La fiecare ceremonie anuală, momentul decernării Oscarului special „pentru întreaga activitate“ mă intrigă, mă emoţionează sau mă întristează. De cele mai multe ori, trofeul se decernează unei personalităţi arhicunoscute. Respectivul este emoţionat sau mimează perfect emoţia, aşa că mă emoţionez şi eu, din fotoliu, de acasă. De multe ori mă enervez, pentru că premiul cu pricina seamănă a „rămas bun, îţi mulţumim, ştim că, de acum încolo, mare lucru nu o să mai creezi, pa“. Aşa m-am enervat acum zece ani (Poitier şi Redford) sau anul ăsta, cînd cu James Earl Jones. Mi s-a părut că prea s-a grăbit breasla să îi onoreze şi să îşi ia rămas bun. 

Oricum, dacă ar fi să dau un Oscar pentru întreaga activitate europeană (ca un rămas bun pentru un creator expirat), nu aş sta prea mult pe gînduri. José Manuel Durão Barroso ar merita o sală în picioare, cu aplauze multe şi de protocol, apoi un rămas-bun demn de o retragere onorabilă. Cuvîntul-cheie ar fi „retragere“. Dacă tot sîntem în sala arhiplină, dacă tot ne-am îmbrăcat de gală şi dacă tot sîntem dispuşi să premiem performanţele actoriceşti (pentru electorat şi atît) ale europenilor sus-puşi, propun o listă aproape completă, la cîte categorii îmi vin în minte. 

La actor/actriţă în rol principal, nu se poate evita cuplul Merkel-Sarkozy, pentru remarcabila prestaţie din horror-ul „2011, Odiseea bugetară“. Cei doi îşi expun lipsa de viziune pe termen mediu cu o energie demnă de un milion de cauze mai bune. Undeva, în fundal, David Cameron, premierul britanic, ar merita o menţiune pentru figuraţie. Este atît de absent, încît ai zice că nici nu joacă în piesa asta. De remarcat totuşi că, săptămîna trecută, s-a opus unui grup destul de numeros de parlamentari conservatori (aproximativ un sfert din numărul total) care doresc un referendum pentru scoaterea Marii Britanii din Uniunea Europeană. În Consiliul European, cei trei se întîlnesc cu Silvio Berlusconi, cunoscut din numeroasele sale roluri de rebel la vîrsta a treia, un soi de Radu Mazăre ceva mai bătrîior, cu mai mulţi bani şi cu televiziuni mai mari. Pe lîngă ei, a apărut o daneză nouă, social-democrată, despre care, deocamdată, nu ştiu decît că este nora laburistului englez Neil Kinnock (cunoscut doar ca predecesor al lui Tony Blair). Ar trebui să dau căutări pe Google pentru a-mi aminti numele celorlalţi şefi de stat şi de guvern. De aceea, ei nu au ce să caute la Oscaruri. 

Dacă ar fi să caut categorii „oscariene“ potrivite pentru comisarii europeni actuali, aş scotoci în zona machiaj-costume-sunet (adică zona secundară, care ne plictiseşte pe noi, profanii, la fiecare ceremonie). Doamna Neelie Kroes a fost un foarte competent comisar pentru Concurenţă. De cînd se ocupă de Agenda Digitală, nu am decît o singură rugăminte: să lase planurile de ajungere din urmă a Americii şi să încerce să monteze măcar în sediul Comisiei Europene o instalaţie de Internet wireless. De aceea, aş nominaliza-o la categoria „Cele mai bune costume“ şi atît. Pentru machiaj am o singură idee: doamna Ashton. Recunosc, am ezitat un pic. Merita un Oscar şi pentru „Cel mai bun scenariu de ficţiune“: inexistentul şi inutilul Serviciu de Acţiune Externă, condus de domnia sa. Pentru „Cea mai bună bandă sonoră“, nu îmi rămîne decît să nominalizez un grup de comisari pentru splendidul zgomot de fond pe care îl produc, acesta fiind, în această perioadă, singurul rezultat al muncii lor bine plătite. Puteţi alege pe responsabilul cu extinderea sau pe cea cu ajutorul umanitar, pe doamna cu schimbările climatice sau pe omul de la cercetare, inovare şi ştiinţă. Nu vă încurc cu numele lor. Nu aţi auzit de ei pentru că nu aţi avut de ce. 

Am şi o zmeură de aur, pentru cel mai prost rol. Comisarul Almunia este cel care recomandă ferm României privatizarea de urgenţă a combinatului Oltchim, ca parte a soluţiei de ieşire din criză. Ce autoritate poate avea omul ăsta, pentru a indica vînzarea unui activ în vremi de criză, la un preţ de nimic? Ce ascendent politic sau intelectual are Comisia, pentru a face recomandări? De fapt, ce instituţie reprezintă un comisar european, azi?

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.