Marii „patrioţi“ ai micilor ecrane

Publicat în Dilema Veche nr. 656 din 15-21 septembrie 2016
Aţi uitat de Mediterana? N ar trebui! jpeg

Un nou tip de – să-i zicem – patriotism își face loc tot mai mult în discursul televiziunilor de știri. Și îi includem aici atît pe invitații de serviciu, cît și pe mulți moderatori mai înflăcărați, care ar schimba oricînd scaunul cu „analiștii“ și „comentatorii“ de vizavi. (Atunci cînd, în realitate, nu l-au schimbat deja, fără ca noi să prindem de veste.) E un patriotism bosumflat și vindicativ, bățos ca un discurs al lui Gabriel Oprea și agresiv precum un articol din România Mare a lui Vadim Tudor.

Adevărul este că nicicînd, de la anii de glorie ai României Mari și de la mineriada lui Cozma din ianuarie 1999, valorile europene, valorile democrației și ale libertății nu au mai fost tîrîte prin noroi în asemenea hal precum se întîmplă azi. Veți spune că e problema invitaților sau, mai bine zis, expresia libertății lor de exprimare. Dar cum aceștia sînt mereu cam aceiași și cum se cam știe dinainte ce vor spune indiferent de subiect sau întrebare, nu poți să nu te întrebi dacă nu cumva atitudinile acestea sînt căutate. De moderatori? De producători? De șefii acestora? Nu se știe și, oricum, nu e important.

Ca să rezumăm: România e gestionată de un Guvern-marionetă, manevrat, evident, din afară și, nu mai e cazul să insistăm, de către dușmanii ei. Dar unde sînt dușmanii României? La Comisia Europeană, firește. Aici, discursul seamănă mult cu cel al tabloidelor britanice, care au construit imaginea falsă a unor indivizi nealeși de nimeni și parașutați la Bruxelles (de către cine?) pentru a da dispoziții statelor, după o logică numai de ei înțeleasă. Poți fi, la început, exasperat de lipsa de informare a corifeilor noului naționalism. Pot pune pariu pe un bax de bere că, dacă îi iei tare, nu vor ști cine alcătuiește legislativul european și vor dovedi că n-au habar despre modul în care se iau deciziile. Apoi, te poți întreba cum se face că dușmanii poporului se află exact în instituțiile în care România și-a dorit atît de mult să devină parte – și a făcut eforturi mari pentru asta. Cum este posibil, pînă la urmă, ca dușmanii să se găsească exact acolo unde România este, pînă una-alta, parte la luarea deciziilor? Și atunci, unde să se găsească adevărații ei prieteni? În celălalt spațiu geopolitic, cel răsăritean?

La 1 ianuarie 2017 vor fi zece ani de la momentul aderării. Orb să fii și să nu observi că, în acest deceniu, România a făcut progrese semnificative, chiar dacă o jumătate din acest deceniu a fost marcată, în plan global, de cea mai gravă criză pe care omenirea a cu­nos­cut-o după cel de-al Doilea Război Mondial.

Desigur, România ar fi putut arăta cu mult mai bine dacă ar fi reușit să aducă 30 de miliarde de euro de la Bruxelles (de la dușmani, vedeți bine!) și nu 20, cît a fost în stare. Dar, aici, cauzele trebuie căutate în interior, în sistemul corupt, birocratizat și baronizat. Dacă vom aniversa 100 de ani de la Marea Unire fără a avea măcar o autostradă și o linie ferată de viteză care să străpungă Carpații și să unească astfel regiunile istorice, explicația e de găsit aici, în corupția și incompetența locală. „Dușmanii“ pe care îi demască noii mari patrioți ai micilor ecrane ne-ar fi asigurat finanțarea, dacă am fi fost capabili să o luăm.

Patrioții noștri se plîng că străinii ne au luat pămîntul – dînd astfel motive altor patrioți, din alte țări, să se plîngă și ei că românii le-au luat slujbele. Sîntem pe o piață liberă europeană, iar aici ai și îndatoriri, nu doar cîștiguri. Nu știu dacă acesta e un motiv de mîndrie pentru patrioții noștri, dar de la intrarea pe piața unică, exporturile României au crescut constant, depășindu-le de cîteva ori pe cele din vremea mult iubitului (de către acești patrioți) Nicolae Ceaușescu, atunci cînd – nu-i așa? – România avea o industrie de invidiat. Evident, nu avea.

Pînă la urmă, cetățenii europeni care au cumpărat pămînt în România (l-au cumpărat, nu l-au luat cu japca jefuind IAS-uri sau CAP-uri!) nu lasă terenurile pîrloagă și acareturile în ruine. Cultivă, obțin recolte, plătesc taxe și, da, contribuie la echilibrarea balanței import-export în domeniul agroalimentar. Chestia cu importatorul net nu mai este atît de… netă precum era în anii din urmă, lucrurile încep să se schimbe și, în anii agricoli buni, România devine exportator net.

Dar, îndrăznesc să o spun, ceea ce îi deranjează cel mai mult pe patrioții noștri de platou este avansul democrației și regresul corupției. Nimic nu a fost mai evident decît aceasta din momentul aderării țării la Uniunea Europeană. Și, aici, se naște o întrebare, mai ales la adresa politicienilor: ați schimba orientarea geopolitică a României dacă asta v-ar elibera de povara dosarelor penale? Iată, în Republica Moldova s-a furat un miliard de dolari din bănci și nimeni n-a mîncat usturoi. Nu-i așa că vă uitați cu jind într-acolo?

Uneori oamenii aceștia par ridicoli atunci cînd își îngroașă vocea la televizor vorbind despre țărișoară. Mai ales că pe mulți dintre ei îi știi cîte parale fac. Pentru ei, a fi patriot nu însemnă să-ți dorești ca țara ta să fie parte în cele mai selecte cluburi democratice ale lumii, alături de marile economii și de marile democrații. Ei promovează izolarea, autarhia și autoritarismul, care – veste proastă! – n-au scos nici o națiune din sărăcie, în schimb i-au îmbogățit peste măsură pe mulți lideri.

Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.