Frustrarea de la Lockerbie

Publicat în Dilema Veche nr. 289 din 27 Aug 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Eliberarea din raţiuni de "compasiune" a condamnatului Abdalbaset Ali Mohamed al Megrahi din închisoarea scoţiană în care îşi ispăşea condamnarea pe viaţă pentru autoratul infamului atentat de la Lockerbie, spune ceva important despre Occident: între 1988 (anul în care a avut loc atentatul) şi 2009 s-au produs schimbări majore de mentalitate şi atitudine. În 1988, atunci cînd bomba a explodat în burta Boeingului 747 care transporta 243 de pasageri de la Londra la New York, lumea liberă avea idealuri limpezi. Tocmai de aceea, era pedepsită de noii criminali în serie ai lumii: teroriştii. În 1988, mediul moral al relaţiilor internaţionale era clar. Inamicii erau cunoscuţi, taberele erau demarcate, se ştia clar ce separă şi ce uneşte. Occidentul avea, atunci, o apăsată conştiinţă de sine " ştia care e diferenţa dintre el şi vastul spaţiu al totalitarismului de orice fel de la Est şi ţinea la această diferenţă: statul de drept, o polimorfie tot mai vastă a libertăţii, democraţie. Aşa se explică, cred, perseverenţa cu care autorităţile scoţiene, sprijinite evident de britanici şi de americani, au instrumentat cazul, au putut identifica suspecţii, au convins regimul lui Gaddafi să-i livreze, i-au supus unui proces după toate regulile statului de drept şi s-a ajuns la un verdict pe 31 ianuarie 2001: al Megrahi închisoare pe viaţă cu posibilitatea de a fi eligibil pentru liberare condiţionată peste 20 de ani, iar Khalifa Fimah, achitat. Al Megrahi a făcut apel. Apelul s-a judecat un an mai tîrziu şi a fost respins. Avocaţii lui au insistat, crezînd în nevinovăţia clientului lor şi, recent, instituţia scoţiană competentă a dat dreptul lui al Megrahi să meargă pe o cale de atac extraordinară, apreciind că există dubii cu privire la soliditatea probatoriului. Statul de drept funcţionează în stil britanic la Edinburgh. Dar acest proces nu va mai continua pentru că, între timp, al Megrahi a fost eliberat din considerente umanitare. Doctorii spun că nu are de trăit mai mult de trei luni. Mi se pare, înainte de orice, exemplar mersul justiţiei în acest caz. Garanţia caracterului implacabil al procedurii judiciare a fost dată de negocieri subtile cu regimul tiranic de la Tripoli, în urma cărora s-a ajuns la un compromis care nu compromite: procesul a avut loc în Olanda. În final, actul de justiţie s-a încheiat cu decizia unanimă a juriului: un acuzat condamnat, altul achitat. Să ne remintim pentru ce. Pe 21 decembrie 1988, cursa PanAm 103 de la Londra spre New York a explodat în zbor, deasupra localităţii scoţiene Lockerbie. Au murit toţi pasagerii (243) şi toţi membrii echipajului (16). O aripă a avionului rupt în aer a căzut chiar în Lockerbie şi a pulverizat pur şi simplu o străduţă. Alţi 11 nevinovaţi şi-au pierdut viaţa la sol. Total: 270 de morţi. Despre asta vorbim. Sigur că procesul a fost mereu însoţit de fel de fel de zvonuri. Au existat mereu două categorii de critici ai acestui proces: o categorie inocentă, a conspiraţioniştilor şi o categorie vinovată, a diversioniştilor. Cu sîrg, ei au umplut lumea de zvonuri. Ba că vinovaţii reali nu sînt cei deduşi procesului, ba că nici măcar Libia nu a fost implicată, ci un alt stat arab care, din considerente strategice, trebuia menajat, ba că nu ştiu ce mare spion era în avion şi trebuia lichidat de un serviciu secret. Ca de obicei, conspiraţioniştii şi diversioniştii plecau de la o convingere comună, şi anume aceea că anglo-americanii erau porniţi să-l distrugă pe nevinovatul Gaddafi folosind justiţia care, în Occident, este mereu impură. Cine e dispus să creadă aşa ceva, va crede mereu. Eu cred altceva şi o spun limpede: am încredere în faptul că justiţia britanică este una dintre cele mai corecte pe care oamenii liberi o pot organiza. Evident, nu e scutită de erori, dar la fel de evident mi se pare că e cît se poate de ferită de arbitrariu. Acum, secretarul scoţian al justiţiei a decis să-l elibereze pe al Megrahi, care a revenit în Libia cu un avion trimis special de Gaddafi. La Tripoli, a fost întîmpinat ca un erou. Dacă mai aveam dubii în legătură cu felul în care lucrurile sînt percepute în spaţiul arab, să citim ce spunea recent Liga Arabă. Întrunit pe 14 septembrie 2008, Consiliul Ministerial al Ligii Arabe a reluat apelul la eliberarea lui al Megrahi, pe care îl consideră un prizonier politic, a certat Marea Britanie pentru felul în care face justiţie şi a cerut compensaţii pentru Libia, lovită pe nedrept de embargoul internaţional după Lockerbie. Uimitor, nu? Liga Arabă trage Marea Britanie de urechi în privinţa înfăptuirii justiţiei! O lume care nu simte absurdul acestei situaţii se află într-o stare gravă, după opinia mea. Poate de aceea, în 2009, lumea şi-a pierdut cu totul claritatea din 1988. În plină paradigmă fukuyamistă, oricine este îndreptăţit să dea oricui lecţii de justiţie, stat de drept şi democraţie. Nu mai există demarcaţii morale şi politice, nu mai există ierarhii ale libertăţii şi nici măcar ierarhii ale vinovăţiei. Dar ce există, totuşi? Fiul lui Gaddafi mulţumeşte otrăvit Marii Britanii pentru eliberarea lui al Megrahi şi confirmă că există nişte contracte majore supuse negocierii între mari companii britantice şi regimul tatălui său care se vor desfăşura fără piedici, de acum înainte. Cinicii şi conspiraţioniştii jubilează: ştiau şi ne spuseseră de mult! Citesc presa occidentală de după eliberarea libianului. Nimeni nu e fericit cu această decizie. Cei care credeau că s-a făcut dreptate sînt, acum, furioşi. Cei care credeau că al Megrahi e nevinovat nu au primit încă răspuns la întrebarea "şi atunci, cine e vinovat?". Frustrarea care a cuprins pe toată lumea se dezvoltă pe fundalul sentimentului victorios al arabilor strînşi în jurul lui Gaddafi, în acest caz. Să ne fie de bine!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Riscurile alcoolului la plajă: deshidratare, leșin, accident vascular, înec. Cum să bei prudent, dacă nu te poți abține
Deși e tentant și poate părea distractiv, consumul de alcool în apropierea apei și sub un soare arzător vine cu unele riscuri reale de siguranță. Yahoo Life a publicat sfaturile unor experții în sănătate pentru a evita deshidratarea, bolile cauzate de căldură și accidentele.
image
Un cunoscut economist român oferă un premiu de 100.000 de euro, cu o singură condiție. „Vi-i dau eu, mă angajez aici”
Economistul Andrei Caramitru se angajează să ofere un premiu de 100.000 de euro. Există însă și o condiție importantă pusă celor care ar vrea să se bucure de acești bani.
image
Ce ne spun accidentările repetate ale lui Halep: doctorul Alin Popescu a explicat cazul Simonei ca la carte EXCLUSIV
Accidentările repetate cu care se confruntă Simona Halep sunt des întâlnite în cazul sportivilor care revin în competiții după absențe îndelungate.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.