Numai pentru abonati

Sever VOINESCU | axa dus-întors

Etica românească şi spiritul capitalismului

De cîţiva ani, ador documentarele. Mă afund într-un documentar cu o voluptate mai accentuată decît în orice lungmetraj artistic. Faptul că cel mai bun făcător de documentare pe care îl cunosc spune că documentarul nu este obiectiv mă stabilizează în plăcerea mea.

 

10 comentarii 4475 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 324, 29 aprilie - 5 mai 2010

Stormbringer

Nu am vazut filmul, dar vazut actorii/regizori. Da, cei intervievati fac parte din capitalismul romanesc. Succesul lor masurat in bani acumulati pe unitatea de timp e enorm, de aici si subrezenia modelului propus de ei. Oricum succesul inseamna si multe compromisuri, iar oamenii astia au facut o gramada. Capitalismul nu e frumos sau moral - e doar cel mai bun. In plus exista darwinism social - cel mai puternic va avea mai mult. Ne place sau nu asta e realiatea globala, deci a filozofa despre etica romaneasca este nu-si are locul. Ceea ce ma suprinde la capitalistii nostrii este o lipsa acuta de apartenenta la comunitate (mai putin Patriciu, cu al sau ziar si a sa fundatie). Nu observ nici un moment dimensiunea filantropica a bogatasilor nostrii de marca, ceea ce mi se pare suspect (nu din generozitate, ci din reala grandomanie). Filmul (ca sa revenim la el) pare mai degraba o satira sociala - daca se doreau oamenii de marca, erau destui, dar in alte parti (Sucu, Ghenea, Ghetea, Pogonaru, etc). Se pare ca au fost alesi cei mai pitoresti Kapitalisti, pentru maxim efect. Care este, dixit Vaghelie ....

Kapitalism

Romanii au miliardarii pe care ii nerita

Copos

Hai sa-i ascultam si pe ceilalti, nu?
G. Copos zice despre documetar asa:
"iată istoria participării mele la acest (să-i zicem) film:
Prin martie 2008, am primit la birou mesajul de mai jos:
De catva timp, pregatesc un film despre capitalismul din Romania, asa cum s-a format el, despre protagonistii lui, despre felul in care a modelat societatea in care traim. Ca de obicei, ma documentez lunga vreme si filmele pe care le fac sunt intreprinderi serioase, de durata, care incearca o analiza mai aprofundata, nu una jurnalistica sau senzationalista.
Cred ca e timpul ca, dupa atatea speculatii ieftine si scandaluri mediatice, publicul sa ii asculte si sa ii inteleaga pe cei care au avut si au un rol in constructia economica a tarii. Va fi un film de lung-metraj, ce va cuprinde cateva portrete extinse ale acestor oameni, care sa explice intr-un mod « entertaining » dar serios de unde au pornit, si unde au ajuns, precum si ce planuri de viitor au.
Sunt convins ca nu puteti lipsi dintre acesti protagonisti.
In acest sens, va rog sa imi acordati o intrevedere pentru o discutie libera, fara camere de filmat si inregistrare, numai ca sa va prezint proiectul si - daca veti dori - sa imi impartasiti din experienta dumneavoastra, despre cum ati construit ceea ce ati construit.
Aceasta discutie imi va folosi – cu siguranta – cel putin ca informatie de context, ca perspectiva a unuia din actorii principali, chiar daca nu voi cita niciodata direct ceea ce imi spuneti.
Toate cele bune,
Alexandru Solomon

Pe lângă faptul că programul meu din acea perioadă nu era deloc relaxat, am avut de la bun început o oarecare reticenţă cu privire la obiectivitatea abordării acestui proiect. Drept urmare, am refuzat oferta cu toată politeţea.
Încercările însă au continuat pe toate căile posibile şi imposibile, vreme îndelungată, în ciuda refuzului meu constant de a participa la acest proiect. Până pe la jumătatea lunii iunie 2009, când un „prieten” mi-a recomandat să primesc pe cineva care are o idee interesantă. Fără să ştiu despre cine este vorba, am acceptat întâlnirea.
În acel cadru, Alexandru Solomon mi-a vorbit despre proiectul său în aceiaşi termeni de „maximă seriozitate”, „profesionalism”, „obiectivitate” care fuseseră sugeraţi în mesajele anterioare. Mai mult decât atât, mi-a fost prezentată o listă cu subiecte care urmau să fie abordate şi pe care o redau mai jos:

TEME DE DISCUTIE
pentru un documentar despre Capitalismul romanesc:

Cum ati pornit afacerea? De ce?
Pe ce v-ati sprijinit? Care a fost capitalul de pornire: uman, financiar, intelectual?
V-a folosit experienta dinainte de 1989?
Cum si de ce ati trecut de la panificatie la electronice? Dar la turism?
Cum ati crescut afacerea? Care au fost obstacolele majore?

Vidul legislativ din anii 90 a fost un aliat sau un obstacol? Dar birocratia?
Putem vorbi despre factorul politic in economie si cum a evoluat el din anii 90 pana astazi?
Ati vazut economia si de pe cealalta parte a baricadei, ca vicepremier. Cum a fost aceasta experienta si ce ati incercat sa realizati?

Privind inapoi, unde credeti ca ati gresit? Cum vedeti criza?
Ce bucurii aduc banii?
Care e locul sportului in ceea ce faceti?

Este sistemul de azi un sistem concurential, cu o dezvoltare durabila?
Functioneaza dupa reguli occidentale? Incotro ne indreptam?
Ce planuri de viitor aveti?

Aveti arhive de imagini cu activitatea grupului in anii 90? Si dupa?

În ciuda reticenţei pe care o resimţeam în continuare, am acceptat în final, cu mare greutate, să particip la filmări, cu minima speranţă că lucrurile vor fi tratate într-o modalitate cât de cât obiectivă, în respectul adevărului. Am ştiut de la bun început că nu va fi un film numai „de bine”, dar am acceptat, fiind convins că se va vorbi despre reuşite şi despre eşecuri, dar într-o manieră obiectivă, factuală, specifică unui documentar.
În loc de toate acestea, ce s-a întâmplat în final?
După multe ore de filmări, după discuţii îndelungi, după documentări laborioase, după îndelungate căutări prin arhive foto, ce apare în aşa-zisul film? Nu reuşite, nu eşecuri, nu controverse, ci doar câteva scene lipsite de sare şi piper, alese în aşa fel încât să se încadreze 100% în ideea preconcepută şi deloc originală a revenirii lui Ceauşescu şi a părerii pe care ar putea s-o aibă despre România de azi. Scopul declarat al filmărilor a fost deturnat fără nici o dilemă etică, astfel că, în locul unui documentar, chiar tăios şi acid, a rezultat o peliculă destul de anostă care, chipurile, se voia a fi o abordare umoristică. Clişee fumate, cu tentă socialist-populistă, de genul „bogaţii care sug sângele poporului” şi „ăştia au şi nouă nu ne dau”. Nici un cuvânt, nici o aluzie la riscurile pe care şi le asumă „bogaţii”, la numeroasele nopţi pierdute pentru găsirea celei mai bune soluţii, la nenumăratele renunţări, la loviturile concurenţei, la înfruntările cu o legislaţie neprietenoasă pentru spiritul antreprenorial. Nici o vorbuliţă despre „ăştia care au” pentru că muncesc mult mai mult şi mai din greu decât alţii, despre faptul că datorită lor sunt alţii (mii de oameni) care la sfârşitul zilei de muncă pot pune o pâine pe masa familiei în condiţiile în care strategia anticriză a statului se rezumă la două acţiuni: concedieri şi supraimpozitare.
În final, vreau să spun că sunt profund decepţionat de lipsa de onestitate cu care s-a lucrat la acest proiect. În locul unui documentar (aşa cum s-a pretins tot timpul) tăios dar drept, a rezultat un pamfleţel leşios şi băşcălios care nu foloseşte nimănui. Ba da, realizatorului, care şi-a încasat bine-mersi arginţii cuveniţi"

Hopa, o victima colaterala

G. Copos: iaca si un lup muscat de-o oaie!

etica romaneasca face trotuarul

da, nobile gusturi si, vai, sincrone trairi cu noi, mulimea, are dl voinescu.
diferenta este ca dumnealui(voinescu) face parte din sistem, este partas la crearea haosului capitalist roman.

populisme ieftine, monser!

deci lasati pe altii sa admire filmul lui solomon, matale n-aveti dreptul.
(ma mir ca nu va recunoasteti, macar in parte, in personajele enumerate mai sus)

Pantalonii fara fund

In aceeasi maniera, putem spune ca un pantalon fara o sustinere pertinenta si rotunda, sau un abdomen degenerat intra in aceeasi categorie a disonantei estetice, logica sau sentimentala.

Titlul m-a dus cu gandul la Weber, dar sincer sa fiu nu am fost atat de estet sa-l surprind printre randuri, poate doar faptul ca la noi economia si politica se imbina intr-un mod nefericit in care nici una nici alta nu mai pastreaza anumite standarde, care le-au definit ca stiinte sociale.

Dar ce mai conteaza, cum ar gandi un mare politician, sau un mare om de afaceri, daca eu am banii si sunt bine intentionat, prin faptul ca am bani, restul vine de la sine, si de unde rezulta ca inaltimea palariei devine singurul standard atat in politica cat si in afaceri, ceea ce creaza aceasta spontaneitate tragic-comica.

Know-how-ul si cunosterea este punctul de plecare al unei societati protestante, care in traducere latina ar fi "pentru carte", "pentru testament", si in masura in care Internetul pune la dispozitia tuturor celor cu calculator punctul de plecare teoriile lui Max Weber se dilueaza in multitudinea de personalitati si standarde, care se manifesta atat in politica, cat si in afaceri, eficienta ramane singurul criteriu, adica eficienta financiara, sau econmica.

Deci nu mai impartim foaia in doua in lungimea ei, si spunem exista doua criterii si anume unul moral si unul financiar, ci exista o singura linie, the bottom line-ul financiar, care iti spune profitul, asta este de fapt marea transformare, iar lupta pentru imagine intra in aceasta categorie.

Era o vreme cand spuneam ca egalitatea de sanse pe care trebuie sa o sustina omul politic, adica toti sa aiba drepul la viata, si asa mai departe, toate drepturile din cartea natiunilor unite, practic omul politic s-a transformat in om de afaceri, si atunci inca odata teoriile lui Max Weber sau estompat.

Max Weber, in cartea "Savantul si Omul Politic" spune faptul ca Stiinta si politica, doua profesiuni cu vocatii contradictorii, presupun modestie si disponibilitate de intelegere pe de o parte, asta in privinta savantilor, iar politicianul presupune o etica a convingerilor si a responsabilitatii, care prin definitie ii limiteaza timpul pentru certitudine stiintifica.

Se pare ca omul de afaceri se pliama mai mult ca om politic, si de fapt aceasta este noul om politic, care sa spunem in perioada interbelica mai era complexat, doar de o casa regala puternica, dar acum in perioada "neo", cauta sa isi defineasca rolul in societate, si se pare ca lozinca "Fi capitanul nostru", este cat se poate de actuala.

Cred ca etica romeasca si spiritul capitalismului, defineste lupta dintre mai multe concepte si anume, cea de cetatenie si cea de voluntarism, conceptul de specialist si de patron, cat si conceptul dintre salariat si familie. Acestea nu se exclud, exista si o realitate combinata, dar imi da sentimentul ca inca in Romania sunt prea multe lucruri ce defineste majoritatea, adica familia, adica patronii, adica cetatenii, care in masura in care nu esti nici familist, nici patron, si nici un sindicalist, ca sa dau un exemplu mai clar legat de ce inseamna sa fii cetatean, nu prea iti lasa alternativa pentru nici una dintre aceaste categorii nu are un cod etic, foarte clar definit, nu exista scoala care sa te invete sa fii patron, nu exista scoala care sa te invete sa fii familist, si nu exista o scoala care sa te invete sa fii cetatean (poate dreptul si cinematografie se apropie), si atunci aceste lucruri foate importante din considerente politice, sau de afaceri sunt lasate la voia intamplarii, concepte care definesc pana la urma o natiune, parerea mea.

spor la toate, Dan

felicitari

Felicitari pentru titlu, domnule Voinescu. Dupa cum stim insa, teoria lui Weber nu mai e considerata acum altceva decat o idee frumoasa. Stiti povestea, orice explicatie coerenta si atotcuprinzatoare e minunata, dar are un singur defect: e falsa (sau, hai sa zicem, foarte aproximativa). Dupa cum ati punctat si dumneavoastra, nici aceste specimene nu reprezinta vreo esenta a ceva romanesc (ce-o mai fi si asta) ci doar simptomele unei anume perioade istorice.

schimbari

Ce sa-i faci, nu toti oamenii sunt la fel si am facut o demonstratie practica cu implementarea comunismului. (q.e.d). Cand implementezi o chestie noua sunt si efecte colaterale pe care nu totdeauna la poti anticipa.

Vasile GIURGIU dixit

E prima mea postare pe dilemaveche.ro, bineinteles. Probabil ca am o dilema... Sau nu? Eh, dupa lupte seculare... sunt totusi fericit ca nu mi s-a cerut si CNP-ul ori completarea unui MMPI (The Minnesota Multiphasic Personality Inventory) de cel putin 500 de itemi. In fine. Revenind la subiect, eu cred ca titlul de fata e prea...gomflabil. Adica fiecare il poate umfla cat crede. Cel putin eu m-am gandit imediat la Weber si abia asteptam sa citesc o analogie la ortodoxismul mioritic. De pilda, una e sa crezi ca trebuie sa-ti infrumusetezi mereu gradina...Domnului si, alta e sa crezi in mantuirea realizabila chiar si in cel din urma ...ceas. Cu alte cuvinte, una e sa faci mereu ceva si cat mai bine cu putiinta, pentru a lasa in urma ta lucruri cat mai frumoase (vezi protestantii) si, alta e sa crezi ca "niciodata nu e prea tarziu", ca "lucrul frumos" se poate face si in ultimul ceas. Cumva. Nu vreau sa ma mai gandesc la interpretarea freudiana a mioritzei ori a pasivitatii morbide manifestate de ciobanas. Pe cale de consecinta a trebuit sa revin cu picioarele pe pamant (la oile noastre - sic) si sa trec repede la sociologia elitelor. E o treaba fascinant de importanta si bineinteles ca face parte chiar din lectura obligatorie. Dupa Gustave le Bon insa, care se tine mereu sub perna, la capatai. He, he. Asa insa, inteleg si nostalgia vadit exprimata dupa subiectivitatea solomoniana. Un alt tip de elita si singura pana la urma, in masura sa puna cu dibacie in lumina... o lampa a tragicului chiar pe floor-ul P.E. Iata deci, stimati concetateni, ca in razboiul de imagine astfel infaptuit, elitele culturale primeaza in fata celor economice. Sau nu?

intrebari mai mult sau mai putin retorice

Inteleg din titlul care ne aminteste de Max Weber, " Etica prostestanta si spiritul capitalismului", ca la noi ar fi vorba de o reteta speciala, dincolo de orice pricipiu etic pe care s-ar baza capitalismul occidental, in general. Si inteleg ca imoralitatea retetei noastre originale de capitalism ar proveni din faptul ca protagonistii pietii libere au fost, in egala masura, protagonisti in vechiul regim, ex-comunisti cu functii importante sau fosti securisti. Deci, nu faptul ca interesele economice ale unei elite determina deciziile politice, nici faptul ca un parlament, ales democratic, legifereaza numai in interesul si protectia acelei elite, ar reprezenta ceva imoral, eventual cu specific romanesc, ci faptul ca cei bogati astazi se trag din vechea nomenclatura sau din vechiul aparat al securitatii. Pai, asta descalifica in egala masura si vechiul regim! Daca oamenii sunt cei care fac sa devina imorala o anumita doctrina sau un anumit sistem, atunci de ce e de laudat capitalismul si de acuzat comunismul?! De unde stim, in virtutea aceluiasi rationament, ca n-am avut si un comunism la fel de original, la fel de corupt de la doctrina lui originara, datorita acelorasi oameni, care l-au aplicat numai in interesul lor?! De ce atunci era de vina sistemul insusi, iar acum sunt de vina numai anumiti oameni, pentru coruperea si imoralitatea mult asteptatului nostru neo-liberalism?! Dupa cum spune si articolul de mai sus, dupa cum explica si filmul, sunt aceeasi oameni care au beneficiat si beneficiaza de ambele sisteme! Cum suntem tara franco fila, "la meme Jeanette, autrement coifee" (doar ca fara accente). Pai, daca e aceeasi Jeanette, de ce numai aia comunista e cantareata cheala , iar cea capitalista are ditamai coafura?! De unde stim ca nu e peruca?

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Biblioteca Publică din New York

Te poți plimba în voie prin clădirea uriașă pentru a te convinge că Paradisul chiar e o bibliotecă. Mai mult decît atît, e un loc unde poți lucra sau studia, chiar dacă nu ai abonament. Te legitimezi, intri și poți petrece cîteva ore bune în compania cărților sau, pur și simplu, scriind în liniște. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● Nu departe de blocul meu, un băiat uşor zdrenţăros mi-a cerut bani în felul următor: „Daţi-mi şi mie ceva, că de două ore caut în gunoaie şi nu găsesc nimic“ (I. P.)

● Am primit un e-mail de la „Teneși Sport“ cu titlul „Elimină mirosurile neplăcute din frigider cu 1 leu“. Cine și-o fi ținînd „teneșii“ în frigider?! (C. Ș.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI