Recitiri, retrăiri

Publicat în Dilema Veche nr. 202 din 22 Dec 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Admiţînd că nu au secat de tot, există - cred - două motive pentru care autorii se autocitează. Primul, despre care pot să vorbesc în cunoştinţă de cauză, este vanitatea. Ce plăcere mai mare există decît să vezi că o vorbă de-a ta, mai veche, se potriveşte de minune prezentului? V-am spus eu! este victoria ta supremă asupra celorlalţi, este momentul în care alpinistul înfige steagul pe Everest. Al doilea motiv, pe care îl simt plauzibil, deşi nu l-am experimentat vreodată, este lenea. Pur şi simplu, la un moment dat, ţi-e lene să mai produci ceva. Şi, atunci, revii la producţii din timpuri mai industrioase. În fine, mai există şi o a treia cauză, exterioară totuşi autorului: puterea strivitoare a unui dead-line. Eşti prins cu treabă, nu ai răgaz nici o clipă pentru idei noi şi producţie proaspătă şi, ca să livrezi la termenul fatal, citezi amplu din lucruri mai vechi. Mă grăbesc să spun că nu e nimic rău aici: în fond, autorul nu plagiază şi nu trişează, reafirmă o creaţie a lui şi anunţă de la început că o face. Iar rezultatele sînt, uneori, spectaculoase: Rossini, presat de dead-line, a luat uvertura de la o operă anterioară, Elisabeta, regina Angliei - care era adusă cu minore modificări dintr-o altă operă, încă mai veche, Aureliano în Palmira - şi a lipit-o rapid de noua operă la care lucra de zor, Bărbierul din Sevilla. Aşa a ieşit una din minunăţiile sonore ale lumii. Belcantistul avea 24 de ani, era în plină şi uimitoare putere creatoare, lucra fervent - deci nu poate fi vorba despre lene. Ceea ce îl presa era o anumită dată dintr-un contract pe care îl semnase, pentru care încasase banii pe care - aşa era el! - îi cheltuise deja în chefuri straşnice. Dar practica autocitării în muzică nu e deloc specifică grăbitului Rossini. Mozart, înainte de el, şi Beethoven, cam în acelaşi timp, practicau autocitarea. Ei bine, această introducere are un singur scop. Încerc să scuz micul exerciţiu de vanitate de la care nu mă pot abţine, acum, lîngă brad, cu un pahar de vin în mînă. Recitesc însemnări răzleţe de prin jurnalele mele, din acest an. Iată, de pildă, una dintre ele, din ianuarie 2007: "Există o poetică ascunsă în ziua de 1 ianuarie care se prelungeşte apoi, în forme tot mai diluate, în zilele care urmează, pînă cînd, pe la jumătatea lunii ianuarie, dispare cu totul. Oamenii o resimt ca pe o lene plăcută, ca pe o dispoziţie largă şi fără obiect, ca şi cum sufletele le-au fost cuprinse într-un orizont clar şi întreg". Dar atunci, în ianuarie 2007, nu eram cu totul cuprins de reverie. Aveam şi grija ţării, ca să zic aşa: "Am plecat de acasă cu paşaport şi m-am putut întoarce fără! Cu cîteva zile înainte de Crăciun am plecat în spaţiul Uniunii Europene. La cîteva zile după Revelion, am revenit acasă, tot în spaţiul UE. Am o nostalgie şugubeaţă. Am plecat dintr-o ţară care nu mai există: România din afara UE. Îmi tot repet aceste lucruri în minte, încercînd să le aflu emoţia, să le simt unicitatea istorică. Degeaba. Nimic nu se mişcă în mine. Nu am putut urmări felul în care s-au petrecut în România aceste coincidenţe stranii - căci stranii sînt! - între Anul Nou şi aderarea la UE. În acele zile eram la Palma de Mallorca, departe de ziarele româneşti, departe de Realitatea TV şi de Antene. Fără ştiri, ai impresia că evenimentele nici nu se petrec. Un prieten îmi spune că în ziarele germane se scrie totuşi de bine. Nici asta nu mă mişcă. Am dorit cu atîta ardoare această aderare la UE, am scris în favoarea celebrării ei cînd euroscepticii penibili de Dîmboviţa mîrîiau nemulţumiţi şi acum, iată, nu pot să schiţez vreun gest de fericire. Îmi spun că, în fond, totul depinde de conjunctură. În piaţa aceasta caldă din mijlocul insulei mediteraneene, nu te poţi bucura la fel ca în Piaţa Universităţii. Distanţa (poţi să-i spui şi Ťperspectiva») modifică totul. În prima mea zi de cetăţenie europeană, învăţ încă o dată, pentru a mia oară, relativismul". În acest an, poate mai mult decît în oricare dintre cei anteriori, mi-am cunoscut mai bine vîrsta. Pînă acum, vîrsta mi se părea un detaliu al identităţii, la fel de exterior precum adresa ori CNP-ul. Anul acesta, vai!, am înţels că vîrsta reverberează în cea mai adîncă intimitate. Dintre primele mele experienţe de acest gen, iată o însemnare: "Citesc în EVZ că bărbaţii de 35-45 de ani sînt cele mai triste creaturi. Sondaje şi studii au dus la concluzia că bărbatul de vîrsta mea atinge, legic, un nivel de tristeţe şi un sentiment de neîmplinire vecin cu depresia. În aceeaşi zi, mai aflu că mortalitatea cea mai ridicată la bărbaţi este cauzată de atacul de cord (28%) şi că vîrsta cea mai expusă este între 35 şi 65 de ani. Dacă scap de infarct, mă pîndeşte cancerul. 25% dintre bărbaţi mor de cancer, iar vîrsta de risc maxim, aţi ghicit, include şi vîrsta mea. Ţintele cumplitei boli sînt plămînii (mă întreb dacă ritmul meu de fumat zilnic, cam 5-6 ţigări, înseamnă că sînt fumător, căci fumătorii sînt ca şi condamnaţi, după statistici), iar dacă scapi de plămîni, prostata (asta totuşi, ceva mai tîrziu) şi colonul. Statistica mă avertizează: am trecut de 35 de ani, am intrat în Iad. Scapă cine poate!". Şi încă una, două luni mai tîrziu: "Citesc că portretul-robot al restanţierului la credite bancare arată aşa: bărbat, 35-40 de ani, domiciliat în Bucureşti. Adică, iarăşi, eu!". Am început să iau statisticile personal. Anul acesta, vîrsta s-a insinuat în viaţa mea. C. îmi spune că se va ţine ca rîia de capul meu încă vreo 40 de ani. Apoi, chiar nu mai contează. Ca în cea mai fragedă pruncie...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Bătaie ca în filme între fanii Angliei și Serbiei la Gelsenkirchen înaintea meciului celor două echipe de la Euro 2024. Meci cu grad ridicat de risc VIDEO
Un fan al Angliei și un ofițer de poliție din Germania s-au ales cu răni grave după ce huliganii au atacat un bar în care suporterii Serbiei sărbătoreau înaintea meciului Serbia - Anglia de la Euro 2024, care va începe la ora 22.00.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.