Prostul renume al fericirii

Publicat în Dilema Veche nr. 729 din 8-14 februarie 2018
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Una dintre trăsăturile definitorii ale spiritului (post)modern este neîncrederea în fericire. Este, dacă vreți, prețul pe care îl plătim pentru binefacerile pe care gîndirea sceptică ni le-a adus. Cine se mai poate îndoi că aceste vremuri de prosperitate și pace pe care le trăim în lumea euro-atlantică sînt produsul gîndirii sceptice? Științele de toate felurile și succesele lor n-ar fi fost posibile dacă oamenii care se îndeletniceau cu ele nu s-ar fi îndoit. Nici democrația nu ar fi ajuns atît de rafinată și atît de complicată dacă oamenii care au trăit în democrații în ultimele cinci-șase generații nu s-ar fi îndoit. În fine, temeiul întregului nostru progres istoric, libertatea însăși, exprimată în modul cel mai larg și cel mai cuprinzător cu putință, nu ar fi ajuns unde este dacă cei care s-au bucurat de ea nu ar fi construit noi și noi mijloace de a o apăra prin a o extinde – și au putut face așa ceva pentru că s-au îndoit.

Iar prima victimă a victoriei scepticismului a fost fericirea. Că o trăiau ori ba, fapt e că, pe măsură ce s-au consolidat în libertățile și în prosperitatea lor, oamenii au ajuns să nu mai creadă în fericire. Că nu e posibilă, sau că e posibilă doar pe segmente scurte de viață, că e o iluzie sau că nici măcar ca iluzie nu există, fericirea are un prost renume în lumea noastră. Le pare, deștepților care sîntem, ceva trivial, ceva din telenovelele pe care le consumă naivii sau din manelele pe care le consumă mitocanii.

Intenția ca omul să fie fericit nu a fost deloc inclusă în planul Creatorului“ și cu asta basta. Așa scria părintele spiritului timpului nostru, cel de la care toate ni se trag, doctorul Freud, mesianic, în 1929, într-o carte numită (cum altfel?) Civilizația și neajunsurile ei. Așadar, chestiunea fericirii e rezolvată: nu se poate! Și de aici au curs milioane de pagini de literatură, sute de mii de ore de muzică, filme cît să faci un Turn Babel de DVD-uri, dar, mai ales, destine. Miliarde de oameni au trăit și au murit convinși că fericirea nu e posibilă, că e păcăleală – așa li se spunea, așa auzeau din toate gurile pe care le credeau.

Îmi ajunge sub ochi un număr al serioasei reviste academice Journal of Happiness Studies. Nu-i glumă: pentru sute de cercetători, fericirea este un „topic“ de lucru. Un „topic“ interdisciplinar. Fericirea este o chestiune filozofică, economică, sociologică, morală, psihologică și – cu voia dumneavoastră, ultima pe listă, să nu se supere spiritele avansate – teologică. Abordările sînt foarte diferite. De pildă, economiștii iau de bună declarația cuiva că e fericit și încearcă să vadă de ce, studiindu-i veniturle și cheltuielile, văzînd mediul economic mai larg etc. Un psiholog e altfel. Dacă cineva îi zice că e fericit, nu contează prea mult, căci e de văzut dacă omul chiar e fericit sau doar zice că e. Nu, nu că ar minți, ci pentru că (asta e voluptatea psihologului!) omul nu știe ce i fericirea și e posibil ca el să denumească așa altceva. Sociologul, cînd aude că cineva e fericit, caută repede explicații menite să echilibreze la scară socială eventuala euforie individuală. Dar filozoful, ah, filozoful – el nu dă multe parale dacă omul e fericit sau nu. El e interesat să afle ce-i fericirea. Și, dacă ar face un efort speculativ, tot ar mai fi ceva util acolo, dar el studiază ani de zile cuvîntul ca atare. În greacă (eudaimonia), în latină (felicitas), în germană, în franceză, în engleză etc.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ce rămâne după dezbaterea Macarena. „Suntem afectați de o traumă colectivă. Am moștenit aceste traume și le dăm mai departe“
România are nevoie de intervenții de durată pentru a scăpa de traumă, spun psihologii. Studiile demonstrează că principalul inamic al ieșirii din cercul vicios al violenței domestice este propriul trecut: de cele mai multe ori, victima devine abuzator sau continuă să rămână victimă toată viața.
image
Simona Halep a reapărut în clasamentul WTA, pe locul 58, pe site-ul oficial al Billie Jean King Cup
Românca a fost convocată la națională pentru meciul cu Ucraina.
image
Rusia susține că a ucis sute de soldați ucraineni cu o „bombă cu vid”. Kievul: „Sunt prostii absolute și propagandă”
Rusia afirmă că a ucis un număr mare de soldați ucraineni cu o așa-numită „bombă cu vid”, într-o declarație pe care Ucraina a catalogat-o imediat ca fiind absurdă.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.