Intrăm în 2017 cu cîteva întrebări: cine vor fi, în acest an, cîștigătorii „post-adevărului“ și cine vor fi victimele? Dar oare nu cumva omenirea civilizată va începe să se trezească, se va scutura puțin din confortul cotidian pentru a da un răspuns cuvenit noii provocări la adresa democrației și a liberalismului?

După cum remarca ziarul francez Le Monde, într-o ediție consacrată provocărilor anului ce de-abia începe, extrem de respectatul Dicționar Oxford a ales drept cuvînt al anului 2016 expresia „post-adevăr“. Aceasta se referă la situația în care faptele și datele verificabile și verificate contează mai puțin în formarea opiniei generale, în raport cu propriile convingeri și percepții. Cu alte cuvinte, adevărul nu este întotdeauna linia de bază, faptele nu mai sînt fundamentale. Persoanele publice pot lansa de acum știri false cu bună știință, fără nici cea mai mică considerație pentru adevăr – și să beneficieze de pe urma lor. Informațiile false contribuie, în cele din urmă, la crearea unei „bule cognitive“ și fiecare ajunge să se închidă în propriile convingeri – este adevărat nu ceea ce este probat de fapte și date concrete, ci ceea ce corespunde credințelor mele.  

„Post-adevărul“ a lovit din plin în cazul celor două alegeri care au zguduit lumea în 2016: referendumul din 23 iunie privind Brexitul și alegerea lui Donald Trump ca președinte al Americii, la 8 noiembrie. Un exemplu de „post-adevăr“ american: Donald Trump a dobîndit un imens capital politic atunci cînd a livrat informația cum că Barack Obama ar fi fost născut nu în SUA, ci în Kenya. De-abia la sfîrșitul campaniei electorale, Trump a recunoscut, fără a-și cere scuze, că Obama este într-adevăr născut în Statele Unite. Nici măcar publicarea certificatului de naștere al lui Barack Obama nu a putut diminua credibilitatea afirmației candidatului republican.  

În Marea Britanie, partizanii Brexit-ului au pretins că Londra virează săptămînal 350 de milioane de lire sterline către Bruxelles fără a primi ceva în schimb. Și că, odată ce va părăsi Uniunea, guvernul britanic va putea folosi acești bani în scopuri mai nobile – de exemplu, pentru construirea de spitale. Știrea s-a dovedit a fi falsă, dar era deja prea tîrziu: britanicii votaseră. Acum, Marea Britanie se arată ea însăși dispusă a plăti pentru a rămîne pe piața unică.

Începem un an în care Europa va fi marcată de o serie de campanii electorale-cheie, în Olanda, Franța, Germania, probabil și în Italia. Și ne întrebăm deja cît de mult vor conta știrile false și stimularea fricii în alegerile oamenilor. Cu atît mai mult cu cît, după cum consideră The New York Times, tunurile serviciului rus de propagandă și dezinformare, una dintre cele mai teribile surse de „post-adevăr“ de pe planetă, vor fi ațintite către cancelara Angela Merkel.

Kremlinul are toate motivele să treacă la ofensivă. De la anexarea Crimeii în 2014, Angela Merkel a fost vocea cea mai hotărîtă care s-a pronunțat pentru pedepsirea Rusiei. Ea se pronunță cel mai ferm pentru o Uniune Europeană unită, integrată, un bastion al valorilor liberale și, cel puțin în mod implicit, un zid politic și economic împotriva Rusiei. Se pare însă că Rusia plănuiește să-i facă Angelei Merkel, în 2017, cam ceea ce i-a făcut lui Hillary, în 2016, crede The New York Times. Iar publicația nu are vreo îndoială că ordine de luptă au fost date deja armatelor de hackeri, care au fost trimiși să atace democrațiile și care, acum, își vor îndrepta atacurile asupra Germaniei. Vor avea ei succes și de această dată?

Cel puțin acum oamenii sînt avizați. Serviciile americane știu deja că serviciile ruse de informaţii, civile şi militare, au operat sub identităţi false pentru a lansa atacuri informatice în Statele Unite, inclusiv asupra unui partid politic, potrivit unui raport al FBI şi al Departamentului pentru Securitate Internă.

Consecințele campaniilor de propagandă, dezinformare, promovare a fricii și a discursului urii sînt acum suficient de clare, iar autoritățile au toate motivele să le considere adevărate acte de agresiune. Și să răspundă în consecință.

Hackerii pot face azi mai mult rău decît tancurile și rachetele. Acestea din urmă, odată dezlănțuite, provoacă distrugeri condamnate de lumea întreagă. Picurarea otrăvii în mințile oamenilor se face aproape pe nesimțite. Marile companii IT – cum ar fi Facebook, Google sau Twitter – au început, în sfîrșit, să se miște și să imagineze modalități de răspuns și, mai ales, de avizare a cititorilor. Mediile de informare, presa mainstream încep cel puțin să înțeleagă jocul și, mai ales, să conștientizeze propriile greșeli.

Sînt așadar condiții pentru ca anul 2017 să fie unul al trezirii conștiințelor. Pentru că, în definitiv, informația credibilă stă la baza democrației.

Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.