Europa şi „uciderea fiilor“

Publicat în Dilema Veche nr. 755 din 9-15 august 2018
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

Uneori scriitorii, artiştii, oamenii care mînuiesc alte instrumente decît cele ale rigorii ştiinţifice, pot oferi chei tulburătoare pentru înţelegerea unor evenimente istorice. O explicaţie tulburătoare legată de Primul Război Mondial era furnizată, în urmă cu peste douăzeci de ani, de un mare romancier francez, Michel Tournier.

Iată viziunea sa: Marele Război (pentru că aşa îl numesc francezii) a fost de fapt o înţelegere între adulţii Europei pentru a-şi ucide copiii. O crimă premeditată, deci, depăşind în oroare şi monstruozitate tot ceea ce comisese omenirea ca formă a răului pînă atunci. Dintr-un impuls diabolic, dar care poate a fost expresia unui egoism iraţional şi sinucigaş, elitele adulte (şi îmbătrînite) ale Europei şi-au spus: „Ne vom ucide copiii, dar indirect, deghizînd crima în război“. În consecinţă, elitele politice, economice şi militare ale Franţei, Germaniei, Marii Britanii, Austro-Ungariei şi Rusiei au făcut un pact. Elitele germane s-au angajat să-i ucidă pe tinerii francezi, iar elitele franceze să-i ucidă pe tinerii germani. Tîrgul (nesemnat, dar subînţeles) dintre marile puteri a fost foarte simplu: „Noi îi ucidem pe copiii voştri şi voi îi ucideţi pe copiii noştri“. Imperiul ţarist s-a angajat să-i ucidă pe tinerii germani, iar Imperiul german s-a angajat să-i ucidă pe tinerii ruşi, şi aşa mai departe…

La ora la care Michel Tournier interpreta în acest fel raţiunile profunde ale Primului Război Mondial, istoricii europeni începuseră, la rîndul lor, să-şi modifice privirea asupra celor întîmplate între 1914 şi 1918. Explicaţiile avînd în centrul lor lupta pentru reîmpărţirea coloniilor, rivalitatea ancestrală dintre Franţa şi Germania sau voinţa eroică a popoarelor de a fi libere nu mai erau credibile. Un element nou (ca o revelaţie), greu de adoptat de altfel de către istoricii şi cercetătorii riguroşi, se strecoară de vreo zece ani în majoritatea analizelor legate de prima mare tentativă de sinucidere a civilizaţiei europene. Acest element este absurdul.

Credo quia absurdum. Nu îi este oare atribuită lui Tertulian sintagma cred pentru că este absurd? Oricît de mult am răsuci şi analiza informaţiile, mărturiile, documentele şi cifrele legate de Primul Război Mondial, pînă la urmă, cînd ajungem la morţi, se impune o evidenţă: în proporţie de 90%, cei ucişi pe diversele fronturi au fost bărbaţii tineri ai Europei. Şi mai grav este faptul că Europa şi-a exterminat atunci prima generaţie cît de cît educată. Sfîrşitul secolului al XIX-lea fusese marcat de progrese galopante. În toată Europa începuse alfabetizarea generală şi obligatorie. Tinerii soldaţi trimişi la moarte pe front ştiau, în marea lor majoritate, să scrie şi să citească, dovadă miliardele de scrisori trimise de ei în cei patru ani de conflict.

Pare absurd, dar acesta este adevărul: Europa, care în 1914 domina în mod incontestabil lumea, a decis brusc să-şi ucidă copiii. Păcat sinistru, poate cel mai grav din panoplia creştină. Dacă uciderea tatălui de către fiu poate fi, metaforic vorbind, cît de cît înţeleasă (fiul vrea să-i ia locul tatălui în conducerea clanului), uciderea fiului de către tată este absurdă. Biblia, de altfel, conţine o parabolă grăitoare în acest sens: cînd Abraham vrea să-şi sacrifice fiul (pe Isaac) pentru a-l mulţumi pe Dumnezeu, acesta din urmă îi ordonă printr-un înger mesager să nu comită o astfel de impietate. Nici ordinea morală divină şi nici ordinea morală profană nu aprobă uciderea fiului de către tată, sau mai bine spus a copiilor de către adulţi.

Şi totuşi, Europa a făcut-o în urmă cu un secol, păcat monstruos, care o urmăreşte încă şi în virtutea căruia, dacă nu se scutură de el, riscă să iasă din istorie.

Spun toate aceste lucruri pentru că astăzi reflexul de ucidere a copiilor nu a dispărut, el s-a transferat pe tărîmul educaţiei. E ca şi cum aceiaşi malefici adulţi şi ar spune: azi nu ne mai putem ucide copiii printr-un război deghizat, dar le putem vida creierul, îi putem transforma în mutanţi, le putem pune în mînă tehnologii diabolice prin care ei înşişi se vor transforma într-un fel de zombi, în soldaţi disciplinaţi ai societăţii de consum, în indivizi aneantizaţi, fără spirit critic.

Că sîntem, că nu sîntem de acord cu acest tip de explicaţie, realitatea rămîne aceeaşi: Europa, care îşi mai păstrează încă un rest de prestigiu cultural pe planetă, riscă să-şi înstrăineze mental generaţiile tinere.

Franţa se trezeşte uşor în acest moment şi operează un viraj de 180 de grade în materie de învăţămînt pentru a se întoarce la valorile tradiţionale. Mai precis, după lungi decenii de experienţe extravagante şi nocive în domeniul învăţămîntului, noul ministru de resort se întoarce la principiile demodate şi spune: trebuie să-i învăţăm pe copii să scrie, să citească, să socotească, să se recunoască în moştenirea greacă şi romană, să înveţe respectul, disciplina şi munca, să accepte uniforma în această fază a vieţii lor şi mai ales să se iniţieze în a gîndi cu capul lor şi nu cu capul altora.

Scriu aceste rînduri pentru că mă îngrozesc cînd răsfoiesc manualele româneşti de istorie şi de literatură. Oare chiar sîntem noi, europenii, şi printre ei noi, românii, total, dar total condamnaţi să nu învăţăm nimic, dar nimic, din greşelile trecutului? 

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Bancher renumit, judecat pentru ucidere din culpă. Radu Grațian Ghețea a produs un accident rutier soldat cu moartea unei persoane
Președintele uneia dintre cele mai cunoscute bănci din România a fost trimis în judecată, pentru un accident rutier pe care l-a provocat, spun procurorii, în anul 2022.
image
Cine a fost țarul Ivan al IV-lea al Rusiei, supranumit „cel groaznic“: în masacrul de la Novgorod au fost uciși 60.000 de oameni
La 18 martie 1584, Ivan cel Groaznic a murit în timpul unei partide de şah. Se spune că Ivan a murit de o afecțiune a intestinelor și a aparatului urogenital însă, după ce Stalin a ordonat deshumarea sa, acestor afecţiuni li se adaugă şi otrăvirea cu mercur.
image
Marele Zid Românesc de la Curbura Carpaților. Este lung de zece kilometri și se află la granița dintre două județe
Legenda de la care porneşte şi numele misterioasei formaţiuni geologice spune că acest zid a fost ridicat de fiinţele mitice care trăiau în această regiune cu milenii în urmă - uriaşii, care aveau înfăţişări ciudate şi puteri nemăsurate.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.