Ruşinea

Publicat în Dilema Veche nr. 722 din 21-27 decembrie 2017
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Pesedistul mediu crede despre sine că e om bun. Crede că e sub vre­muri și nu poate schimba lumea peste noapte. La așa ceva se pot gîndi serios doar poeții și nebunii.

Pesedistul mediu e conștient de propria-i banalitate. Poate fi ticălos pe alocuri, dar, fundamental, nu crede că face lucruri oribile. Se descurcă și el cum se descurcă și alții.

Pesedistul mediu e ca vecinul mediu. Poate se dă cu prea mult parfum, poate parchează aiurea, poate își înșală nevasta și poate uneori bea cam mult sau uită să își ia medicamentele de ulcer.

Dar, insist, pesedistul mediu nu crede despre sine că e un villain de desene animate. Nu se trezește dimineață cu gîndul să omoare iepurași. Crede că e și el că alții, un om sub vremuri. Poate cu mai mult noroc uneori, dar sub vremuri. Încearcă să își mențină reputația de „om de treabă“ așa cum poate.

Ei bine, de asta pesedistul mediu este îngrozit de protestul din Sibiu. Oamenii ăia care se uită fix la el fără să spună nimic sînt cel mai urît coșmar al pesedistului. Ceea ce transmite foarte clar mulțimea de pe acel trotuar din Sibiu e că pesedistul mediu nu e „om de treabă“. O tăcere grea și acuzatoare și fără nuanțe.

În orașe mai mici, în spații mai mici, la el acasă, pesedistul mediu poate re­cunoaște figurile din mulțimea care se uită la el cu reproș. Și nu numai el. Și prietenii lui îi cunosc pe oamenii de pe trotuar. Le știu viețile și reputația. Nevastă sa cea înșelată îi cunoaște și ea. Cu unii e probabil prietenă. Pe alții îi admiră.

Pesedistul mediu se teme să nu pară jigodie. Acolo, la el acasă, nu la București. La București poate să se ascundă în spatele lui Dragnea sau să bage capul între umeri. La el acasă, în oraș, n-are unde să se ascundă. Acolo, dacă ești prost, lumea știe. Și vorbește. Și rîde de tine cînd te privește serios.

Chiar și cînd ești pesedist mediu poți detecta disprețul în ochii oamenilor care te cunosc. Disprețul și batjocura.

Teama de gura lumii e o instituție serioasă în România.

Cea mai mare spaimă a pesedistului mediu din celelalte 40 de județe e că scena de la Sibiu se va repeta la el acasă. De-abia atunci o să vedem pesediști responsabili. De-abia atunci o să vedem pesediști capabili să ridice un pic vocea pentru a spune lucruri de bun-simț împotriva destructurării democrației românești din ordinul lui Liviu Dragnea.

Doar rușinea a mai rămas.

Ceea ce se întîmplă în Parlament zilele acestea (marți seară, comisia Iordache a lucrat iar pînă tîrziu în noapte pentru a da o aparență de legalitate masacrului legilor Justiției) e și rezultatul anilor în care populația României a tolerat o legislație electorală care permite controlarea candidaților de la centru. În care politicieni mici și slabi au ales compromisuri acolo unde nu era loc de compromis.

Ori de cîte ori PSD simte că stă prea mult în afara puterii, face o ofertă de nerefuzat. Și se găsește întotdeauna cineva care să o accepte. Partidele radicale din patrulaterul roșu al anilor ’90, UDMR pe aproape întreg parcursul anilor 2000, PNL care în 2001 semna protocol de colaborare cu Adrian Năstase, același PNL care aproape s-a topit în USL, Guvernul PDL-PSD din 2009, colaborarea subterană Ponta-Udrea în timpul ultimului mandat Băsescu – toate acestea sînt compromisuri cărora azi le vine nota de plată. Ca penelist sau pemepist, să pretinzi că ești stupefiat e o ipocrizie. Facilitator? Da. Surprins? Nu.

Un efect ciudat al asaltului PSD asupra statului de drept este că redevine actuală poziția inflexibilă a Monicăi Macovei. În vremuri mai relaxate, se spunea adesea că anticorupția pură și dură nu e bună. Că e nevoie de nuanțe. Probabil nu era greșit. Pe de altă parte, felul în care compensează azi PSD acea lipsă de nuanțe face acea fotografie și mai legitimă.

Așa-numita Marți neagră sau Ordo­nan­ța 13 sînt, în retrospectivă, avertismente. Dar au fost și ele, la vremea lor, pericole iminente ca acesta de azi. Presupun că acei cîțiva pesediști care controlează masa de drone din majoritatea parlamentară au considerat că a treia oară e cu noroc. Ar putea fi, evoluțiile sînt prea volatile ca să risc un pronostic.

Însă dacă vom considera că fumul toxic care azi inundă Parlamentul e doar despre legile Justiției, cred că picăm într-o capcană. Discuția e mai mare și ține de închiderea României în sine. Tind să cred că actualul aranjament și-a dovedit limitele și nu mai poate continua în felul acesta.

Se impune de la sine nevoia unui ascendent moral și a unui plan care să nu mai permită niciodată revenirea la întîmplări ca acelea din Parlamentul de azi. Pentru așa ceva trebuie un pic de hotărîre și cunoaștere a istoriei ultimilor 28 de ani.

PSD a trecut deja la generația a doua. Urmașii celor care chemau minerii calcă azi pe gît orice prezumție de societate onestă. Suferă copiii celor care n-au emigrat în Canada atunci cînd avertismentul a fost dat în 1990. Rețeaua celor cîteva mii de privilegiați ai PSD capătă acces la tot mai multe și mai subtile mecanisme de control al societății. Dacă și a doua generație cîștigă, va fi imposibil să mai discutăm despre o Românie sincronizată și autonomă.

Vom eșua într-o autarhie gri și tristă și nu vom avea pe nimeni pe care să dăm vina. Pe noi nu ne-au trădat anglo-americanii. Noi ne-am trădat singuri, n-am știut ce să facem cu libertatea. N-am știut să-l facem pe pesedistul mediu să simtă rușinea. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.