Trump în cărți
Dacă președintele Donald Trump are vreun merit, atunci acela e că trezește inspirația celor din jur. Nu există, probabil, președinte al Statelor Unite despre care să se fi scris atît de multe cărți în timpul primului său mandat.
Ultima dintre ele îi aparține lui Michael Cohen, fost avocat al lui Trump, între timp condamnat pentru evaziune fiscală, fals în declarații și încălcarea regulilor de finanțare a campaniei electorale.
Cohen este relevant pentru că a făcut parte pentru mulți ani de zile din anturajul actualului președinte. A fost un așa-numit „fixer”, omul bun la toate care îi rezolva clientului său micile sau marile probleme de care acesta nu putea sau nu voia să se ocupe personal. Una dintre ele a fost plata unei importante sume de bani pentru a cumpăra tăcerea unei actrițe porno cu care Trump avusese o relație pasageră.
Nu e vreun secret că fostul avocat nu mai e într-o relație bună cu președintele. După ce, anul trecut, Cohen a depus mărturie în fața Congresului și nu a făcut vreun efort să își protejeze fostul client, Trump l-a calificat prompt drept „șobolan mincinos”.
Cu cîteva zile înainte de lansarea volumului intitulat Neloial. Adevărata poveste a avocatului personal al lui Donald J. Trump, presa americană serioasă abundă de citate ce par desprinse din tabloidele cu care actualul președinte colabora atît de bine pe vremea cînd era doar un dezvoltator imobiliar în New York.
Cîteva dintre ele:
● Despre negri:
– Trump, susține Cohen, nu credea că fostul președinte al Africii de Sud Nelson Mandela are stofă de lider politic. Înainte de a fi președinte, Mandela a fost principala voce a luptei împotriva politicii de separare rasială aplicată de guvernul de la Pretoria. Îndîrjirea cu care a dus această luptă l-a propulsat din închisorile regimului pînă la vîrful statului;
– „Arată-mi o țară care e condusă de negri și care nu e o hazna”, ar fi zis Trump, potrivit fostului său avocat;
– Ca regulă, scrie Cohen, tot ce ține de persoanele de culoare e, pentru președinte, undeva la un rang inferior. Muzică, cultură, politică, indiferent de domeniu, opiniile sale sînt la fel.
● Despre latino-americani:
– „Nu o să cîștig niciodată voturile lor. Ca și negrii, sînt prea proști ca să voteze pentru Trump. Nu-s oamenii mei.” În public însă, Trump fredona altă piesă: „Nimeni nu îi iubește pe hispanici mai mult decît mine”;
● Despre Barack Obama:
– Cohen susține că Trump își urăște intens predecesorul. La un moment dat a angajat o sosie a lui Obama doar pentru a filma un clip în care, la fel ca în emisiunea sa de la televizor Ucenicul, viitorul președinte îl concedia pe Obama. Filmat în 2012, clipul nu a fost niciodată difuzat oficial, dar a apărut între timp „pe surse”. Dincolo de aceste detalii, Trump nu a făcut niciodată un secret din sentimentele sale față de Obama. Actualul președinte a fost principalul promotor al teoriei care postula că Obama ocupă ilegal postul de la Casa Albă pentru că nu s-ar fi născut cetățean american.
● Despre creștinii evanghelici:
– „Poți să-ți închipui că oamenii cred tîmpeniile astea?”, ar fi zis Trump după o întîlnire cu lideri ai comunităților creștine. Merită notat aici că, fără voturile evanghelicilor, Trump nu ar fi fost președinte. Fără aceleași voturi nu va avea un al doilea mandat.
● Despre Putin:
– Trump, scrie Cohen, îl admiră pe Putin pentru că a reușit să impună un regim în care o întreagă țară e condusă ca o companie care îi aparține. Fostul avocat sugerează că Trump ar vrea să aibă și el această ocazie. Cohen adaugă că atitudinea lui Trump față de ruși ar fi fost motivată și de faptul că ar fi vrut să aibă acces la banii lor dacă ar fi pierdut alegerile în 2016. Un detaliu important ține de posibila colaborare cu Kremlinul în perspectiva alegerilor. Michael Cohen respinge această ipoteză: „Campania lui Trump a fost prea haotică și incompetentă pentru a conspira cu guvernul rus”.
Foarte probabil, Neloial va fi un succes pentru editură și pentru autor. Fascinația publicului american față de acest neobișnuit locatar al Casei Albe va rămîne vie pentru multă vreme de aici înainte, indiferent dacă va obține sau nu un al doilea mandat. Trump reușește ceva ce puțini politicieni pot – nu lasă pe nimeni indiferent. Stîrnește adesea indignare, dar situațiile astea nu funcționează întotdeauna în defavoarea sa. Cine are dubii își poate aminti de scandalul „Access Hollywood” din 2016. La cîteva săptămîni după apariția acelui video în care Trump putea fi auzit explicînd, în termeni intolerabili pentru o bună parte a publicului, cum tratează femeile, el devenea președinte al Statelor Unite. Asta deși nici măcar apropiații săi nu mai credeau că așa ceva este posibil.
Alături de volumele semnate de John Bolton, Bob Woodward sau Michael Wolff, cartea lui Michael Cohen are un rost bine definit. Dacă, la primul mandat al lui Trump, societatea a fost luată prin surprindere, confuză și gata să se indigneze constant și plauzibil, la al doilea nimeni nu va putea spune „n-am știut”.
Teodor Tiţă poate fi găsit și la twitter.com/jaunetom.
