Dialog cu Iranul

Publicat în Dilema Veche nr. 294 din 2 Oct 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Există mereu o parte a lumii cu care nu e bine să ai de-a face: dictatori nebuni, insurgenţi incurabili care vor să pună planeta pe rugul credinţelor lor, figuri mesianice şi sîngeroase, în acelaşi timp, organizaţii sumbre şi apocaliptice, terorişti pe faţă sau şefi de stat cu suflete de terorist, în fine, o adunătură de indivizi foarte periculoşi, mai mult sau mai puţin organizaţi. Pentru un preşedinte al Statelor Unite, întîlnirea directă cu asemenea oameni este inevitabilă. Mai devreme sau mai tîrziu " dar, în general, destul de devreme ", preşedintele SUA are de luat decizii în privinţa acestui gen de oameni. Sigur, contează mult prejudecata cu care preşedintele a ajuns la Casa Albă. Dacă, filozofic vorbind, crede despre ei că sînt oameni buni în fond, dar stricaţi de anturaj, de viaţa grea, de frustrare şi de nevoi neîmplinite, va fi dispus la o anumită abordare. Dacă, dimpotrivă, crede că sînt inamici ireductibili, născuţi anume pentru a distruge America şi lumea liberă, că sînt Răul însuşi, va avea o altă abordare. Preşedintele Barack Obama a venit la Casa Albă cu o convingere mai apropiată de prima dintre cele două variante mai sus descrise. Cu excepţia unui Osama Bin Laden, pe care a jurat că-l va vîna pînă la capăt, atitudinea lui Obama era aceea a deschiderii spre dialog cu oricine. Obama a anunţat că e gata să discute şi cu Teheranul şi cu Phenianul, ba chiar pare gata să discute şi cu talibanii " mai precis să-i mituiască " pentru a obţine decuplarea acestora de Al-Qaeda. Sprijinul naţional şi internaţional pentru o asemenea abordare este foarte mare. E firesc: orice om normal preferă negocierea războiului. Însă, mai devreme sau mai tîrziu, vine momentul în care deschiderea spre dialog poate însemna acceptarea resemnată a dezastrului. În ianuarie, în vremea tranziţiei de la administraţia Bush la administraţia Obama, serviciile secrete americane i-au pus pe masă noului preşedinte dovezi clare că Iranul edifică o centrală nucleară lîngă oraşul Qom, a cărei existenţă nu a fost raportată conform regulilor impuse de ONU şi care, din cîte se pare, nu este deloc croită pentru scopuri civile, ci pentru scopuri militare. Tot atunci, Obama a putut afla şi detalii despre cealaltă centrală nucleară iraniană, de la Natanz, a cărei existenţă a fost recunoscută de Teheran numai după ce grupuri de iranieni aflaţi în exil în Occident au făcut publice dovezi clare ale existenţei acesteia. Informaţia cu privire la centrala de la Qom a fost distribuită şi spre Paris, şi spre Londra. Pe 1 octombrie, la Geneva, diplomaţii americani, alături de ceilalţi membri ai Consiliului de Securitate încep negocieri serioase cu iranienii pe tema proliferării nucleare şi decizia iniţială a preşedintelui Obama a fost aceea de a cere diplomaţilor americani să pună pe masa discuţiilor informaţia aceasta şi să ceară, pe de o parte, imediat acces la documente iraniene relevante în legătură cu această centrală care este păzită în mare secret de cele mai fidele trupe ale faimoasei Gărzi Revoluţionare a Iranului şi, pe de altă parte, permisiunea iranienilor pentru o inspecţie urgentă a IAEA. Iranienii au aflat că occidentalii deţin aceste informaţii şi au informat de curînd, într-o manieră superficială şi cît se poate de criptică, despre existenţa centralei de la Qom, ceea ce a determinat pe cei trei lideri " Barack Obama, Nicholas Sarkozy şi Gordon Brown " să apară într-o conferinţă de presă comună, în timp ce se aflau la Pittsburgh pentru Summitul G20, şi să avertizeze serios Iranul. Din datele pe care le deţin occidentalii, centrala a început să fie construită în mare secret la mijlocul lui 2006 într-o locaţie subterană. Repet, existenţa ei a fost raportată abia acum cîteva luni, cînd iranienii bănuiau că occidentalii au deja informaţia. Cu cîteva zile înainte de conferinţa de presă, Barack Obama i-a telefonat lui Dimitri Medvedev şi l-a anunţat despre existenţa centralei de la Qom, iar liderul rus s-a mărginit doar să spună că este "foarte îngrijorat" să afle aşa ceva. Ahmadinejad a făcut jocul lui obişnuit. Un amestec de insolenţă şi de inconştienţă, plus tupeul care derivă din cunoaşterea foarte bună a pattern-ului occidental de reacţie în faţa acestui gen de provocări. Occidentul se adună greu laolaltă, vrea mai întîi să stea de vorbă, discuţiile pot dura oricît, iar o reacţie de forţă, capabilă să oprească procesul nuclear iranian, nu va avea loc în timp util pentru că, pur şi simplu, Occidentul nu reacţionează, în general, în timp util. Astfel, facilităţile nucleare se construiesc în continuare, în timp ce părţile discută în toate formatele posibile. La final, Occidentul va fi pus în faţa faptului împlinit: Iranul va avea arme nucleare. Sancţiunile vor fi inutile, iar o reacţie militară va fi şi ea tardivă. Un om precum Barack Obama, care a cîştigat alegerile de curînd dînd speranţe americanilor şi occidentalilor că virtuţile dialogului vor fi regăsite sub administraţia sa, va avea de înfruntat, acum, o astfel de situaţie. Ce va ieşi, vom vedea. Oricum, ceva e sigur: cred că nici preşedintele Obama însuşi nu mai speră că Iranul va opri programul său nuclear, ca urmare a negocierilor de la Geneva. Singura şansă pentru Obama este ca Teheranul chiar să aibă dreptate, adică să edifice un program nuclear destinat exclusiv scopurilor civile. Din cîte ştim, e puţin probabil să fie aşa. Dacă e aşa, prestigiul dialogului se consolidează. Dacă nu e aşa, prestigiul lui Obama se ruinează.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Riscurile alcoolului la plajă: deshidratare, leșin, accident vascular, înec. Cum să bei prudent, dacă nu te poți abține
Deși e tentant și poate părea distractiv, consumul de alcool în apropierea apei și sub un soare arzător vine cu unele riscuri reale de siguranță. Yahoo Life a publicat sfaturile unor experții în sănătate pentru a evita deshidratarea, bolile cauzate de căldură și accidentele.
image
Un cunoscut economist român oferă un premiu de 100.000 de euro, cu o singură condiție. „Vi-i dau eu, mă angajez aici”
Economistul Andrei Caramitru se angajează să ofere un premiu de 100.000 de euro. Există însă și o condiție importantă pusă celor care ar vrea să se bucure de acești bani.
image
Ce ne spun accidentările repetate ale lui Halep: doctorul Alin Popescu a explicat cazul Simonei ca la carte EXCLUSIV
Accidentările repetate cu care se confruntă Simona Halep sunt des întâlnite în cazul sportivilor care revin în competiții după absențe îndelungate.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.