NATO, faţă în faţă cu sine

Publicat în Dilema Veche nr. 210 din 23 Feb 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

NATO este o organizaţie care îşi gestionează foarte greu succesul postbelic. Cînd a învins în războiul rece, a fost la doi paşi de desfiinţare. Apoi, sub elanul neaşteptat al esticilor fost comunişti, a regăsit un suflu nou şi a început să-şi regîndească misiunea. Dar, exact cînd proba de foc a venit - mă refer la războiul din Irak şi, acum, la cel din Afganistan - NATO pare că este o organizaţie obeză şi prudentă. Este, încă, cea mai puternică alianţă militară a lumii. Dar asta datorită Statelor Unite. Altfel, ar fi un urs mare şi sfătos. Înainte de Summit-ul bucureştean, NATO are probleme serioase, care erodează Alianţa. Fie că vor face obiectul unor discuţii (asta înseamnă, cel puţin, că aceste probleme sînt recunoscute ca atare) sau al unor decizii (asta înseamnă că vor fi şi rezolvate, ceea ce este totuşi o proiecţie mult prea optimistă), fie că nu se vor regăsi deloc în discuţii (asta e cel mai probabil!), aceste probleme interne există şi sînt, pentru un ochi antrenat, evidente. Eu sînt pesimist în privinţa abordării serioase a acestor teme, pentru că ele sînt de natură filozofică (dacă admitem că fiecare organizaţie internaţională are o filozofie proprie) şi am impresia că nimeni nu vrea să discute despre fundamentele organizaţiei tocmai acum. Summit-ul NATO devine din ce în ce mai festivist şi din ce în ce mai puţin un prilej al deciziilor istorice. Iar vremurile noastre mi se par tot mai puţin propice festivismului şi tot mai în nevoie de acţiuni politico-militare ample, coerente şi robuste. Este vremea asumării riscurilor şi noi avem lideri tot mai puţin dispuşi să facă aşa ceva. După părerea mea, cea mai serioasă problemă cu care se confruntă NATO acum este slăbirea încrederii reciproce între aliaţi. Forţa centripetă a NATO este faimosul articol 5 din Tratatul Nord-Atlantic: "Părţile sînt de acord că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat ca un atac împotriva tuturor şi, în consecinţă, sînt de acord că, în cazul în care un asemenea atac survine, fiecare dintre ele, în exerciţiul dreptului individual sau colectiv la autoapărare, recunoscut de art. 51 din Carta Naţiunilor Unite, va ajuta Partea sau Părţile atacate astfel, prin luarea, singură sau împreună cu alte Părţi, a acelor măsuri care se vor dovedi necesare, inclusiv folosirea forţei armate, pentru restabilirea şi menţinerea securităţii spaţiului Nord-Atlantic". Noile democraţii est-europene au dorit cu pasiune aderarea la NATO şi pentru că aşa puteau marca limpede evoluţia lor spre democraţie, dar şi pentru că intrau într-un asemenea aranjament de securitate cu ţări precum SUA sau Marea Britanie. În plus, nevoia de distanţă faţă de Rusia a jucat un rol important. Ei bine, impresia oricărui observator cît de cît avizat este că scade semnificativ încrederea membrilor NATO în acest articol. E tot mai puţin probabil ca Germania sau Franţa să reacţioneze militar în cazul în care Turcia este atacată, de pildă. Este elocvent episodul (de care puţini îşi mai aduc aminte şi, poate, e bine să fie aşa, pentru că este unul dintre cele mai ruşinoase din istoria Alianţei) petrecut în februarie 2003, cînd cererea Turciei întemeiată pe art. 4 a fost tratată cu răceală de Chirac şi Schroeder, prea ocupaţi cu subminarea acţiunilor americane ca să priceapă miza profundă pe care cererea Turciei o avea pentru coeziunea Alianţei. Este la fel de puţin probabil ca, de pildă, Canada să-şi arunce militarii într-o luptă, să zicem, pentru Macedonia, viitor membru. Mai mult, experienţa de după 11 septembrie ne arată că ţări cu uriaş potenţial militar se ţin deoparte cînd e vorba de angajamentul serios în acţiuni combatante (Canada, Germania sau Italia, de pildă). Pe de altă parte, principala forţă militară a lumii, SUA, au dovedit că pot alcătui rapid o "coaliţie de voinţă", cel puţin la fel de impresionantă precum cea nord-atlantică, aducînd alături, pe lîngă Marea Britanie, ţări precum Polonia, Japonia, Australia sau Coreea de Sud. Nu e de mirare că SUA şi Marea Britanie vor un NATO global, în vreme ce europenii de pe continent vor un NATO restrîns la spaţiul său clasic (Europa şi America de Nord) pentru a lăsa loc de manifestare globală, inclusiv din punctul de vedere al competiţiei strategico-militare, Uniunii Europene. Această slăbire a încrederii are, cred, două cauze evidente. Prima este lărgirea exagerată. E limpede că, după intrarea României şi Bulgariei, uşa NATO trebuia să se închidă pentru o anumită perioadă. Şi aşa, digestia e grea. De curînd, militari de rang înalt din anumite ţări ale "vechiului" NATO acuzau un membru mai nou că "tot ce vorbim între noi ajunge imediat la Moscova". A fost necesară intervenţia imediată a liderilor politici din ţările respective pentru ca NATO să nu se gripeze în prag de Summit. Se demonstrează încă o dată cît de nefericită este mentalitatea după care succesul unei organizaţii se dovedeşte direct prin mărirea continuă a numărului membrilor. Un delir cantitativ a pus stăpînire pe judecata politică occidentală. "Cu cît sîntem mai mulţi (e cazul NATO, dar şi al UE), cu atît sîntem mai puternici" - par a spune liderii euro-americani. Pînă şi un copil ştie că acest enunţ nu este, cu necesitate, adevărat. Ce folos are NATO, de pildă, dacă forţe militare absolut insignifiante, precum cele ale Albaniei sau Macedoniei, devin, de mîine, parte a Alianţei? E greu de făcut o pledoarie în acest sens. Pe de altă parte, se spune că a fi membru NATO este o garanţie de pace şi stabilitate. Fetişizarea calităţii de membru NATO mă uimeşte! Pe vremea candidaturii României, se cerea ca o ţară să fie stabilă şi democratică pentru a deveni membru. Acum, devine membru ca să ajungă stabilă şi democratică. Ideea că stabilitatea în Balcani se obţine prin aruncarea "cuverturii" NATO peste tot locul e o greşeală enormă. Adică, oricine capătă insigna NATO pe piept se cuminţeşte şi obţine, deodată, un fel de imunitate. Cît de naiv trebuie să fii să gîndeşti aşa ceva, mai ales în contextul actual al Balcanilor? Mie mi se pare foarte posibil ca noii membri, dobîndind calitatea foarte uşor, să nu priceapă exact responsabilitatea pe care o presupune. Nu elaborez mai mult în această privinţă. Dar nu e greu de imaginat un nou stat NATO care devine extrem de agresiv cu un vecin de multă vreme inamic, mizînd anume că acel vecin nu va riposta pentru că astfel, declanşînd mecanismele articolelor 4 şi 5, va atrage împotriva sa întregul NATO. Mai pe şleau, mi-e teamă ca intrarea unora în NATO să nu fie percepută de aceştia ca o achiziţie de muşchi în bătaia fără de sfîrşit din Balcani.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Riscurile alcoolului la plajă: deshidratare, leșin, accident vascular, înec. Cum să bei prudent, dacă nu te poți abține
Deși e tentant și poate părea distractiv, consumul de alcool în apropierea apei și sub un soare arzător vine cu unele riscuri reale de siguranță. Yahoo Life a publicat sfaturile unor experții în sănătate pentru a evita deshidratarea, bolile cauzate de căldură și accidentele.
image
Un cunoscut economist român oferă un premiu de 100.000 de euro, cu o singură condiție. „Vi-i dau eu, mă angajez aici”
Economistul Andrei Caramitru se angajează să ofere un premiu de 100.000 de euro. Există însă și o condiție importantă pusă celor care ar vrea să se bucure de acești bani.
image
Ce ne spun accidentările repetate ale lui Halep: doctorul Alin Popescu a explicat cazul Simonei ca la carte EXCLUSIV
Accidentările repetate cu care se confruntă Simona Halep sunt des întâlnite în cazul sportivilor care revin în competiții după absențe îndelungate.

HIstoria.ro

image
Un asalt dincolo de orice imaginație, în „Historia” de mai
„Un asalt îndrăzneţ, dincolo de orice imaginaţie“. Așa a numit Churchill operațiunea de salvare a lui Benito Mussolini din hotelul Campo Imperatore, în ziua de 12 septembrie 1943. Dosarul de luna aceasta este dedicat unui raid ca în filme, prezentat pas cu pas. Revista vă așteaptă și cu alte surpri
image
Spitalul de la Palatul Regal: Regina Maria, „mamă a răniţilor”
Regina Maria începuse, încă din anii neutralităţii, un plan de susţinere al războiului din punct de vedere sanitar şi medical, bazându-se pe experienţa – ce-i drept, mai redusă – din timpul războiului balcanic.
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.