Kepler pentru uz contemporan

Publicat în Dilema Veche nr. 273 din 7 Mai 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cînd Galileo Galilei a descoperit pe cer cu telescopul mai multe stele decît se văd cu ochiul liber, Kepler a avut o problemă: dacă cumva credinţa lui cu sistemul solar unic şi în centrul lumii e greşită? Kepler mergea pe o versiune cosmologică în care universul era finit, stelele erau toate la aceeaşi distanţă de Pămînt, iar descoperirea unora noi îi încurca gîndirea. Alţi astronomi îi dădeau tîrcoale cu idei neliniştitoare. Nu cumva stelele astea în plus erau de fapt unele mai îndepărtate? Şi, eventual, tot stelele astea erau în centrul unor alte lumi şi tot aşa, fără sfîrşit? "Nu, sînt doar mai mici" a fost explicaţia nemţească a lui Herr Kepler. Foarte confortabil. Fără infinit, că e prea complicat şi tulburător. A fost cea mai simpatică teorie greşită bazată pe observaţie corectă. Steaua de mic litraj l-a scăpat pe Kepler din încurcătură, transpiraţii şi viziuni. Asta facem şi noi în fiecare zi. În modelul nostru cosmologic, în care fiecare e în centrul Universului, unic şi perfect, pătrund din cînd în cînd dubii. Nu cumva ăla e de fapt mai moral, mai deştept, mai bun decît mine? Nu cumva greşesc aici cînd dau ţeapă la slujbă, arunc gunoiul pe pajişte, trec pe roşu, fur, mint, promit, înşel? Nu cumva ăla care nu face toate astea e mai mare ca mine, ca om? La întrebările astea (pe care le pun eu din off, că ele nu apar aşa evidente şi nici prea des formulate în capul cetăţeanului), răspunsul lui Kepler e surprinzător de actual. Nu cumva ăla e mai mare şi mai bun ca mine? Nu, e mai mic. La fel se întîmplă în literatură: Manolescu nu poate fi mare pentru că a scris mult şi ordonat şi s-a înhămat la o treabă de un milion de semne: trebuie să găsim o greşeală aici, care să se bată cu succes cu stelele mici, dintr-odată vizibile cu telescopul cărţii lui. După acelaşi principiu al jenei faţă de performanţă îi micşorăm pînă la uitare pe alţii care s-ar putea înscrie cumva la categoria "mai buni ca noi". Cît stă pe ecran o actriţă bună ca Ana Maria Marinca şi cît Sexy Brăileanca? Număraţi minutele şi vă veţi îngrozi de diferenţă. Ce ştie lumea de Radu Georgescu (singurul român care i-a vîndut lui Bill Gates un program de 30 de milioane de dolari) şi ce află zilnic de Gigi Becali, care ne-a vîndut tuturor poveşti şi terenuri ale altora? Cît ştiţi despre oamenii care învaţă să dea la Harvard şi să intre şi cît despre cei care învaţă să dea la poartă? Nu ştiţi, nu consumăm acel gen de valoare. Şi nici nu se înscrie în sistemul nostru, al lumii, în care, ca şi Kepler, nu lăsăm bunătate de fapte să ne strice teoria. Dar care e teza cosmogonică pe care faptele nu trebuie cu nici un chip s-o contrazică? E foarte simplu: credem că România e naşpa. E uşor să tragi concluzia asta, mai ales încălţat cu cizmele de cauciuc ale lipsei de apartenenţă la comunitate. România nu ne place, ştiu toate scrumierele şi ceştile de cafea peste care se revarsă, în intimitate, vorbele astea. Nu sînt pentru uz public: unul dintre defectele de pe listă e şi ipocrizia. Şi de fapt, e greu să dovedeşti contrariul. La fel ca stelele supranumerare ale lui Kepler, faptele bune şi oamenii mari ai României sînt la distanţă şi nu se văd decît cu telescopul. Să îi aduci aproape e, poate, prea devreme. Să presupui că Liiceanu e mai degrabă mai sus şi mai de urmat ca model decît Guţă te poate aduce în postura lui Giordano Bruno. Nu, n-o să te ardă pe rug ca pe el, însă te vor prăji la rating mic pe televizor şi circulaţie subţire în presa scrisă. Cenzura, adevărata cenzură e cea a mulţimii, cu mult mai eficientă decît Inchiziţia. Trăim într-o lume dominată de gustul mediu, care crede şi nu cercetează. Lui Kepler i-ar fi plăcut aici, iar Galileo sigur ar fi fost nevoit să recunoască la un talk-show că Pămîntul e în centrul sistemului solar. Aşa, cam cum e Botezatu între designeri.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cristian Mureșan, economist român din Paris: „Ce s-a întâmplat în Europa de Est e un miracol economic fără precedent“ EXCLUSIV
Economistul Cristian Mureșan spune că în 1989, țări precum Polonia și România au plecat pe picior de egalitate și au avut o creștere spectaculoasă a PIB-ului, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană.
image
image
Care este cea mai ieftină capitală din Europa pentru amatorii de city break-uri. Se poate mânca cu mai puțin de 3 euro
În orașul cu cel mai bun preț pentru amatorii de city break-uri costurile sunt cu peste 10% mai mici decât cel de pe locul secund, Lisabona.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.