Europenii divorţează de UE

Publicat în Dilema Veche nr. 227 din 19 Iun 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Scriu acest text la cîteva ore după ce Irlanda a respins, prin referendum, Tratatul de la Lisabona. După eşecul din mai şi iunie 2005 al fostului Tratat constituţional, elita politică europeană nu a înţeles nimic. A perseverat într-un proiect al Uniunii Europene pe care îl pricepe doar ea - deşi, am şi în privinţa asta unele îndoieli -, fără să-i pese cîtuşi de puţin de europeni. Tratatul de la Lisabona mărturiseşte aceleaşi fundamente ca şi respinsul Tratat constituţional. Doar că e mai scurt, alineatele sînt rearanjate şi colţurile rotunjite. În sinea lor, politicienii ştiau că, dacă pun Tratatul de la Lisabona în faţa poporului, eşecul e garantat. Şi atunci, pe tăcute, au lucrat la adevărata diferenţă dintre Tratatul constituţional - respins de francezi şi olandezi - şi Tratatul de la Lisabona. O şmecherie ieftină, profund nedemocratică şi total ne-europeană: ratificarea urma să se facă numai în Parlamente. Se ocoleau tocmai europenii pentru care, zice-se, se construieşte această Uniune. Tratatul de la Lisabona era, de fapt, un deal între ei, cu privire la noi. Ni se făcea un bine pe care noi nu-l putem pricepe. Liderii europeni ne păcăleau oleacă, invocînd principiile democraţiei reprezentative. Dar asta nu e grav. Politicieni care îşi induc în erori controlate electoratele se mai văd prin democraţii. Ceea ce e grav însă e că fac asta pentru că ştiu că proiectele lor nu strîng adeziunea cetăţenilor. Şi totuşi, le continuă! Numai că Irlanda, una dintre cele mai robuste democraţii din lume, este obligată de propria-i Constituţie şi de un număr de decizii ale instanţei supreme să deducă referendumului orice act privind construcţia europeană la care Irlanda, ca stat membru, este parte. Aşadar, Tratatul de la Lisabona, adoptat glorios, cu majorităţi uriaşe, în Parlamentele naţionale, a trebuit supus unui singur referendum. Unul singur, în loc de 27, aşa cum ar fi normal. Şi nu a trecut nici de acela, deşi irlandezii sînt unul dintre popoarele cele mai proeuropene de pe cuprinsul Uniunii. În continuare, în rafală, Parlamentele îl votează en fanfare. Aşa cum spuneam, eşecurile din vara lui 2005 nu au spus nimic politicienilor europeni. Nici prezenţa din ce în ce mai redusă a oamenilor la euro-alegeri. Nici sondajele care arată constant, de cîţiva ani buni, sentimentul de înstrăinare a europenilor faţă de birocraţia bruxelleză. Cum au reacţionat liderii mai mici sau mai mari ai Uniunii, la aceste semnale? Au făcut seminarii, conferinţe, au dat declaraţii îngrijorate, au spus că trebuie făcut ceva. Şi ce au făcut? Singurul lucru de care sînt în stare: au înfiinţat birocraţii cu bugete rigide şi generoase, populate de funcţionari anodini, menite să facă Uniunea simpatică europenilor. Rezultatul e nul. Cu bugetele cheltuite, fireşte. Pur şi simplu, liderii europeni nu pot reacţiona altfel în faţa deficitului tot mai acut de democraţie din cadrul Uniunii decît dezvoltînd birocraţia. Nici acordarea de puteri sporite Parlamentului European nu e o soluţie. Parlamentarii europeni - cei mai mulţi fiind nişte anonimi recrutaţi dintre politicienii de categorii secunde din ţările lor - sînt ei înşişi parazitaţi de toate relele care fac din Uniune un corp greoi, ineficient, bugetofag şi, în orice caz, nereprezentativ. Imediat după anunţarea rezultatului referendumului irlandez, am notat trei categorii de poziţii. Prima, cea hiper-optimistă, care spunea că referendumul acesta nu înseamnă nimic, trebuie să mergem înainte ca şi cum nu ar fi existat, să ratificăm mai departe Tratatul. Referendumul irlandez e un accident pe care vedem noi cum îl reparăm mai încolo. A doua poziţie este cea a pesimiştilor. Tratatul a murit! Nu mai e nimic de făcut, decît să ne întoarcem la masa de lucru şi să gîndim altceva. Să gîndim o Uniune bazată pe cu totul alte principii, care să funcţioneze cu totul altfel. A treia poziţie, cam dezorientată, zice: "staţi puţin, să nu ne grăbim, să găsim o soluţie!" O primă observaţie: exact aşa s-a reacţionat şi în 2005, după referendumurile francez şi olandez. Şi atunci voci luxemburgheze şi belgiene, dar şi germane apelau la Europa să facă uitată respingerea şi să meargă mai departe. Această inconştienţă mă sperie, pur şi simplu! Personal, sînt de părerea pesimiştilor. Dacă această Uniune înseamnă ceva, atunci înseamnă tocmai un imens spaţiu al democraţiei şi libertăţii. Nu se poate construi nimic esenţial fără acordul popular. Dacă nu obţii direct această aprobare, atunci fie proiectul e prost, fie politicienii care îl susţin nu sînt în stare să performeze. Votul irlandez opreşte Tratatul de la Lisabona şi procedural (cum poţi implementa acest tratat în doar 26 de ţări, acceptînd că ratificarea va merge cu succes înainte?) şi moral (unicitatea referendumului irlandez îl face să fie mai mult decît o simplă consultare populară într-un colţ al Europei). Liderii europeni trebuie să ofere altceva. Drama este că liderii europeni nu pot, intelectualmente, furniza altceva decît ceea ce vedem. Şi trebuie accentuat acest fapt pentru că e vorba despre carierele lor politice. Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy consideră Tratatul de la Lisabona ca fiind o mare victorie politică a lor, ca lideri europeni. Nu vor accepta moartea sa, nu vor accepta uşor evidenţa: deşi au învins în negocierile politice cu omologii lor din UE, nu i-au putut convinge pe europeni. Neputinţa de a ieşi din "cutia cu soluţii" tip UE, dublată de orgoliul acestor doi lei politici care nu acceptă aşa uşor că cea mai strălucitoare piatră de pe coroana lor politică este un fals, va pune Europa în faţa unor probleme şi mai mari. Divorţul dintre Uniunea Europeană şi cetăţenii europeni abia începe!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Riscurile alcoolului la plajă: deshidratare, leșin, accident vascular, înec. Cum să bei prudent, dacă nu te poți abține
Deși e tentant și poate părea distractiv, consumul de alcool în apropierea apei și sub un soare arzător vine cu unele riscuri reale de siguranță. Yahoo Life a publicat sfaturile unor experții în sănătate pentru a evita deshidratarea, bolile cauzate de căldură și accidentele.
image
Un cunoscut economist român oferă un premiu de 100.000 de euro, cu o singură condiție. „Vi-i dau eu, mă angajez aici”
Economistul Andrei Caramitru se angajează să ofere un premiu de 100.000 de euro. Există însă și o condiție importantă pusă celor care ar vrea să se bucure de acești bani.
image
Ce ne spun accidentările repetate ale lui Halep: doctorul Alin Popescu a explicat cazul Simonei ca la carte EXCLUSIV
Accidentările repetate cu care se confruntă Simona Halep sunt des întâlnite în cazul sportivilor care revin în competiții după absențe îndelungate.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.