Oxford, premierul şi Isaura

Publicat în Dilema Veche nr. 642 din 9-15 iunie 2016
Oxford, premierul şi Isaura jpeg

Am ajuns la Oxford, unde am vorbit, bineînțeles, cu nişte oameni. Traducerea în limbaj de demnitar sau politician serios ar fi „am predat la Oxford“. Considerînd timpul petrecut acolo – ceva mai puţin de 24 de ore, din care am dormit vreo trei –, aş fi putut spune, cu un pic de tupeu, că am făcut o postuniversitară. Dacă stăteam o săptămînă se punea de un masterat la vreunul dintre colegiile pe lîngă care am trecut mai des.

Oraşul e urît cu spume. Străzi vechi, clădiri vechi, multe biciclete şi plin de tocilari. Nu tu o manea, o piți, un mahăr, un termopan elegant. Lipsesc maşinile de fiţe parcate pe trotuare. Pînă şi pilangiul satului ne-a spus un superpoliticos ­„Good evening, gents“, după care a rîgîit un butoi de bere de calitate.

Despre comunitatea noastră nu pot spune decît că e o ruşine naţională! Şefii românilor de la Oxford sînt un tătar, un ungur şi o jumătate de grecoaică. Niș­te amărăşteni care fac şcoala în nişte rîsuri de clădiri de pe la 1300 şi care studiază chestii pe care nu le studiază oamenii serioşi. Nu tu instalatori, chelneri, marineri, avocaţi, primari, televizişti sau şefi de sindicate. O ardeau cu tot felul de vrăjeli ca neuroştiinţe şi fizică cuantică. Păi, bă, ce nevoie are ţara noastră de aşa ceva?! Unul mă vrăjea că predă nu ştiu ce aiureli cu neutroni pe acoloşa, şi conducea un Golf de chioşcangiu din Bucureşti. Cum, băi, să predai la Oxford, unde îşi trimete baronu’ ăl şmecher copilu’ cu 100.000 de euro bani de buzunar pe lună, şi să conduci un Golf de zece ani?! Ăla cu neuroştiinţa conducea o bicicletă. Una de 200 de euro, dacă îi punea un lanţ de aur.

M-au dus să mănînc la o cantină, frăţică! O cantină într-o batjocură de clădire fără geamuri, făcută acu’ 1500 de ani. Nu tu privelişte, nu lăutari, nici măcar o plasmă la care să te uiţi. Mi-au dat să mănînc nişte ardei, morcov şi sfeclă, toate crude. Măcar se potrivea cu specificul clădirii. Sînt destul de sigur că fostul şef de cabinet al lui Năstase – dacă ar fi crezut că era o chestie cu care s-o impresioneze pe Patricia Kaas – ar fi cumpărat chestiunea şi şi-ar fi ţinut caii acolo.

O bună parte din noapte am petrecut-o cu vreo 15 studenţi şi cercetători români de la Oxford, într-o casă mică rău de tot. S-au pus şi pe cîntat. Au chinuit o chitară într-un mod sadic. Pentru prima dată m-am simţit şi eu muzical într-o gaşcă şi, pentru cîteva melodii, am regretat că nu ascultă măcar un Vali Vijelie sau un Guţă. Români, cică, dar nu le funcţiona deloc gena strămoşească a lui Vadim. Politicoşi, deştepţi rău, cu o gîndire şi logică, şi critică în acelaşi timp. S-a băut vin românesc la greu şi apoi s-au dres cu palincă de Scoţia, însă fără mare efect asupra IQ-ului. Mîncarea fabuloasă – o ciorbă de sfeclă, iahnie de fasole şi tocăniţă – a fost gătită, bineînţeles, de alt „român“. Nevastă-sa a frecat-o cu intelectualitatea şi nu s-a atins de bucătărie. E drept că la un moment dat s-a dus repejor şi a cumpărat nişte prăjituri de la magazin, în timp ce ruşinea de mascul român dădea de mîncare la toată gaşca.

M-am cam îndrăgostit de Oxford. De lumea normală a românilor de acolo. De lipsa de fiţe şi de bun-simţul fabulos. Aşa că le-am povestit ce mi s-a întîmplat în ziua dinaintea Crăciunului, anul trecut.

Salut, ce faci? / Bine. / Eşti încă în Bucureşti? / Da… / Lucrezi şi zilele astea? / Da. Sînt deja un pic confuz. Are un accent de ardelean care îmi este vag cunoscut. Am nişte pachete în biroul de lîngă biroul meu, poţi să le iei să le dai copiilor care au nevoie. Am cărat, cu vreo două ore în urmă, de la subsolul unei librării, vreo 50 de pachete de la Shoe Box pe care plănuiesc să le duc în Jilava. Librarul era turc şi nu avea accent ardelean, m a ajutat să car pachetele la maşină şi sigur ştie că nu mai am loc în autoturism. Sînt chiar confuz, sînt trezit de la 6 şi am prestat la cărat pachetele vreo 45 de minute. Maşina mea e plină ochi.

Care birou? Mă gîndesc să îi zic că la noi se zice pivniţă, nu birou, dar mă abţin. Cu greu. O pauză. Sînt Dacian. / Care Dacian? / Dar cîţi Dacieni ştii? Încet-încet, se încălzeşte neuronul. Piticii sînt fericiţi, aşa că mă scap protocolar: Aaaaaa – The Dacian? Rîde. Îmi zice că vrea să doneze nişte bani pentru puştii care au nevoie – îndeajuns cît să rezolv nevoile de iarnă pentru vreo douăzeci de puşti. Mă ofer galant să îl împrumut de cîţi bani este nevoie, nu de alta, dar nu avem cum să ne vedem, că el o arde prin Ar­deal. Pînă la urmă, îşi donează, practic, tot salariul. Rîd şi îi spun că pot să joc rolul Isaurei. Şi că presa o să poată scrie că ţiganii îl au la mînă pe prim-ministru, care le datorează zeci de milioane. E Crăciun şi am face fericite o mulţime de televiziuni care ar putea să aibă ditamai „ştirile şocante“. Rîde şi el.

Fac cumpărături şi sînt bine. O mulţime de puşti din Jilava şi Ferentari au haine de iarnă cumpărate de premier. Nu ştie nici unul asta, căci aşa a fost înţelegerea. Probabil o să se bosumfle că am scris aici. Dacă aş verifica cu el, cel mai probabil mi-ar spune că nu ar vrea, dar că nici nu poate să-mi impună ce să scriu şi ce să nu scriu. Avem ca premier un om tare, tare bun şi, din păcate, prea puţini o ştiu.

Valeriu Nicolae este activist pentru drepturile omului și fondator al Policy Center for Roma and Minorities.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.