Limita democraţiei

Publicat în Dilema Veche nr. 209 din 18 Feb 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- cazul multietnicităţii - Eşecul democratizării Irakului este, cred, o mare lecţie pentru democraţia însăşi. Irakul evidenţiază, clar, una dintre limitele democraţiei - ea nu se poate naşte în condiţiile multietnicităţii războinice. Cazul este cu atît mai interesant pentru noi, cu cît situaţia Balcanilor nu este, din această perspectivă, foarte diferită. Kosovo se vrea, conform mult lăudatului plan Ahtisaari, o democraţie "multietnică". Istoria tragică din Irak ar trebui să-i facă pe susţinătorii acestei idei mai puţin optimişti în privinţa fezabilităţii ei. John Stuart Mill argumentează la un moment dat, în Considerations on Representative Government, că instituţiile "libere", cele specifice unei democraţii, sînt aproape imposibil de realizat într-o ţară multietnică. Ştiu bine că un cititor impregnat de contemporaneitate ar putea fi iritat de un asemenea argument. Ar putea chiar să furnizeze imediat contraexemple, de la melting pot-ul american, la (prea) vasta Uniune Europeană. Dar ideea lui Mill era că oameni aparţinînd unor etnii diferite se pot cu greu solidariza într-un patriotism, într-o "opinie publică". Sigur, ideea habermasiană a patriotismului constituţional, ca formă postmodernă de patriotism, nu apăruse încă. Patriotismul constituţional - dacă există şi este mai mult decît o ficţiune a unui intelectual de stînga cu sechele marxiste devenite, acum, vederi federaliste - nu poate fi decît un patriotism de rang secund, care poate intra în acţiune numai dacă resortul patriotismului de prim rang, al celui clasic, care se referă la ataşamentul faţă de propriul popor, nu este provocat să-şi declanşeze forţa. În orice caz, Mill crede că oamenii de naţionalităţi diferite nu pot susţine un guvern care să fie mulţumitor reprezentativ pentru toată lumea. Mai mult, diversitatea etnică provoacă fatal orice guvern să se folosească de diferenţele dintre grupuri etnice pentru a se menţine la putere (divide et impera). Ceea ce îl va face, necesarmente, să nu fie un guvern democratic. Mill e de părere că autoritatea va fi mereu mai apropiată de un grup etnic decît de altul, aşa că o reprezentativitate universală, condiţie a democraţiei, e imposibil de realizat. Lordul Acton, primul mare critic liberal al liberalului Mill, replică spunînd apăsat că, dimpotrivă, diferenţa etnică din interiorul unui stat este binevenită pentru că opreşte intervenţia guvernului dincolo de limita politicului şi este, astfel, un catalizator al progresului social. Multietnicitate înseamnă, pentru venerabilul istoric englez, comunităţi puternice, greu de penetrat de la centru, iar asta e dulce muzică pentru urechile cuiva care avertizase că cel mai mare pericol la adresa democraţiei este tirania majorităţii. Alţii au adus exemple care îl contrazic pe Lord Acton, aşa cum o amplă cazuistică a putut fi lesne mobilizată şi împotriva argumentelor lui Mill. Ei bine, tocmai de la faptul că pentru şi împotriva oricăreia dintre teze se pot aduce exemple, mă gîndesc dacă multietnicitatea are vreo relevanţă în materia democraţiei. Mai exact, dacă faptul că un stat este sau nu multietnic are vreo importanţă în a decide dacă acel stat este sau nu apt pentru democraţia de tip occidental. Dar, înainte de a stărui asupra acestei chestiuni, ar trebui, cred, să fac o precizare. Cînd vorbim despre "democraţie" vorbim despre o realitate mereu în mişcare, mereu în evoluţie-involuţie şi nu despre un standard fix, uşor de identificat. Pentru a sublinia ambiguitatea noţiunii, să luăm chiar cazul cel mai bine cunoscut nouă tuturor: România. Cîţi dintre dumneavoastră pot spune, fără urmă de dubiu, că România este democraţie? Nu foarte mulţi, sînt sigur. Dar cîţi pot spune la fel de sigur că România nu este o democraţie? La fel de puţini. Pe de altă parte, sînt sigur că fiecare ştie bine ce este aceea o democraţie. Prin urmare, fără să fie o realitate greu de definit teoretic (ba dimpotrivă, aş spune), democraţia nu este totuşi uşor de identificat în real. Cred că singura legătură care se poate stabili între multietnicitate şi "eligibilitatea" pentru democraţie ţine de natura relaţiilor interetnice şi nu de multietnicitate în sine. O etnicitate agresivă, o relaţie războinică între diferitele grupuri etnice face democraţia de neconceput. Cine îşi imaginează că democraţia rezolvă conflicte interetnice, se înşală. Democraţia le poate, numai, preveni. Prin urmare, democraţia trebuie să pre-existe conflictului interetnic pentru a-şi produce efectul benefic, pacificator. Dacă însă democraţia încearcă să se insinueze într-un mediu etnic conflictual, dacă starea de conflict precede efortul de democratizare, atunci eşecul e aproape garantat. America şi Europa de Vest au putut fi cuprinse de democraţie pentru că elementul etnic s-a temperat, pentru că amploarea şi vigoarea belicoasă a puseelor etniciste nu au mai fost suficient de mari niciodată după primul război mondial. Diferenţa dintre bascii Spaniei, flamanzii Belgiei sau irlandezii Imperiului Britanic, pe de-o parte, şi sunniţii Irakului, tutsi din Congo sau tamilii din Sri Lanka, pe de altă parte, este totuşi sensibilă. Democraţia nu este o marfă de export universal a civilizaţiei euro-atlantice. Democraţia nu este universal necesară şi, cu atît mai puţin, general posibilă. În plus, este o marfă perisabilă şi foarte uşor de contrafăcut.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Riscurile alcoolului la plajă: deshidratare, leșin, accident vascular, înec. Cum să bei prudent, dacă nu te poți abține
Deși e tentant și poate părea distractiv, consumul de alcool în apropierea apei și sub un soare arzător vine cu unele riscuri reale de siguranță. Yahoo Life a publicat sfaturile unor experții în sănătate pentru a evita deshidratarea, bolile cauzate de căldură și accidentele.
image
Un cunoscut economist român oferă un premiu de 100.000 de euro, cu o singură condiție. „Vi-i dau eu, mă angajez aici”
Economistul Andrei Caramitru se angajează să ofere un premiu de 100.000 de euro. Există însă și o condiție importantă pusă celor care ar vrea să se bucure de acești bani.
image
Ce ne spun accidentările repetate ale lui Halep: doctorul Alin Popescu a explicat cazul Simonei ca la carte EXCLUSIV
Accidentările repetate cu care se confruntă Simona Halep sunt des întâlnite în cazul sportivilor care revin în competiții după absențe îndelungate.

HIstoria.ro

image
Un asalt dincolo de orice imaginație, în „Historia” de mai
„Un asalt îndrăzneţ, dincolo de orice imaginaţie“. Așa a numit Churchill operațiunea de salvare a lui Benito Mussolini din hotelul Campo Imperatore, în ziua de 12 septembrie 1943. Dosarul de luna aceasta este dedicat unui raid ca în filme, prezentat pas cu pas. Revista vă așteaptă și cu alte surpri
image
Spitalul de la Palatul Regal: Regina Maria, „mamă a răniţilor”
Regina Maria începuse, încă din anii neutralităţii, un plan de susţinere al războiului din punct de vedere sanitar şi medical, bazându-se pe experienţa – ce-i drept, mai redusă – din timpul războiului balcanic.
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.