Înainte de orice, libertatea

Publicat în Dilema Veche nr. 199 din 2 Dec 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Acum vreo două săptămîni am aflat, cu stupefacţie, despre existenţa unei reguli care obstrucţionează evident libertatea de expresie protejînd, într-un fel inacceptabil pentru orice lume liberă, candidatul în timpul campaniei electorale. Nimeni nu are voie să spună nimic la televizor despre un candidat, dacă acela nu este prezent. Care e consecinţa? Dacă un candidat refuză să participe la orice dezbatere, nimeni nu are voie să zică nimic despre el. Candidatul care se piteşte va fi deci de neatins. La fel şi candidatul care alege doar emisiunile servile. Tocmai în campanie electorală, cînd candidaţii trebuie supuşi unui tir de critici mai intens ca niciodată, legea îi mîngîie pe creştet. Onoarea catindatului se cere a fi mereu reperată, o ştim bine. Dar nu uităm nici virtuţile prevenţiei. Aşa că, mai bine să interzicem din capul locului afirmaţiile care pot şifona reverul costumului Armani, pe care candidatul îl poartă, fălos, ca orice român corespunzător înţolit. Art. 10 alin. 2 din Convenţia Europeană pentru Protecţia Drepturilor Omului, dar şi art. 30 alin. 6-7 din Constituţia noastră arată clar şi restrictiv care sînt condiţiile în care libertatea de exprimare este oprită prin lege. Nu veţi găsi ceva care să semene cu regula: "în campanie electorală, candidaţii nu pot fi criticaţi în lipsă, la televizor". Dimpotrivă! Pot pleda cu sigur cîştig în faţa oricărei Curţi grijulii pentru libertatea cetăţii, că o asemenea regulă încalcă grav cele două documente fondatoare pentru libertăţile românilor ca cetăţeni europeni. Nu e prima oară cînd excepţiile sînt mai atrăgătoare pentru legiuitorii noştri decît principiile şi, prin legiferare, situaţia logică se inversează: excepţia devine principiu şi principiul devine excepţie. Principiul trebuie să fie "eşti liber oricînd să vorbeşti despre politicienii ţării tale", iar excepţia trebuie să fie "nu poţi vorbi despre ei calomnios". La noi, principiul a devenit "nu poţi vorbi despre politicienii ţării tale decît dacă..." şi aici apar zeci de condiţii care mai de care mai bizare, cum e şi asta, că el trebuie să fie de faţă, iar excepţia este "poţi vorbi oricînd despre politicienii ţării tale". Răsturnarea logicii în acest caz echivalează, direct, cu răsturnarea democraţiei. Adevărul este că grija excesivă a politicienilor noştri de a se proteja enervează pe toată lumea şi a dus la starea de antipatie generală cu care aceştia se confruntă. Refuzul constant al românilor de a simpatiza Parlamentul şi partidele politice pune o serioasă problemă pe care însă nimeni nu vrea să o abordeze profund, pentru că ar deschide drumul spre concluzia unică după care toate sistemele de protecţie, pe care şi le-au creat politicienii, ar trebui aruncate în aer, pentru a se cîştiga încrederea oamenilor. Neîncrederea intensă şi frustrarea exasperată cu care sînt priviţi oamenii politici în general, în România de astăzi, este unda seismică de la fundaţia întregului eşafodaj politic. Un exemplu excelent despre cum cred oamenii politici, dar şi vocile respectate ale societăţii civile că trebuie aşezate priorităţile fundamentale ale legilor noastre, a fost discuţia despre "uninominalul dlui Băsescu" vs "uninominalul dlui Tăriceanu". Astfel, cei care susţineau varianta "Pro Democraţia" - Tăriceanu aveau în centrul argumentului lor o grijă excesivă pentru partidele politice. Se spunea că principalul pericol al uninominalului dlui Băsescu este şubrezirea partidelor noastre şi, prin asta, diluarea pluripartidismului, principiu fundamental al democraţiei. Varianta dlui Băsescu însă e mai preocupată de răspunderea directă a alesului în faţa electorilor săi. Astfel, reprezentantul comunităţii are chip şi nume cert, el este în Parlament pentru că pe el l-au vrut oamenii, şi nu neapărat partidul (chiar dacă partidele mari vor avea, pe mai departe, puterea de a impune candidaţi de la centru, aceştia vor trebui să fie recrutaţi dintre oamenii cu bun renume local). Aşadar, concentrarea în sistemul votului dlui Băsescu este pe relaţia alegător-ales, iar în sistemul dlui Tăriceanu, pe partide şi majorităţi. Toate discuţiile pe care le-am urmărit în campania electorală sunau, de aceea, ionescian, ca un dialog al surzilor, ca o serie de monologuri însăilate numai de coincidenţa derulării lor în acelaşi timp şi în acelaşi loc. Se vorbea pe paliere diferite. În pledoaria pentru partide se strecura însă un viciu. Se confunda pluripartidismul cu PSD, PNL, PD, PLD, PRM, UDMR, PC etc. Partidele româneşti, în sine, sînt construcţii politiceşte falimentare şi moralmente suspecte. Performanţele lor în aceşti 17 ani nu le recomandă pentru nimic. România s-a strecurat gîfîind în UE, în timp ce uşa extinderii se închidea, traiul în România nu are nimic comun cu cel euro-atlantic, ţara este coruptă, economia e cea din urmă, poporul e blazat şi năuc şi, cel mai important, prea multor români nu le place ţara lor. Se poate invoca tranziţia fatală, se poate blama comunismul, se poate blestema istoria sau se poate înjura gena naţională. Dar eu cred că principala vină pentru aceste rezultate catastrofale ale postcomunismului românesc stă pe umerii politicienilor noştri, grupaţi în partide. Pluripartidismul este, fără îndoială, sfînt pentru orice democraţie. Dar, un vot pentru un sistem electoral care zguduie din temelii aceste PSD, PNL, PD, PLD, PRM, UDMR şi PC nu este un vot împotriva pluripartidismului. Este un vot pentru un sistem în care aceste partide devin mai responsabile, mai expuse consecinţelor propriilor acţiuni. În fond, trebuie să ne obişnuim să ne gîndim, în primul rînd, la libertăţile noastre şi abia apoi la uşurinţa cu care ei fac sau desfac majorităţi.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Bătaie ca în filme între fanii Angliei și Serbiei la Gelsenkirchen înaintea meciului celor două echipe de la Euro 2024. Meci cu grad ridicat de risc VIDEO
Un fan al Angliei și un ofițer de poliție din Germania s-au ales cu răni grave după ce huliganii au atacat un bar în care suporterii Serbiei sărbătoreau înaintea meciului Serbia - Anglia de la Euro 2024, care va începe la ora 22.00.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.