Apocalipsa plictisului

Publicat în Dilema Veche nr. 698 din 6-12 iulie 2017
Bacalaureatul părinţilor jpeg

Căldură mare. Lumea s-a ascuns la umbră, în jurul unor băuturi răcoritoare. Brusc, lumina se stinge peste tot. În sală se aud murmure, apoi cîteva rîsete, se aprind brichete.

– De la aerul condiționat – ține să explice cineva.

Dar întunericul persistă și lumea începe să se foiască.

– M-au debranșat! – se aude de la o masă și toată lumea rîde, dar fiecare își apucă speriat mobilul și pipăie ecranele.

– It’s boring… – oftează cineva după încă vreo jumătate de oră.

În sfîrșit, curentul revine și toată lumea respiră ușurată. Am o revelație. Dacă ar cădea curentul peste tot în lume pentru un an, să spunem, am muri cu toții. De plictiseală!… Încep să glosez pe această temă ca să nu mă plictisesc în căldura care m-a toropit.

Plictisul… S-a scris mult și de mult despre el. Este imposibil să-i dăm o definiție, știu, dar tocmai de aceea mă voi grăbi să propun una care să vă trezească din moțăială: plictisul este neplăcerea de a rămîne singur cu tine însuți.

Dar, veți spune, plictisul se instalează cînd nu mai ai nimic de făcut sau ceea ce ai de făcut nu te mai interesează; sursa plictisului nu este deci în interioritatea individului, ci în exterioritatea sa, apare atunci cînd lumea devine neplăcută, cînd se instalează „impresia că nu se întîmplă nimic sau, ceea ce înseamnă același lucru, că se întîmplă mereu același lucru“ – cum spune Christophe Granger în introducerea la monumentalul volum L’ennui. Histoire d’un état d’âme (XIX-XX siècle). Așa este. Într un text despre plictiseală al lui Constantin Noica, reluat și interpretat de Gabriel Liiceanu într-un frumos articol din Dilema veche, aceste două componente chiar apar împreună ca fiind constitutive plictiselii: a) nimic din afară nu mă mai interesează și b) nimic dinăuntru nu mă mai însuflețește. Și totuși, în ultimă instanță, exteriorul și interiorul, curiozitatea și intimitatea se resorb în această unică neplăcere a frecventării de sine, căci nimic din afară nu te poate interesa cu adevărat dacă nu mai e nimeni în casa sinelui pentru a privi cu însuflețire, pe fereastră, lumea de afară. Mai mult chiar, din perspectiva definiției de mai sus, interesarea, implicarea, participarea la jocurile lumii pot fi o soluție (paleativă) la problema apăsătoare a plictisului: dă-mi ceva de făcut, că mor de plictiseală! „Franța este o națiune care se plictisește. Ați lăsat țara lipsită de acțiune“ – acuza Lamartine de la tribuna Adunării Naționale în 1839. Acțiunea, terapie a plictisului…

Dar de unde și pînă unde această „neplăcere de a rămîne singur cu tine însuți“? Nu este melancolia lui Aristotel sau aceea medievală, „boala engleză“ a secolului al XVII-lea sau acel „mal du siècle“ francez din secolul al XIX-lea și, cu atît mai puțin, „greața“ existențialiștilor din secolul XX. Pare să fie ceva relativ nou, apărut cam odată cu postmodernitatea și potențat de e-comunicarea rețelelor sociale de toate soiurile. Ține de o fază a individualismului pe care Christopher Lasch a etichetat-o drept „cultură a narcisismului“, Charles Taylor – drept „etică a autenticității“, Gilles Lipovetsky – drept „era vidului“ și așa mai departe. Be true to yourself! – traduce Taylor. Faites vos Je! – rezumă Mathilde Lequin, jucîndu-se cu limba franceză. De acord, dar cum și care eu? Cum să mă construiesc în mod „autentic“? Pe scurt, care e rețeta reușitei? Nu e! Dar ia matale un prozac și „gîndește pozitiv“! – vine piața cu soluția. Problema e că tot încercînd – și fiind constrîns să încerce neîncetat – să-și construiască „adevăratul eu“, eul se golește de conținut și rămîne un permanent proiect în căutare de sine. Și angoasa-i gata, chiar dacă nimeni nu o va mărturisi!

De aici încep și se dezvoltă maladiile sociale ale „dispariției de sine“ despre care vorbește David Le Breton: un fel de piua existențială, ca să spun așa, o retragere din sine sau chiar o renunțare de sine sub povara devenită insuportabilă a construirii în deplină libertate a unui sine autentic. În aceste condiții, a rămîne singur cu tine însuți și a privi în interiorul tău, unde riști să nu găsești nimic – sau mai degrabă lucruri disparate și/sau neplăcute –, devine, astfel, o angoasă difuză de care trebuie să scăpăm într-un fel sau altul.

Se pare deci că raportul este invers: nu mă plictisesc pentru că nu (mai) am nimic interesant, semnificativ de făcut în societatea în care trăiesc, ci caut, compulsiv, ceva de făcut în lumea de afară, pentru că, în sinea mea, mă plictisesc. Evitînd problema oului și a găinii, se poate spune totuși că, instalat ca stare de spirit a societății, ca esprit du temps, plictisul devine cauză a numeroase acțiuni menite să-l evite, să l exorcizeze, să scape individul de această neplăcere de sine. Să-l deconecteze.

Cum? Prin… conectare! Mărturia unui „practicant“ francez al Internetului poate ilustra foarte bine acest ciclu: „Nu există nici o altă activitate care să-mi procure o asemenea stare de bine (bien-être) și care să fie capabilă să mă destindă în asemenea măsură ca faptul de a sta în fața calculatorului meu pentru a juca, a privi filme sau a naviga pe Internet. Și cînd mă simt prost, această distracție (passe-temps) îmi permite să mă rup de lume și să mă deconectez“. Cînd se află, dintr-un motiv sau altul, departe de calculatorul său, începe să se plictisească și e „cuprins brusc de un fel de panică“ – adaugă acesta.

Pentru omul plictisit, branșarea la „rețele“ nu este, de fapt, o conectare la societate, ci o evadare dintr-un sine pe care s-a plictisit să-l tot caute și să-l expună controlului public. Iar conectivitatea, în oricare dintre formele sale, este handy, este cea mai la îndemînă (la propriu și la figurat) formă de distracție – iar distracția aceasta ne distrage de la plictiseală. Conectivitatea este, totodată, cea mai democratică, mai ieftină și mai disponibilă, oriunde și oricînd. Toate aceste forme de conectivitate procură apoi, în grade diferite, forme de plăcere, care, odată obținute, cer să fie întreținute mai departe: e mecanismul banal al dependenței. Nu doar individul, ci și piața încearcă apoi să țină pasul cu această spirală a stimulului și răspunsului, inventînd tot mereu alte device-uri aducătoare de „distracție“, tot mai stimulante și mai diverse pentru a ne ține conectați și a ne oferi astfel o binemeritată… deconectare.

Plictiseală fericită!… 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Școala Națională de Științe Politice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: De ce este România astfel? (coord.), Editura Polirom, București, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

avertizare iarna ger jpg
Cod galben de ger în mai multe județe ale țării. Meteorologii au anunțat că vremea va fi deosebit de rece
Meteorologii au emis miercuri, 21 ianuarie, un cod galben de ger valabil pentru mai multe zone ale țării. Astăzi, temperaturile vor fi deosebit de scăzute în aproape toată țara.
inima istock jpg
Cum să-ți păstrezi inima sănătoasă. Un cardiolog este ferm: „Este unul dintre puținele fructe care scad nivelul colesterolului”
Când vine vorba de sănătatea inimii, nu toate grăsimile sunt dăunătoare. Avocado, fructul cremos și nutritiv, este considerat unul dintre alimentele esențiale pentru sistemul cardiovascular.
sloiuri de gheaţă pe râu Maramureş captură video RAW Meteo Group jpg
Imagini spectaculoase din Maramureș, unde un pod de gheață s-a rupt, iar sloiurile au pornit la vale
Un pod de gheață s-a rupt în Maramureș, pe Valea Vaserului, iar sloiurile desprinse s-au pus în mișcare, oferind un spectacol impresionant, care ilustrează forța naturii.
vas de croaziera jpg
La 70 de ani, a făcut pasul vieții ei. Și-a vândut casa și s-a angajat fotograf pe un vas de croazieră
La 70 de ani, o femeie din Statele Unite a luat o decizie radicală care i-a schimbat complet viața. A renunțat la casă, a donat majoritatea obiectelor și s-a urcat pe un vas de croazieră pentru a-și urma pasiunea pentru fotografie, descoperind bucuria de a călători și libertatea de a crea fără limit
Cristi Chivu (EPA) jpg
centrala nucleara japonia Kashiwazaki Kariwa FOTO X/@visegrad24
Japonia repornește cea mai mare centrală nucleară din lume, la aproape 15 ani de la dezastrul de la Fukushima
Cea mai mare centrală nucleară din lume ca și capacitate de producție, Kashiwazaki-Kariwa, urmează să fie repusă în funcțiune miercuri, pentru prima dată de la catastrofa de la Fukushima, din 2011.
tren gif
Momentul șocant în care un autoturism a fost lovit de tren pe ruta București Vest - Chiajna. Cum s-a produs accidentul
Au apărut imagini cu momentul accidentului feroviar de marți seară, 20 ianuarie, pe ruta București Vest – Chiajna, când un autoturism a fost izbit de un tren. În urma impactului, o persoană a rămas încarcerată, fiind necesară intervenția echipajelor de descarcerare.
 Ilie Bolojan în Parlament FOTO Inquam Photos / George Călin
Bolojan, întâlnire la Banca Națională. Bugetul pentru 2026, printre subiectele care urmează să se discute
Premierul Ilie Bolojan se află miercuri, 21 ianuarie, la Banca Națională (BNR) și poartă discuții legate de bugetul pentru 2026.
G DcDj0XwAIe9 L jpeg
Averea fabuloasă a lui Valentino, supranumit „împăratul croitorilor”. Obișnuia să spună: „După mine? Potopul!”
Valentino Garavani, designerul italian considerat ultimul „împărat” al modei, a murit pe 19 ianuarie 2026 în vila sa din Roma, la 93 de ani, lăsând în urmă nu doar o legendă în haute couture, dar și un vast portofoliu de proprietăți