Francofonia la noi

Publicat în Dilema Veche nr. 106 din 2 Feb 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La sfîrşitul lui septembrie, va avea loc la Bucureşti reuniunea şefilor de state şi guverne din Organizaţia Internaţională a Francofoniei (OIF). 63 de delegaţii naţionale la cel mai înalt nivel se vor întîlni la Bucureşti pentru a discuta soarta francofoniei în lume. Va fi nu numai cea mai importantă reuniune internaţională organizată vreodată în România, ci şi un prilej ca românii să afle ceva mai multe lucruri despre această organizaţie, pentru că o asemenea suită de lideri politici va fi, cu siguranţă, însoţită de un alai mediatic pe măsură. Organizaţia grupează, eterogen, cam o treime din ţările lumii. Aceste ţări au un singur lucru în comun: limba şi cultura franceză sînt o determinaţie importantă a profilului lor cultural. Altfel, sînt ţări cu probleme atît de diverse şi cu interese atît de deosebite, încît e greu de crezut că s-ar fi putut aduna vreodată laolaltă în afara cadrului universal al ONU. Tocmai de aceea, OIF nu are consistenţă pe nici una dintre axele care, în mod obişnuit, adună o organizaţie internaţională: nici geo-politică, nici economică, nici strategică. De ani buni, OIF îşi caută substanţa. Dincolo de promovarea limbii franceze şi a diversităţii culturii francofone, OIF are ceva programe economice, destinate mai ales ţărilor sudice, africane, dar şi asiatice. Însă aceste programe sînt superficiale, lipsite de impact real. OIF dezvoltă şi programe de promovare a drepturilor omului - cultura franceză nu a fost chiar nesemnificativă în elaborarea noii "religii mondiale", teoria drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Dar şi aceste programe sînt firave, ca să folosesc o traducere brută a unei ştiute expresii englezeşti, nu fac diferenţa. OIF va trebui să îşi găsească rosturi mai solide şi, poate, Sommet-ul de la Bucureşti va fi un pas în direcţia aceasta. În România, mişcarea francofonă şi extensia ei instituţională nu prea sînt luate în serios. Par mofturi, capricii intelectuale, realităţi fără relevanţă imediată. Există însă suficientă energie şi pentru critică, chiar pentru contestare. Sistematizînd, cu toate riscurile de rigoare, aş spune că, la noi, există două curente critice la adresa francofoniei. Primul vine de la transatlanticii convinşi, de la proamericanii fără fisură: mişcarea francofonă este o încercare - se adaugă "disperată", cel mai adesea - a Franţei de a recuceri teritorii culturale pe care le-a pierdut în favoarea anglofoniei, prin evoluţie naturală. Sau, măcar, o încercare de a prezerva ceea ce mai are, în faţa mareei anglofone al cărei vector viguros, de neoprit, sînt Statele Unite. Pe cale de consecinţă, ce căutăm noi în acest joc care, oricum, nu are şanse de izbîndă? A doua critică vine de la cei care o susţin, de la micul grup de francofili convinşi: că nu face nimic, că nu are nici o anvergură, că nu produce mare lucru. În general, primul grup de critici confundă francofonia cu Franţa şi Franţa cu preşedintele Jacques Chirac, o figură politică nu prea simpatizată la noi, după cum - ar trebui să se ştie - nu e prea simpatizată nici în Franţa. Cei care frecventează acest colţ de pagină, ştiu că nu sînt un susţinător al dlui Chirac şi că politica externă a Franţei din ultimii 4 ani nu-mi place deloc. Totuşi francofonia este altceva. Este un spaţiu cultural pe care oricine îl dispreţuieşte se acoperă de ruşine şi oricine îl ignoră pierde enorm. Spuneau vechii latini că oricine învaţă o limbă străină mai dobîndeşte un suflet. Sufletul în plus, pe care îl aduce limba franceză, este unul dintre cele mai frumoase care pot exista. Cu atît mai mult, cu cît mişcarea francofonă este fundamentată pe principiile multiculturalismului. Francofonia nu impune exclusivitate, dimpotrivă. Poţi fi francofon, dar şi anglofon, dar şi germanofon, dar şi rusofon, dar şi hispanofon. Sănătatea intelectuală constă în multiplicitatea sufletelor pe care le poţi aduna într-o viaţă. Mai este un clişeu, "franceza pierde teren în faţa englezei" şi, prin extensie, cultura francofonă pierde teren în faţa culturii anglofone. Dacă privim lumea ca o înfruntare între culturi, ca pe un campionat mondial al culturilor, poate că e adevărat. Dacă privim lumea la nivelul "culturii pop", iarăşi, poate că e adevărat. (Deşi nu ar fi rău ca o dată, cînd vorbim engleză, să băgăm de seamă cîte cuvinte franţuzeşti rostim, cu pronunţie diferită.) Însă lumea poate fi legitim citită şi altfel. Babelul nu este un mit îngrozitor, o pedeapsă, ci şansa imensă dată creativităţii umane, ocazia minunată de a găsi toleranţa, adică nivelul fundamental al umanităţii, şi de a exersa admiraţia, adică palierul cel mai înalt al umanităţii. Babelul nu este un blestem, ci o binecuvîntare. Lumea devine mai agreabilă dacă o descoperi încet, învăţîndu-i, cu trudă, limbile. Iar limba franceză, vehiculul unic către marea cultură franceză, este de prea multă vreme o experienţă umană marcantă, ca să nu capete, în lumea de azi, şi o aproximare organizaţională. Nu cunosc statistici ca să mă pot exprima în termeni sociologici.* Dar ştiu că toate persoanele pe care le admir, vorbesc franţuzeşte (evident, nu acesta a fost criteriul admiraţiei mele, dar aşa s-a întîmplat), că lectura în franceză mă impresionează într-un fel unic (cea mai recentă experienţă, Journal d'un inconnu a lui Cocteau, a fost sublimă) şi că orice conversaţie în franceză îmi dă o stare de bucurie matură şi solară. Altfel, mărturisesc, iubesc la modul suprem America. Dar dincolo de cele două grupuri critice identificate de mine, există şi un grup seren, oameni care gustă nestingheriţi deliciile supreme ale marii culturi franceze. A lor va fi, mai ales, sărbătoarea. Cel mai înţelept este să rămînem printre ei. Şi dacă mi se permite o observaţie personală: o Românie franţuzită este oricînd preferabilă unei Românii excesiv românizate. __________________ *Am totuşi una la îndemînă. În România profesează 15.000 de profesori de franceză. Deloc tipic pentru o limbă în declin.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.