Rosebud

Publicat în Dilema Veche nr. 212 din 9 Mar 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ultimul cuvînt pe care magnatul Charles Foster Kane l-a rostit înainte să-şi dea sufletul a fost rosebud. A spus rosebud şi a murit. Nimeni nu a înţeles de ce. Nu avea nici un sens. Şi dacă nu avea nici un sens comprehensibil, atunci exprima ceva profund şi determinant ca un mit enigmatic. Dacă nu înţelegea nimeni de ce, murind, Charles Foster Kane a rostit rosebud înseamnă că era ceva foarte important. Reporterul Jerry Thompson începe investigaţia pentru a afla sensul misteriosului cuvînt, secretul pe care îl ascunde. Îi intervievează pe toţi oamenii importanţi din viaţa lui Kane, pune cap la cap toate piesele unui puzzle mai mare decît viaţa însăşi, dar nu află de ce mogulul a rostit rosebud cu ultima suflare. Află, în schimb, biografia uriaşă a unui om. A unui cetăţean. Căutînd după rosebud, află ceea ce contează, de fapt. Iar ceea ce contează nu are mare legătură cu rosebud. Află detaliile luptei supreme pe care cineva o poate da într-o viaţă: între el însuşi şi propriul destin. Că destinul e mai puternic, ştim deja de la vechii greci. Că omul e suficient de puternic să-şi domine destinul, am aflat de la iluminişti şi de la umaniştii de toate orientările. Dar că lupta se poate încheia nedecis, într-un fel de remiză tensionată, aflăm abia acum. Reanalizînd, alături de Jerry Thompson, viaţa lui Charles Foster Kane. În orice caz, aflăm tot ceea ce contează. Aflăm cum puterea, politica, banii, iubirea şi sexul, familia şi singurătatea produc - în sensul că urcă şi doboară - un om puternic. Şi după ce aflăm toate acestea, ce mai contează rosebud? Spre sfîrşitul investigaţiei sale, Thompson va concluziona: "Charles Foster Kane a fost un om care a avut tot ce a vrut şi apoi a pierdut tot ce a avut. Poate că rosebud însemna ceva ce nu a avut sau ceva ce a pierdut, dar asta, oricum, nu explică nimic". Thompson are dreptate. Rosebud nu explică nimic. E ceva (un mic desen de pe o sanie din copilăria lui Kane), dar nu e o explicaţie. Nu vă impacientaţi, nu scriu acum un eseu despre capodopera lui Orson Welles. Iau doar cîte ceva din sensurile naraţiunii filmului pentru a susţine o idee. De multe ori, ne luăm după o vorbă rostită într-un context cu puternică încărcătură emoţională de cineva important, ca şi cum ar fi o formulă sibilinică, un îndemn masonic, o direcţie stabilită "de sus" care se cere a fi descifrată de către cei meniţi să o urmeze, "de jos". Cînd, de fapt, aceea nu e decît o vorbă. Îmi explic multe acţiuni de politică externă ale României şi încă şi mai multe întrebări pe care noi le avem despre noi înşine pe scena relaţiilor internaţionale aducîndu-mi aminte de vizita preşedintelui Bush la Bucureşti, imediat după Summit-ul NATO de la Praga, cînd România a fost invitată să adere la Alianţă. L-am povestit de mai multe ori, aşa că nu amintesc decît faptul important. Preşedintele american, în faţa unei manifestaţii populare de simpatie, a spus că România poate fi o punte între Alianţă şi Rusia. O vorbă, fireşte! Nici NATO şi nici America nu au nevoie de "punţi" în relaţia cu Rusia. Un strop de bun-simţ, chiar dacă nu ar fi dublat de cine ştie ce cunoştinţe în materie, ar fi indicat acest simplu adevăr: Moscova comunică direct cu Washingtonul şi viceversa. Însă toate inteligenţele strategice locale s-au încordat să priceapă ce a vrut, adicătelea, să spună Mr. Bush cu asta. Cel mai tare jubila însuşi premierul Năstase, om socotit, în general, inteligent, dar paralizat de dimensiunea propriului ego, care se şi vedea jucînd planetar, moderînd între Zei. Ridicol, fireşte. Acum, după întreaga tulburare provocată în Balcani de declararea unilaterală a independenţei Kosovo, nu ştiu cine a aruncat (iarăşi!) vorba "punte" prin media. De data asta, între Serbia şi UE. Sigur că România poate ajuta Serbia în drumul ei spre Uniune. Dar să spui că ar fi o "punte", adică o cale de acces, e prea mult. Pe de-o parte, am impresia că uităm care ne e locul în cadrul UE. Pînă cînd România va ajunge o forţă influentă în politicile Uniunii, mai e mult. Este foarte posibil ca Serbia să devină membră UE şi noi tot codaşii Europei să fim. Pe de altă parte, asumarea rolurilor de acest gen în relaţiile internaţionale ţine de o condiţie esenţială. Ambele "maluri" trebuie să accepte şi să recunoască "puntea" ca atare. Nu mi se pare că e cazul. Din păcate, toate aceste încercări ale României de a însemna ceva important sînt expresia unei serioase crize identitare. Mă refer, fireşte, la identitatea politică a României în context internaţional. Nu ştim ce sîntem! După izolarea în care ne-a prăbuşit politica externă a lui Ceauşescu (şi el visa că e o "punte", dar ştim acum că era doar visul unui paranoic), România nu şi-a mai putut construi un profil plauzibil. Competiţia de a însemna ceva important în lume e prea dură pentru România anului 2008. Nu avem nici anvergura şi nici pragmatismul care se cere unei "punţi". În plus, puţine sînt situaţiile în care ruptura dintre doi actori internaţionali este atît de mare încît nu mai comunică decît prin "punţi" (pînă şi celebrele cupluri de inamici ireductibili Israel-Palestina, China-Taiwan, Coreea de Sud-Coreea de Nord au început să comunice direct). Iar relaţia dintre Serbia şi UE (deşi este paralizată formal sub puterea şocului de moment) e departe de a fi complet ruptă. Avem însă datele noastre care, chiar dacă nu ne recomandă să fim o "punte", ne pot ajuta să ne promovăm interesele naţionale. Avem, înainte de toate, o opţiune strategică fermă şi o anumită constanţă în atitudini pe parcursul ultimilor 10 ani care au produs o anumită încredere în Occident. Nu multă, dar, oricum, suficientă pentru moment şi pentru ceea ce avem noi de urmărit pe mai departe. Mai avem şi o poziţionare geostrategică care ne obligă la responsabilitate. În fine, mai avem şi ceva dimensiuni. Geografia, demografia, armata şi resursele naturale ne-ar justifica un anumit rol, în categoria noastră de putere. Dar, din nefericire, nu am ştiut niciodată să-l nimerim. Am fost cînd prea umili, cînd prea ţîfnoşi - niciodată înţelepţi. Am pendulat mereu între supraapreciere şi subapreciere, am etalat, mereu, complexe. Cînd prea-prea, cînd foarte-foarte. Pînă şi copiii învaţă la şcoală cît e de important să te cunoşti pe tine însuţi. E drept că, ajungînd adult, îţi dai seama cît e de greu. Însă ştii măcar că trebuie să te concentrezi în acest efort de corectă autoevaluare. Am impresia că ne urîm sau ne iubim cu atîta patimă pe noi înşine, încît refuzăm categoric să privim în oglindă şi să reflectăm, în linişte, la ceea ce sîntem de fapt. În orice caz, nici să alergăm mereu după cîte un rosebud nu se mai poate...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Riscurile alcoolului la plajă: deshidratare, leșin, accident vascular, înec. Cum să bei prudent, dacă nu te poți abține
Deși e tentant și poate părea distractiv, consumul de alcool în apropierea apei și sub un soare arzător vine cu unele riscuri reale de siguranță. Yahoo Life a publicat sfaturile unor experții în sănătate pentru a evita deshidratarea, bolile cauzate de căldură și accidentele.
image
Un cunoscut economist român oferă un premiu de 100.000 de euro, cu o singură condiție. „Vi-i dau eu, mă angajez aici”
Economistul Andrei Caramitru se angajează să ofere un premiu de 100.000 de euro. Există însă și o condiție importantă pusă celor care ar vrea să se bucure de acești bani.
image
Ce ne spun accidentările repetate ale lui Halep: doctorul Alin Popescu a explicat cazul Simonei ca la carte EXCLUSIV
Accidentările repetate cu care se confruntă Simona Halep sunt des întâlnite în cazul sportivilor care revin în competiții după absențe îndelungate.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.