Pelerin la curtea lui Netanyahu

Publicat în Dilema Veche nr. 742 din 10-16 mai 2018
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Dacă mi-ar sta în putere, aș organiza călătorii în masă ale românilor la Ierusalim, ca să înțeleagă mai bine pe ce lume trăim. Pentru mine, orice călătorie în acest mare oraș înseamnă o lecție și, mai ales, descoperirea unei deschideri interioare de care habar nu aveam că sînt în stare. Cu fiecare zi petrecută pe străzile vechiului Ierusalim, mai aflu ceva despre mine. Am mers, recent, pentru a șasea sau a șaptea oară la Ierusalim.

Vreau să vă împărtășesc cîteva din gîndurile pe care mi le-a stîrnit această călătorie, veritabil pelerinaj spre punctul focal al credinței mele, dar și spre propria mea inimă, nu pentru că ar fi important să știți ce mai e cu mine, ci pentru că ar fi important să vă mai gîndiți un pic la lumea în care trăim, abandonînd perspectiva marginală a României și empatizînd cu perspectiva centrală pe care o oferă așezarea în Israel. Nu mă îndoiesc, am mai spus-o, că Ierusalimul este centrul lumii și simt că e important pentru noi toți să încercăm să privim lumea și din centrul ei spre periferii, nu doar dinspre periferia noastră spre alte periferii. Mai întîi, un gînd de conjunctură.

Am prins la fața locului conferința de presă sub formă de spectacol mediatic în care premierul Benjamin Netanyahu a dezvăluit lumii că Israelul a pus mîna pe o imensă arhivă a programului nuclear iranian (a arătat sute de CD-uri și bibliorafturi) care ar dovedi că Teheranul nu s a oprit din efortul de a produce arme nucleare. Premierul Netanyahu este un politician mult prea inteligent și experimentat ca să nu știe că, procedînd astfel, va genera un val de neîncredere în opinia publică internațională. Pe de o parte, imensa masă de pacifiști aliată cu imensa masă de antiamericani care domină „rețelele“ își va aminti de sceneta armelor de distrugere în masă care a justificat invazia americană în Irak din 2003. Asemănările te trag de mînecă. Pe de altă parte, toată lumea știe că președintele american Donald Trump va anunța zilele acestea dacă SUA mai rămîn sau nu în tratatul numit „Joint Comprehensive Plan of Action“, mai cunoscut în lume ca „The Iranian Deal“. Astfel, legătura pare evidentă și aceeași masă de pacifiști, aceeași masă de antiamericani, la care se adaugă și imensa masă de antitrumpiști (însumate, cele trei mulțimi chiar dau o majoritate consistentă în opinia publică internațională), devin imediat vectori aprigi ai neîncrederii față de afirmațiile lui Netanyahu. De altfel, reacțiile de după conferința de presă din 30 aprilie confirmă aceste așteptări. Cei mai mulți comentatori, fie ei profesioniști sau amatori, nu cred sau, în cel mai bun caz, preferă să nu creadă în dezvăluirile lui Netanyahu.

Sigur, Benjamin Netanyahu nu este chiar cel mai credibil politician din lume. Dar nici Putin și ayatollahii nu sînt. Atunci, de ce a ales premierul israelian această cale, mai aproape de show mediatic decît de mesajul politic clasic? Cred că omul este cu mult mai inteligent și mai abil decît credem. Și mai cred că lumea văzută de la București există, cel mai adesea, doar în capul bucureștenilor. La fața locului, citind presa și conversînd cu oamenii din jur, am înțeles și altceva.

Pentru Israel, cea mai mare amenințare a momentului este prezența militară iraniană în Siria. De la începutul haosului catastrofic sirian, Israelul a fost atent, mai ales, la o singură chestiune. Lumea largă discuta despre soarta regimului lui Bashar al Assad și democrație, despre scandaloasa neputință a Occidentului, despre reafirmarea Rusiei ca putere globală, despre lupta cu fundamentalismul islamic, despre puseul turc și drama adiacentă a kurzilor. Israelul, însă, a observat atent altceva: avansul iranian în Siria. Fie cu armata sa, fie cu „proxy“ de genul Hezbollah, regimul de la Teheran, agresiv în antisemitismul lui, un regim care, vă reamintesc, asumă programatic distrugerea statului Israel, s a consolidat în Siria, unde a intrat pentru a lupta de partea lui al-Assad. Iar Israelul, prin operațiuni militare de tot felul, a încercat să oprească această consolidare, navigînd cu grijă în funcție de prioritățile războiului sirian, căci distrugerea ISIS era, la rîndul ei, o prioritate strategică importantă. Așadar, Israelul trebuia să oprească avansul iranian, dar, în același timp, să nu prejudicieze „coaliția“ anti-ISIS, din care Iranul făcea parte. Acum, după ce ISIS a devenit istorie, situația este mai simplă, dar și mai periculoasă. Acum, atît Bashar al Assad, cît și Rusia admit dreptul Iranului de a sta în Siria, iar pasul următor al militarilor iranieni ar putea fi împotriva statului evreu. Așa se explică de ce Israelul a trecut la acțiuni mai decise împotriva capacităților militare iraniene din Siria după înfrîngerea ISIS, dînd un mesaj dublu: vedem ce faceți și nu tolerăm! Iar mesajul este direct pentru Iran.

Conferința de presă a lui Netanyahu trebuie văzută, mai degrabă, ca un moment al confruntării israeliano-iraniene decît altceva (de pildă, o mînă de ajutor dată lui Trump în justificarea eventualei decizii de a rupe tratatul antinuclear cu Iranul). Teheranul trebuie să înțeleagă că Israelul e puternic: îl poate bombarda, îi poate fura arhivele secrete, îl monitorizează îndeaproape „pe tot terenul“. Nu te pune nici cu Tzahal, nici cu Mossad, că pierzi! – cam asta a vrut să spună, de fapt, Netanyahu în conferința de presă mult discutată. Și puțin importă dacă lumea largă a înțeles sau nu acest mesaj, important este că Teheranul a înțeles. Iar reacțiile iraniene par a confirma asta, căci, în afara unor ieftine bășcălii, nici o replică serioasă, consistentă nu a venit din capitala Iranului. Te ai fi așteptat ca Iranul să contrazică serios afirmațiile lui Netanyahu, să producă dovezi contrare, cum că programul nuclear este riguros desfășurat în termenii acordului. N-a făcut-o. Nu pentru că nu ar putea produce un show mediatic contrar, ci pentru că, după părerea mea, a fost surprins de anvergura informațiilor căzute în mîna Israelului. Asta arată cît de puternic este, sub aspect informativ, statul evreu chiar și în birourile Puterii iraniene. Așadar, cred că Israelul a vrut pur și simplu să stupefieze Iranul cu forța sa și, mai cred, a reușit în bună măsură.

Altfel, noi sîntem doar spectatori la acest război. Penibili și mici. Ne place ori nu, avem în plan in­ter­na­țional exact anvergura unui Liviu Dragnea. Și mai cred că, decît să comitem prostii inutile de genul mutării ambasadei României la Ierusalim, mai bine am înțelege exact în ce situație este Israelul și am oferi sprijin politic eforturilor sale de a se proteja. Ar fi de mii de ori mai utilă Israelului o susținere românească – pe cît sîntem noi în stare, desigur – a eforturilor sale de îndiguire a puterii Iranului pe teritoriul Siriei, în cadrul ONU sau chiar UE, decît mutarea amețită a ambasadei. Dar, pentru asta, ne-ar trebui o politică externă.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.