Jurnalist la oi m-aş duce

Publicat în Dilema Veche nr. 214 din 24 Mar 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am ajuns în jurnalism din Liga Studenţilor, prin 1991. Aveam un singur gînd: să schimb lumea (începînd cu guvernul şi preşedinţia, aşa, pentru încălzire). Multă vreme am crezut că informarea oamenilor era evident mai puţin importantă decît ghidarea lor pe calea cea bună. Chiar nu vedeam faptele ca primul lucru de enunţat; interpretarea îmi părea cu mult mai importantă. Ideologia conta mai mult decît costul pachetului de ţigări, mai mult decît copiii vagabonzi, mai mult decît micile afaceri care înfloreau în vremea aceea. În goana noastră după realitatea pe care o visam, am pierdut ani buni de ignorare a realităţii care era. Aveam, fireşte, o afiliaţie politică care îmi părea inevitabilă pentru un tînăr. În epocă, pentru generaţia mea anti-FSN, asta nu putea fi decît dreaptă. În vremea aceea, să nu ai o părere era suspect. Era ca şi cum ai fi încercat să rămîi simplu trecător într-un oraş în care are loc un război civil. Era cu mult mai sigur să stai în tranşee şi să lupţi: în picioare pe stradă, cu o sacoşă în mînă, oricînd te putea lovi un glonte rătăcit. În tranşeea noastră era cald şi bine. Nu apăruseră încă banii, slujbele la stat şi-n consiliile de administraţie, gloria lumească sau casele din Pipera. Cu noi erau doar logica istorică, Fundaţia Soros, Solidaritatea Universitară, GDS, partidele istorice şi, în general gaşca noastră. Ne cunoşteam între noi în primele zece secunde într-o conversaţie: lumea se strîmba la numele lui Ion Iliescu, se înclina cînd vorbea de Coposu şi înjura guvernul de nuanţă rozalie, obligatoriu la putere pentru ca angoasele noastre să aibă o destinaţie. Am fost uimit, zece-cincisprezece ani mai tîrziu, să descopăr colegi în presă care lucraseră la ziarul Azi şi care erau absolut OK din punct de vedere profesional. Ştii că ţi-am dat foc ziarului vreo cîteva săptămîni în zilele golaniadei? - l-am întrebat pe unul. A rîs şi-am rîs şi eu, ca soldatul american şi cel german, la zece ani după sfîrşitul războiului. A urmat apoi epoca meseriei de jurnalist, pe bune. Din ’93 şi pînă prin 2003 ne-am concentrat toţi pe detalii: cadre, vorbe, lumini, texte şi montaje. Comentariul a dispărut, cel puţin din zona mea de ştiri de televiziune (am scris o vreme editoriale de început de program la Ştirile PRO TV, apoi am văzut că merge şi fără...). Epoca ştirilor era de fapt epoca producţiei impecabile, cinematografice. Faptele, frumos montate. Comentariu? După, la şedinţa de producţie. Acum, războiul opiniilor a început din nou. E o altă generaţie de luptători: cei din prima tranşă de carne de tun se ţin mai la distanţă. Au şi mai mult de pierdut: cu ochii pe rating şi sondaje, e greu să spui dacă să ţii cu cineva sau altcineva e bine pentru carieră în rîndul publicului urban, 18-49 de ani. Nici viitorul ţării nu mai e în joc, dacă a fost vreodată. Ţara are drumul ei şi ritmul ei: nici Iliescu n-o poate frîna şi nici Băsescu accelera. Ei sînt doar un motoraş electric montat pe un tanc petrolier: diferenţa de tracţiune se simte doar într-o mie de ani. Restul e inerţia noastră individuală, mai groasă aici, unde proiectele politice sînt luate în rîs încă din şcoala generală, la lecţia "Caragiale". Opiniile vin însă din gura unor oameni pe care Traian Băsescu îi numeşte jurnalişti (de fapt, sînt comentatori). O mică explicaţie cu un profesionist, să zicem din America, l-ar fi lămurit înainte să se plîngă de existenţa şi de activismul lor: părerea e şi ea o marfă, iar media cu asta se ocupă, cu vînzarea. Sigur că are dreptate într-o privinţă: oamenii ăştia nu-l pot suferi. Unde n-are dreptate e acolo cînd el cere să se potolească. Vedeţi dumneavoastră, e ca şi cum ai cere producătorilor de biscuiţi să treacă pe fructe că-s mai sănătoase. Nu se poate: oamenii nu vor doar ce le zice doctorul. Mai vor şi ce le place. Or, tocmai aici e problema lui Traian Băsescu. Inamicii lui au găsit o nişă de piaţă. Vînd şi mesajul, şi reclama pe lîngă el, intolerabil! Să-l înjuri pe Băsescu nu-l dărîmă pe preşedinte, însă face rating. Chiar dacă asta nu se vede în sondaje, se simte în aer: Băsescu riscă să piardă ce l-a adus de fapt la putere. Aceea că era, pur şi simplu, cool. Azi, Paraziţii fac muzica cu Mircea Badea, nu cu faţa lui. Asta e problema preşedintelui. Morala, la noi, trece nu doar prin stomac, ci şi prin modă. Se poartă Băsescu anul ăsta? Aşteptăm colecţia de toamnă-iarnă să ne lămurim.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
NYP: Minciunile oamenilor de știință cu privire la pandemia COVID-19. Virusul care a omorât milioane de oameni, posibil creat de om
La patru ani de la izbucnirea pandemiei de Covid, în SUA se aduc acuzații de falsificare a adevărului de către oamenii de știință, iar dr. Fauci este arătat cu degetul pentru că a ținut cu „big pharma”.
image
Copii forțați de părinți să stea la cerșit pe vânt și ploaie, printre mașini, pe un drum din Buzău
Poliția a pus capăt chinurilor la care au fost supuși mai mulți copii și un adult cu handicap chiar de către cei care ar trebui să aibă grijă de ei. Două cupluri din comuna buzoiană Siriu, care aveau relație de concubinaj, și-au obligat copiii și nepoții, minori și un adult invalid, să cerșească
image
Profesoară în vârstă de 30 de ani, găsită vinovată după ce a făcut sex cu doi elevi minori. Ce îi scria unuia dintre tinerii de 15 ani VIDEO
O profesoară de matematică din Marea Britanie, în vârstă de 30 de ani, supranumită „Bunda Becky” de către elevi, a fost găsită vinovată pentru că a întreținut relații sexuale cu doi adolescenți. În fața instanței, ea a încercat să dea vina pe comportamentul elevilor.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.