Din nou, în chestia doctrinelor politice

Publicat în Dilema Veche nr. 298 din 29 Oct 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Veţi fi de acord cu mine că, într-o democraţie aşezată, există un consens asupra identităţii doctrinare a marilor actori politici. Chiar dacă exprimată în clişee care deformează prin generalizare, electorul democraţiilor euro-atlantice ştie ce realitate politică are în faţă. În America, nimeni nu contestă că republicanii sînt "de dreapta" şi democraţii sînt "de stînga". În Germania, e limpede pentru toată lumea că CDU este "la dreapta" şi SPD "la stînga". În Franţa, este unanim acceptat că UMP este "de dreapta" şi PS este "de stînga". La noi, ca de obicei, e altfel. Nu doar că nu există un consens în privinţa dispunerii partidelor pe eşichier, dar una dintre apucăturile preferate ale adversarilor este aceea de a contesta vehement însăşi identitatea asumată formal a partidelor sau personalităţilor. În ultima vreme, am văzut că dl Dinu Patriciu crede că dl Mircea Geoană este liberal. Dl Crin Antonescu nu este de acord. Acelaşi domn Antonescu, despre care dl Ion Iliescu spunea că îl simte ca pe un adevărat social-democrat. Cam toată lumea crede că, în ansamblul său, PDL este un partid fără doctrină, deşi se revendică programatic de la marele curent al dreptei populare europene. Aşadar, în cei mai tumultuoşi ani electorali ai României post-comuniste, aşezarea pe eşichierul politic a personalităţilor şi partidelor este cu totul dezordonată, iar cetăţeanul nu poate fi decît năuc. Ceea ce vede este că fiecare partid/personalitate asumă public un crez doctrinar, iar toţi ceilalţi susţin că nu e aşa. A recunoaşte cuiva care asumă, să spunem, social-democraţia calitatea de social-democrat autentic echivalează cu un gest de prietenie. Dimpotrivă, neprieten fiind, e de datoria oricărui om politic care se respectă să dovedească zelos că celălalt om politic nu este ceea ce spune că este. Prin urmare, discuţia despre doctrine şi ideologii mi se pare că trebuie să continue, spre beneficiul tuturor. Aşadar, să ne desluşim! Există, cred, două motive pentru care identitatea doctrinară nu poate deveni, la noi, aşa cum ar fi normal, marca distinctivă a grupurilor şi oamenilor politici. Primul e acela că la noi doctrinele nu sînt luate în serios de către politicieni. În interiorul partidelor " o ştiu din proprie experienţă " ţi se spune că nu cu doctrina cîştigi alegeri, aşa că e bine să o laşi mai moale. Replici: dar cu doctrina guvernezi sau faci opoziţie, după cum îţi dă bunul electorat. În plus, soluţiile pe care le propui, din interiorul doctrinei vin. Ştim că doctrina este sistemul coerent al idealurilor şi practicilor politice pe care le asumă orice partid politic. Oricare partid vrea să asigure cetăţenilor o viaţă prosperă " diferenţa majoră constă în felul în care se atinge acest deziderat. Unii cred că prin redistribuirea bogăţiei acumulate la nivelul societăţii, alţii cred că prin dereglementarea pieţei, alţii cred că prin subvenţii, alţii cred că prin reducerea taxelor şi tot aşa. Aceste căi diferite sînt chiar căile indicate de doctrine. Aceste căi diferenţiază partidele între ele din moment ce obiectivele mari sînt identice pentru toate partidele democratice " admiţînd, fireşte, că partidele politice sînt, şi la noi, grupuri care au o accentuată conştiinţă de sine, care se pot identifica uşor invocînd un set clar de diferenţe specifice. În fond, a fi pesedist, pedelist sau penelist nu înseamnă doar că aderi la anumite culori şi la anumite figuri cu care simpatizezi, ci înseamnă că eşti de acord cu valorile şi practicile politice ale partidelor PSD, PDL sau PNL. Faptul că politicienii nu iau în serios doctrinele şi le socotesc chiar nefolositoare " deşi impresia mea este că, de fapt, se tem de ele din motive pe care le voi explica imediat " produce efectul evident: nici electorii nu iau în serios doctrinele. Le consideră şi ei inutile. Doctrinele îi sperie pe politicienii noştri. Nu pentru că a pune în acord acţiunea cu crezul interior este o treabă dificilă pentru oricine, ci pentru că doctrina asumată devine un fel de criteriu de acţiune şi limitează fatalmente libertăţile. În România, cea mai apreciată calitate a omului politic este versatilitatea. O doctrină asumată şi, mai mult, profesată l-ar împiedica să se mişte liber, "cu talent", aşa cum îi place. În privinţa partidelor, o aderenţă serioasă la doctrină ar impune anumite standarde în "politica de cadre", ceea ce este de nedorit pentru că orice partid românesc trebuie să dea mereu semnalul către oricine că este binevenit. Toate partidele sînt într-o asemenea măsură ahtiate după noi membri, încît ideea verificării compatibilităţii doctrinare pur şi şi simplu nu se pune. În România, orice om politic se poate înscrie în orice partid consacrînd un fenomen numit de toată lumea cu un cuvînt cam tare, "traseism". Lista indezirabililor este extrem de limitată pentru oricare partid românesc. Dar despre felul în care putem lega mai consistent viaţa politică românească de doctrine, voi reveni în curînd. * Mai mulţi cititori mi-au transmis observaţia că ar trebui să fac distincţia între doctrine şi ideologii în textele mele pe acest subiect. Cum această distincţie nu mi se pare că ar servi scopului acestui articol şi, mai mult, fiind unul dintre cei care consideră că cele două concepte sînt oarecum sinonime, prefer să nu o fac.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Riscurile alcoolului la plajă: deshidratare, leșin, accident vascular, înec. Cum să bei prudent, dacă nu te poți abține
Deși e tentant și poate părea distractiv, consumul de alcool în apropierea apei și sub un soare arzător vine cu unele riscuri reale de siguranță. Yahoo Life a publicat sfaturile unor experții în sănătate pentru a evita deshidratarea, bolile cauzate de căldură și accidentele.
image
Un cunoscut economist român oferă un premiu de 100.000 de euro, cu o singură condiție. „Vi-i dau eu, mă angajez aici”
Economistul Andrei Caramitru se angajează să ofere un premiu de 100.000 de euro. Există însă și o condiție importantă pusă celor care ar vrea să se bucure de acești bani.
image
Ce ne spun accidentările repetate ale lui Halep: doctorul Alin Popescu a explicat cazul Simonei ca la carte EXCLUSIV
Accidentările repetate cu care se confruntă Simona Halep sunt des întâlnite în cazul sportivilor care revin în competiții după absențe îndelungate.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.