Numai pentru abonati

Sever VOINESCU | axa dus-întors

Rusia, între Take şi Grigore

M-a pus pe gînduri o afirmaţie recentă a unui important ministru. Spunea domnia-sa într-un interviu acordat unei publicaţii centrale că singura dependenţă energetică a României, în acest moment, este cea faţă de Rusia, prin gaz, şi că prezenţa investitorilor ruşi în sistemul nostru energetic ar trebui încurajată, inclusiv prin afilierea noastră la megaproiectul South Stream.

 
2 comentarii 3211 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 326, 13 - 19 mai 2010

Probabil cu siguranta ca e posibil sa fie asa sau altminteri.

"Pentru moment însă, cred că, dacă preţul prieteniei Kremlinului este independenţa energetică a României, e prea mult. Nu merită plătit." - Parol, tzato, zau asa, las ca spun io:

Pentru moment însă (maine om vedea ce-o mai fi) , cred că (asa cred eu, opinia mea dar poate ma insel), dacă (dar daca nu?) preţul prieteniei Kremlinului este independenţa energetică (care independenta?) a României, e prea mult. Nu merită plătit.
Regina omorata nu trebuie sa va fie frica.

In final, ii felicit pe domnii din arhigrup pentru comentariu si recomand sa fie primit. In randurile organizatiei noastre. In final (alt final) am si o intrebare: Cat costa (ca pret) independenta energetica a Romaniei (care-i pretul de plecare) si daca s-au inscris si alti cumparatori la licitatie. Cu stime!

Analiza istoriei

Corect si - tinand cont de puterea si influenta ministrului si colegului de partid pomenit - relativ curajos articolul.
Este drept ca nu trage decat o concluzie - si aceasta corecta si importanta - punctuala. Pretul nu merita platit.
Din pacate, pretul a fost deja nu platit ci primit de oameni ca Iliescu si Patriciu si se pare ca acum il pofteste si Videanu (fie de la rusi, fie de la canadieni).
In volumul "O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri" istoricul Neagu Djuvara isi permite sa traga o concluzie generala si dura privitor la un moment din istoria Romaniei, concluzie care pe mine m-a convins si pe care cu certitudine cei mai multi dintre oamenii politici sau "de afaceri" actuali ( gasca lui Iliescu, a lui Patriciu si cate altele) nu o cunosc si/sau nu o impartasesc.
Domnul Djuvara, urmare a analizarii consecintelor pe care le-am fi suportat in cazul ipotezei contrarii (counterfactual condition) deciziei Romaniei de acceptare ultimatumul sovietic din 26 iunie 1940, de implicare ulterioara in razboiul antisovietic alaturi de Hitler si apoi in cel antihitlerist alaturi de Stalin, trage concluzia ca "nu cedezi un petic de pamant fara sa tragi un foc de arma.
Si o face dupa ce trece in revista toate aspectele enuntate de catre D.l Voinescu: tara mica, imperiu agresiv la hotar, politica de aliante regionale, politica de bune raporturi, etc.
Aceasta concluzie, in limbaj politic, inseamna ca o tara nu are voie sa cedeze independenta indiferent de cauze si argumente.
In final, felicit pe D.l Voinescu pentru articol!

PUBLICITATE

 

Un festival al culturii române

Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.

citiţi

Cu ochii-n 3,14

De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)

„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)

În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI