Din cauza căldurii

Publicat în Dilema Veche nr. 219 din 26 Apr 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Acea vară lovise oraşul Napoli cu o vipie destructurantă. În cartierul strîmt de la margine, căldura toridă apăsa ca un tavan fierbinte direct pe creştetul oamenilor. Unii spuneau că tocmai din cauza căldurii era aproape imposibil să găseşti ceva de lucru. Părinţii lui Salvatore nu credeau în explicaţia asta. La Napoli, nu găseşti de lucru nici iarna. La Napoli, nu găseşti de lucru niciodată. La Napoli, serviciul e ceva şi foarte greu de găsit, şi foarte greu de păstrat. Dar, pentru Salvatore, aveau o speranţă. Ştiau că, la timpul potrivit, Salvatore va avea un serviciu bun. Pe la mijlocul lui iulie, Salvatore a împlinit 18 ani. Taică-su l-a invitat la masă pe Fabrizio şi maică-sa a gătit cea mai generoasă cină de care era în stare. "Fabio - a zis tatăl lui Salvatore după paste - Toto are nevoie de un serviciu. A crescut mare, e timpul..." Fabrizio era un fel de unchi pentru Salvatore. Încrengătura luxuriantă de veri, cumnaţi şi multe surori cu mulţi copii dintre Salvatore şi Fabrizio poate fi socotită o legătură de rudenie strînsă doar la Napoli şi, mai precis, doar în cartierul acesta de la margine. Întregul cartier, case şi străduţe labirintice, etaje fragile şi scări alambicate, aglomeraţie de proletariat mediteranean falit şi mase de copii gălăgioşi care nu mai creşteau niciodată, erau adunaţi cu toptanul chiar pe malul mării de un Creator care avusese de gînd să le scufunde pe toate în mare, dar s-a răzgîndit în ultima clipă. Acest cartier este, de fapt, o situaţie existenţială. Orice legătură de rudenie e sacră, oricît de distante ar fi ramurile arborelui. Fabrizio era poştaş. Cartierul, oraşul şi vieţile oamenilor nu aveau secrete pentru el. Volubil, vivant, plin de farmec, garnisit cu ceva şiretenie, Fabrizio putea rezolva orice. Era genul acela de om de care orice familie modestă are nevoie şi pe care, slavă Domnului, orice familie din cartier îl are. Pentru Fabrizio nu exista nici şomaj, nici căldură - ceea ce părea etern napoletanilor în acea vară erau doar conjuncturi neînsemnate pentru el. Nu a dezamăgit nici acum. Peste doar zece zile, Toto pleca de acasă în zori, cu inima bătînd ca o tobă tînără, spre prima sa zi de muncă. Se angajase hamal la aeroportul din Capodichino, în partea cealaltă a oraşului. Într-un hangar de tablă cît toate zilele, nu departe de piste, sorta şi aşeza în grămezi bagajele pentru cursele Alitalia: bagajele de Roma - la avionul de Roma, bagajele de Milano - la avionul de Milano, bagajele de Genova - la avionul de Genova. Treabă nu prea complicată, de vreme ce destinaţia era scrisă pe etichetele lipite de mînerele bagajelor. Pentru un copil cuminte ca Salvatore, prima zi de muncă este cea mai mare responsabilitate din viaţă. Pe la prînz, după ce a încărcat conştiincios primele curse, Salvatore a aflat că are pauză de masă o oră. De la 1 la 2. La 1 fix, a apărut Fabrizio: "Toto, e prima ta zi de muncă. Trebuie să sărbătorim. Vino cu mine. La 2 fix eşti înapoi." Fabrizio a mîncat, a băut şi a vorbit mult la acel prînz, printre portocali şi lămîi. Salvatore nu a îndrăznit să-l întrerupă. Aşa că, ameţit de vin, cu burta plină, s-a strecurat în hală abia pe la 3. Tabla încinsă ridicase temperatura la 40 de grade în interiorul hangarului. "Dacă mă prind ăştia că am întîrziat în prima zi, mă dau afară" - se gîndea, speriat, Salvatore. Slavă Domnului, nimeni nu a băgat de seamă că întîrziase. Îl aşteptau munţi de bagaje, pentru vreo trei curse. A zărit printre valize şi colete un coteţ mic, în care stătea nemişcat un cîine, ca un ghemotoc alb. S-a apropiat şi l-a strigat. Nimic. A zgîlţîit coteţul. Nimic. A băgat degetul printre gratiile argintii. Nimic. A deschis coteţul şi a înţeles că frumuseţea de bichon frise murise. Animăluţul căzut pe-o parte, cu ochişorii negri împietriţi şi cu limbuţa roz scoasă, era condamnarea lui Salvatore. De bună seamă, stătuse în căldura aceea mai mult decît trebuia. Întîrzierea lui Salvatore îi fusese fatală. A intrat în panică. Îşi va pierde slujba. A alergat la un telefon, l-a sunat pe Fabrizio şi, cu lacrimile în gît, i-a spus necazul. Fabrizio a sosit imediat. A cerut cîinele. Toto a strecurat cadavrul micului patruped afară din aeroport şi i l-a dat. Fabrizio a strîns toţi poştaşii: "Găsiţi un cîine exact ca ăsta în tot oraşul. Urgent!". După 2 ore, Fabrizio a adus la aeroport un bichon frise vioi, coafat şi tandru. Era copia vie a nefericitului mort. Fericit că a scăpat, Salvatore l-a vîrît în coteţ. Tocmai la timp ca să prindă cursa căreia îi era destinat: Roma. Cîteva ore mai tîrziu, la banda de bagaje de la Fiumicino, contesa Maria Luisa Graziella della Conchironi-Fasta, nimeni alta decît nepoata cunoscutului senator, verişoara fostului prim-ministru, cumnata ilustrului bancher - ei, da, chiar acela! - şi sora şefului marelui stat major, cu faţa marmoreană acoperită de voal negru, aştepta. Ca o eroină antică, ca o tragediană demnă. Pe banda care se rotea ca un carusel absurd, apare coteţul cu gratii argintii. Contesa respiră greu. Simte ceva ca un cuţit în inimă. Acolo se află corpul neînsufleţit al celei mai mari bucurii a vieţii ei: Rocco. O splendoare de bichon frise, vioi şi tandru, pe care îl trimisese acum cîteva zile la vila ei din Capri, căci căldura şi poluarea Romei nu îi făceau bine. Ieri, telefonase guvernanta. Din pricini neştiute, Rocco murise. Cînd s-a aplecat cu evlavie să ia coteţul ca pe o urnă sacră, micul bichon a început să latre agitat, să se zbată, să vrea afară cu orice preţ. Îi era teribil de sete după o asemenea zi. Contesa a leşinat. Exact aşa cum prezisese doctorul.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Riscurile alcoolului la plajă: deshidratare, leșin, accident vascular, înec. Cum să bei prudent, dacă nu te poți abține
Deși e tentant și poate părea distractiv, consumul de alcool în apropierea apei și sub un soare arzător vine cu unele riscuri reale de siguranță. Yahoo Life a publicat sfaturile unor experții în sănătate pentru a evita deshidratarea, bolile cauzate de căldură și accidentele.
image
Un cunoscut economist român oferă un premiu de 100.000 de euro, cu o singură condiție. „Vi-i dau eu, mă angajez aici”
Economistul Andrei Caramitru se angajează să ofere un premiu de 100.000 de euro. Există însă și o condiție importantă pusă celor care ar vrea să se bucure de acești bani.
image
Ce ne spun accidentările repetate ale lui Halep: doctorul Alin Popescu a explicat cazul Simonei ca la carte EXCLUSIV
Accidentările repetate cu care se confruntă Simona Halep sunt des întâlnite în cazul sportivilor care revin în competiții după absențe îndelungate.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.