Apocalipsa plictisului

Publicat în Dilema Veche nr. 698 din 6-12 iulie 2017
Bacalaureatul părinţilor jpeg

Căldură mare. Lumea s-a ascuns la umbră, în jurul unor băuturi răcoritoare. Brusc, lumina se stinge peste tot. În sală se aud murmure, apoi cîteva rîsete, se aprind brichete.

– De la aerul condiționat – ține să explice cineva.

Dar întunericul persistă și lumea începe să se foiască.

– M-au debranșat! – se aude de la o masă și toată lumea rîde, dar fiecare își apucă speriat mobilul și pipăie ecranele.

– It’s boring… – oftează cineva după încă vreo jumătate de oră.

În sfîrșit, curentul revine și toată lumea respiră ușurată. Am o revelație. Dacă ar cădea curentul peste tot în lume pentru un an, să spunem, am muri cu toții. De plictiseală!… Încep să glosez pe această temă ca să nu mă plictisesc în căldura care m-a toropit.

Plictisul… S-a scris mult și de mult despre el. Este imposibil să-i dăm o definiție, știu, dar tocmai de aceea mă voi grăbi să propun una care să vă trezească din moțăială: plictisul este neplăcerea de a rămîne singur cu tine însuți.

Dar, veți spune, plictisul se instalează cînd nu mai ai nimic de făcut sau ceea ce ai de făcut nu te mai interesează; sursa plictisului nu este deci în interioritatea individului, ci în exterioritatea sa, apare atunci cînd lumea devine neplăcută, cînd se instalează „impresia că nu se întîmplă nimic sau, ceea ce înseamnă același lucru, că se întîmplă mereu același lucru“ – cum spune Christophe Granger în introducerea la monumentalul volum L’ennui. Histoire d’un état d’âme (XIX-XX siècle). Așa este. Într un text despre plictiseală al lui Constantin Noica, reluat și interpretat de Gabriel Liiceanu într-un frumos articol din Dilema veche, aceste două componente chiar apar împreună ca fiind constitutive plictiselii: a) nimic din afară nu mă mai interesează și b) nimic dinăuntru nu mă mai însuflețește. Și totuși, în ultimă instanță, exteriorul și interiorul, curiozitatea și intimitatea se resorb în această unică neplăcere a frecventării de sine, căci nimic din afară nu te poate interesa cu adevărat dacă nu mai e nimeni în casa sinelui pentru a privi cu însuflețire, pe fereastră, lumea de afară. Mai mult chiar, din perspectiva definiției de mai sus, interesarea, implicarea, participarea la jocurile lumii pot fi o soluție (paleativă) la problema apăsătoare a plictisului: dă-mi ceva de făcut, că mor de plictiseală! „Franța este o națiune care se plictisește. Ați lăsat țara lipsită de acțiune“ – acuza Lamartine de la tribuna Adunării Naționale în 1839. Acțiunea, terapie a plictisului…

Dar de unde și pînă unde această „neplăcere de a rămîne singur cu tine însuți“? Nu este melancolia lui Aristotel sau aceea medievală, „boala engleză“ a secolului al XVII-lea sau acel „mal du siècle“ francez din secolul al XIX-lea și, cu atît mai puțin, „greața“ existențialiștilor din secolul XX. Pare să fie ceva relativ nou, apărut cam odată cu postmodernitatea și potențat de e-comunicarea rețelelor sociale de toate soiurile. Ține de o fază a individualismului pe care Christopher Lasch a etichetat-o drept „cultură a narcisismului“, Charles Taylor – drept „etică a autenticității“, Gilles Lipovetsky – drept „era vidului“ și așa mai departe. Be true to yourself! – traduce Taylor. Faites vos Je! – rezumă Mathilde Lequin, jucîndu-se cu limba franceză. De acord, dar cum și care eu? Cum să mă construiesc în mod „autentic“? Pe scurt, care e rețeta reușitei? Nu e! Dar ia matale un prozac și „gîndește pozitiv“! – vine piața cu soluția. Problema e că tot încercînd – și fiind constrîns să încerce neîncetat – să-și construiască „adevăratul eu“, eul se golește de conținut și rămîne un permanent proiect în căutare de sine. Și angoasa-i gata, chiar dacă nimeni nu o va mărturisi!

De aici încep și se dezvoltă maladiile sociale ale „dispariției de sine“ despre care vorbește David Le Breton: un fel de piua existențială, ca să spun așa, o retragere din sine sau chiar o renunțare de sine sub povara devenită insuportabilă a construirii în deplină libertate a unui sine autentic. În aceste condiții, a rămîne singur cu tine însuți și a privi în interiorul tău, unde riști să nu găsești nimic – sau mai degrabă lucruri disparate și/sau neplăcute –, devine, astfel, o angoasă difuză de care trebuie să scăpăm într-un fel sau altul.

Se pare deci că raportul este invers: nu mă plictisesc pentru că nu (mai) am nimic interesant, semnificativ de făcut în societatea în care trăiesc, ci caut, compulsiv, ceva de făcut în lumea de afară, pentru că, în sinea mea, mă plictisesc. Evitînd problema oului și a găinii, se poate spune totuși că, instalat ca stare de spirit a societății, ca esprit du temps, plictisul devine cauză a numeroase acțiuni menite să-l evite, să l exorcizeze, să scape individul de această neplăcere de sine. Să-l deconecteze.

Cum? Prin… conectare! Mărturia unui „practicant“ francez al Internetului poate ilustra foarte bine acest ciclu: „Nu există nici o altă activitate care să-mi procure o asemenea stare de bine (bien-être) și care să fie capabilă să mă destindă în asemenea măsură ca faptul de a sta în fața calculatorului meu pentru a juca, a privi filme sau a naviga pe Internet. Și cînd mă simt prost, această distracție (passe-temps) îmi permite să mă rup de lume și să mă deconectez“. Cînd se află, dintr-un motiv sau altul, departe de calculatorul său, începe să se plictisească și e „cuprins brusc de un fel de panică“ – adaugă acesta.

Pentru omul plictisit, branșarea la „rețele“ nu este, de fapt, o conectare la societate, ci o evadare dintr-un sine pe care s-a plictisit să-l tot caute și să-l expună controlului public. Iar conectivitatea, în oricare dintre formele sale, este handy, este cea mai la îndemînă (la propriu și la figurat) formă de distracție – iar distracția aceasta ne distrage de la plictiseală. Conectivitatea este, totodată, cea mai democratică, mai ieftină și mai disponibilă, oriunde și oricînd. Toate aceste forme de conectivitate procură apoi, în grade diferite, forme de plăcere, care, odată obținute, cer să fie întreținute mai departe: e mecanismul banal al dependenței. Nu doar individul, ci și piața încearcă apoi să țină pasul cu această spirală a stimulului și răspunsului, inventînd tot mereu alte device-uri aducătoare de „distracție“, tot mai stimulante și mai diverse pentru a ne ține conectați și a ne oferi astfel o binemeritată… deconectare.

Plictiseală fericită!… 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Școala Națională de Științe Politice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: De ce este România astfel? (coord.), Editura Polirom, București, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

Strâmtoarea Ormuz, imagine din satelit FOTO shutterstock jpg
„America a pierdut categoric”. Consilierul guvernatorului BNR critică lipsa de anticipare privind închiderea strâmtorii Ormuz. „Era cel mai previzibil scenariu”
Blocarea Strâmtorii Ormuz de către Iran continuă să producă turbulențe majore pe piețele internaționale, iar efectele se vor resimți mult timp, consideră Eugen Rădulescu, consilier al guvernatorului BNR.
Mojtaba Alii Khamenei, FOTO FB Iran Military jpg
Mojtaba Khamenei, noul lider suprem al Iranului, rănit grav și cu fața desfigurată în urma atacului ameriano-israelian. Dar este implicat în decizii strategice privind războiul și negocierile cu SUA
Noul lider suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei, se află în continuare în proces de recuperare după răni severe, inclusiv traumatisme faciale și la nivelul membrelor inferioare, suferite în atacul aerian care, la începutul războiului, i-a ucis tatăl, au declarat pentru Reuters trei surse apropiate
radar foto IPJ Constanţa jpg
„Se ard cozonacii în cuptor!” Scuza incredibilă a unei şoferiţe care gonea cu 176 km/oră prin Constanţa:
O șoferiță din Constanța a dus pregătirile de Paște la extrem, fiind prinsă circulând pe DN 38 cu 176 km/h. Explicația oferită polițiștilor a fost pe cât de sinceră, pe atât de… savurată de internauţi, după ce incidentul a fost distribuit de agenţi pe reţelele sociale.
Soldați ruși pe front FOTO Profimedia jpg
Armata lui Putin a pierdut peste 1,31 milioane de soldați în Ucraina de la începutul invaziei în Ucraina. ISW: Rusia a început să își folosească rezervele strategice
De la declanșarea invaziei în Ucraina, Rusia ar fi pierdut 1.310.110 militari, potrivit celor mai recente date publicate de Statul Major ucrainean. Doar în ultimele 24 de ore, Kievul susține că 1.440 de soldați ruși au fost eliminați în lupte, relatează ntv.de.
Mircea Lucescu si trofeul Cupei UEFA jpg
„Ranguri, glorie, bogăție, toate-n pământ se sfârșesc!”. Mircea Lucescu a lăsat în urmă o avere colosală. Portofoliul de investiții al fostului selecționer
Mircea Lucescu s-a stins din viață pe data de 7 aprilie, fiind înhumat trei zile mai târziu, la Cimitirul Bellu.
alexas fotos easter 9513666 jpg
Ce mesaje poți trimite de Paște în 2026. Cele mai frumoase urări pentru familie și prieteni
Sărbătoarea Paștelui rămâne unul dintre cele mai importante momente din an pentru milioane de oameni, fiind asociată cu renașterea, speranța și apropierea de familie și prieteni. În această perioadă, mesajele și urările transmise celor dragi au devenit o tradiție esențială, fie că sunt trimise prin
JD VAnce Mohammad Bagher Ghalibaf/FOTO:X
Întâlnirea Vance–Ghalibaf, moment istoric într-un dialog marcat de neîncredere profundă
Dacă și când va fi realizată o fotografie cu vicepreședintele Statelor Unite, JD Vance, alături de președintele Parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, la Islamabad, în acest weekend, imaginea va intra, fără îndoială, în istorie.
dulciuri cofetarie   foto pixabay jpg
Coadă la cofetării înainte de Paște! Ce desert cumpără românii pe ultima sută de metri
Românii au luat cu asalt cofetăriile înainte de Paște. Cozonacii, pasca, prăjiturile tradiționale și torturile sunt cele mai căutate deserturi în 2026.
shivaphotographyy train 7029130 jpg
Băiat de 9 ani, ținut captiv într-o dubă și descoperit în stare critică după mai bine de un an. Cum a fost găsit de autorități
Un băiat de nouă ani a fost găsit luni într-o stare gravă, după ce ar fi fost ținut închis timp de peste un an într-o camionetă, într-o localitate din sudul Alsaciei. Copilul a fost descoperit gol, subnutrit și întins pe o grămadă de deșeuri, în interiorul vehiculului în care trăia izolat.