperi la sfarsit, daca am fost sau nu.

despre modestie

foarte interesant acest minimalist punct de vedere asupra banilor si pacat, de altfel, ca nu am reusit sa facem si in romania un alt fel de cult al lor, pentru ca banii, iaca-sa, nu sunt un pacat. Nerusinarile celor bogati sunt pe toate gardurile si poate ca ei, iarasi din nefericire, nu-si vor cere nimanui iertare pentru asta. Sunt cum am spune, din categoria "nesimtirii banilor".

O tema congruenta as vrea sa propun, in tan-dem. Anume nesimtirea intelectului pentru ca, interesant si nefericit, si intelectul dispune de forme funambulesti de a se "rata" in public, in celalalt, de a falimenta cumva in alte dimensiuni, care nu ii sunt propii. Deci: in ce masura, adunand un capital "cultural", deci a fi un "milionar al spiritului", poti suferi de pacatele pe care domnul Plesu le enumera cu privire la ceilalti milionari. Si cu care, iaca, suntem de acord. Dar despre deraparile celor care au spirit "in banca", poate or fi sortiti cei cu bani, sa spuna cate ceva? Un fel de criza financiara si de schimb, am zice, intre valute.

La ce bună şcoala

Nu voi fi fiind eu primul care se lamentează pe tema asta. E patetic şi dezonorant să te plângi că nu ai succes în viaţă din cauză că ai ales să faci o facultate care e slab cotată astăzi la “know how”. Bucuria în sine de a fi facut acea facultate este de ajuns, sau ar trebui să fie. Cu toate astea, nu te poţi abţine de la a cârcoti. Eşti în dificultăţi financiare şi nici nu îndrăzneşti să visezi la leafa unui şofer de senator (ambii leagă cu greu cuvintele limbii pe care o vorbesc, ca să nu mai zic de limbi străine). Pare nedrept şi e nedrept, dincolo de inadaptarea ta leneşă. Întrebarea rămâne. Şi, ca să zic aşa, se multiplică. Patalama au mulţi, de pe la vreo particulară, fără să fi simţit vreodată fiorul unui examen de admitere. Eu fac parte, învechit, dintr-o generaţie pentru care “a lua la facultate” era un lucru serios. A iubi facultatea pe care o faci era şi mai serios, atunci când realizai că mulţi dintre cei admişi nu vor decât patalamaua şi că, de fapt, nu dau doi bani pe ce învaţă. Cu puţine şi notabile excepţii, cei care reuşesc în sistem sunt pupincuriştii şi fetele care dau cu curul. Aşa a fost dintotdeauna, la urma urmei – de unde atâta mirare? Îţi rămâne să te simţi curat ratat. Eventual, să ai un blog…

Încă stau şi privesc uimit la cei care ne conduc. Nu zic musai ca alţii sunt fundamental mai breji, nemţi sau americani. Dar au măcar un bun simţ sau un pragmatism care îi califică. La noi, grobianismul e ca şi literă de lege nescrisă. Funcţionează nomoi de sus până jos, fără jenă, după ca şi un blestemat dat al neamului. Ne lipsesc vreo două secole de civilizaţie, de rutină. Rutină e la ceilalţi, deja erodată dar încă funcţională. Noi părem nişte caricaturi, nefiind în stare să ne căţărăm abia pe umerii celor dintre noi care, ca înaintaşi, aveau încaltea o viziune, un vis, o speranţă. Speranţa moare ultima, nu? Şi ce te faci dacă reuşeşti să o ucizi? Să-ţi iei lumea-n cap, renegându-ţi neamul, sângele?

O ţară sănătoasă are două priorităţi naturale şi numai două. Sănătatea fizică şi educaţia. Prezent şi viitor, trecutul fiind subînţeles de educaţia istorică, de identitatea ta (“Darie al lui Darie al lui Darie”…) Exact acestea două se află sub tirul nesimţit al actualilor guvernanţi. Oare de ce? Nu cumva pentru că sunt proşti, needucaţi, batjocoritori de limbă română, hoţi cumpliţi? Şi nu cumva suntem şi noi proşti pe lângă ei, părând aidoma în ochii lumii, întrucât i-am ales să ne reprezinte şi le dăm voie să deschidă gura agramată? Unde eşti tu, Ţepeş doamne? Unde suntem noi?

De la uciderea acuzativului (“furturile astea care le-am comis”), trecând prin “deci” la început de frază, până la minciuni ordinare (“se traieşte mai bine, deşi e greu, dar am depăşit criza pe care suntem nevoiţi s-o depăşim – scoateţi banul, viermi flămâzi!”) trăim cu toţii într-un coşmar. Şi încă nu-i luăm de beregată! Înjurăm printre dinţi la avuţia lor nesimţit afişată, facem bancuri şi cârcotim. În loc să-i ducem la puşcărie sau să le dăm foc. Pentru că ei sunt ca gândacii de bucătărie, care mor la două zile după ce le tai capul, DE FOAME! Sunt nesătuli şi nu vor înceta defel să ia şi pielea de pe noi. Şi respectul de sine, până într-acolo unde crezi că ai nimerit într-o lume greşită. Să rămânem sclavii lor?

Ba pe-a mă-tii!

Sunt mai educat decât tine, boule care ai ispravit cu greu abecedarul. Şi, uite, n-am chef să fiu reprezentat de tine în străinătate, incultule! Pentru că aşa vreau eu!

La urma urmei, ce ţară e aia care nu are a-şi respecta conducătorii???

Felix-Gabriel Lefter

(român din Ţara Românească)

vreau sa raspuns doar printr-un semn de punctuatie

domnul Lefter spune:

la ce buna scoala

noi punem un semn de intrebare la sfarsit, deci raspunsul nostru suna asa:

"la ce buna scoala?"

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Biblioteca Publică din New York

Te poți plimba în voie prin clădirea uriașă pentru a te convinge că Paradisul chiar e o bibliotecă. Mai mult decît atît, e un loc unde poți lucra sau studia, chiar dacă nu ai abonament. Te legitimezi, intri și poți petrece cîteva ore bune în compania cărților sau, pur și simplu, scriind în liniște. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● Nu departe de blocul meu, un băiat uşor zdrenţăros mi-a cerut bani în felul următor: „Daţi-mi şi mie ceva, că de două ore caut în gunoaie şi nu găsesc nimic“ (I. P.)

● Am primit un e-mail de la „Teneși Sport“ cu titlul „Elimină mirosurile neplăcute din frigider cu 1 leu“. Cine și-o fi ținînd „teneșii“ în frigider?! (C. Ș.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI