Despre salt

Publicat în Dilema Veche nr. 245 din 21 Oct 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Saltul pare a fi tipul de dezvoltare al României, genul nostru de trece prin istorie. "Ardem etape" este, deja, un clişeu pentru orice discurs despre creşterea naţiunii şi a statului. O spunem, adesea, cu mîndrie. Adică, noi sîntem în stare să facem rapid ceea ce alţii fac îndelung. Facem însă doar în aparenţă acelaşi lucru, căci dezvoltarea explozivă este superficială şi dezechilibrată, în vreme ce dezvoltarea lentă, pas cu pas, e cuprinzătoare şi temeinică. Noi nu cunoaştem acumularea pînă la masa critică care generează o altă calitate, noi nu cunoaştem vîrste istorice pe care le consumăm pînă la ultima consecinţă şi pe care, după ce le epuizăm, trecem la alta, noi nu cunoaştem beneficiile fructificării fără rest ale unui timp istoric. Dialectica, la noi, e pripită. Aşa se explică de ce părţi ale României de astăzi trăiesc în Evul Mediu tîrziu, altele - în faze incipiente ale modernităţii şi altele - în plină risipire postmodernă. Să nu ne iluzionăm: nimeni nu trăieşte în afara istoriei şi, chiar dacă ar fi aşa, nu e nici o glorie în abandonul timpului. Mai găsesc ici-colo oameni entuziasmaţi în faţa înapoierii de la sate, spunînd că, iată, eternitatea sălăşluieşte în podul dărăpănat al cîte unui moş Ion. Nu ştiu exact dacă este o reminiscenţă a unei educaţii şcolare păşuniste sau pur şi simplu dorul de altceva al unuia care simte cum viaţa cotidiană îi erodează fiinţa. Dar, şi într-un caz, şi în celălalt, este o minciună frumoasă. În 1850, eram divizaţi în teritorii aparţinînd unor imperii mai mult sau mai puţin decrepite şi trăiam un ev mediu etern. Doar 75 de ani mai tîrziu, realizasem totul: eram un stat unitar cam în forma în care sîntem şi astăzi, eram independenţi, aveam o democraţie mulţumitoare, după standardele epocii, o Constituţie socotită printre cele mai rafinate din Europa, o economie prosperă şi eram deplin racordaţi culturalmente la spaţiul european. Am stagnat mioritic vreme de secole şi, în trei generaţii, am realizat un salt de neimaginat, ajungînd la un nivel de dezvoltare care, în ritm normal, ar fi fost parcurs în secole. Nu am apucat să consolidăm modernitatea capitalistă că a venit un lung şir de dictaturi, terminînd cu cea comunistă, care era să ne termine definitiv. După 1930, am alunecat, iarăşi, în bezna împietririi. Din 1990 pînă în 2007, adică în numai 17 ani, România a făcut, din nou, un salt uluitor. Am ajuns în Uniunea Europeană şi în NATO, cu tot ce presupune această dublă apartenenţă, atît din punct de vedere politic, cît şi din punct de vedere economic. Nu am apucat bine să consumăm momentul aderării, că, deja, România trăieşte o criză specifică, mai degrabă, lumii postmoderne euro-atlantice: lipsa proiectului naţional. Aderarea la Uniunea Europeană a fost ultimul mare proiect istoric căruia i s-au subsumat mai toate energiile naţionale disponibile, cîte şi cum erau ele. Şi nu doar că nu avem nimic pe agendă în stare să producă mobilizarea resurselor naţionale la un nivel asemănător, dar nici măcar la orizont nu se arată un cît de mic punct magnetic capabil să ne atragă cu totul. Deşi nu ne stă în fire, poate că ar trebui să folosim acest moment de respiro pentru a trage cîteva învăţăminte din acest ultim salt. Şi, cred, lecţia cea mai importantă este că un scop istoric de anvergură - aşa cum a fost aderarea la Uniunea Europeană - nu poate fi atins decît prin efort colectiv. Ştiu cît de sensibil este poporul meu la figura eroului, a marelui conducător, a omului providenţial care ne trage pe toţi înainte, după el. Mărturisesc că şi eu sînt sensibil la asta. Dar lumea de astăzi pare a fi astfel alcătuită, încît eroii nu mai au loc. Sau, poate, eroii nu mai sînt personaje luminate, exponenţi ai unui destin măreţ care schimbă lumea, ci lideri disciplinaţi, rutinaţi şi prudenţi. În orice caz, saltul românesc nu poate fi decît operă colectivă. Iar noi, cel mai adesea, nici nu băgăm de seamă că tocmai am trăit un mare moment de solidaritate naţională. Îl uităm repede. Mai mult, îl demitizăm înainte ca timpul să îl consacre ca mit fondator. Într-o scrisoare adresată intelectualilor români acum mai mulţi ani, Gáspar Miklós Támas îşi exprima uimirea faţă de voracitatea cu care devorăm singuri miturile naţionale. Filozoful maghiar se referea la felul în care am distrus cu totul mitul Revoluţiei din 1989. Evenimentul avea absolut toate datele ca să devină mit naţional: poporul revoltat, de-o parte, dictatura cea mai feroce, de partea cealaltă, eroism şi solidaritate naţională, vis colectiv de libertate, victorie. Am avut grijă să nuanţăm imediat: poporul nu era chiar revoltat, dictatura nu era chiar aşa de rea, totul a fost orchestrat de servicii secrete străine, au murit cîţiva inocenţi, dar cei mai mulţi au murit din prostie, victoria a fost doar a unora şi... care libertate? Voluptatea suspectă cu care nu credem în nimic, scepticismul ridicat la puterea conspiraţionismului şi blocarea exerciţiului acelor simţuri sociale care presupun încredere sînt, probabil, şi cauza incapacităţii noastre de a primi lecţiile salturilor istorice pe care le facem. A doua lecţie care se impune mi se pare că derivă din însăşi natura saltului. Unii, destul de mulţi, rămîn în urmă. Saltul se produce şi cu ei, dar fără ei în acelaşi timp. Este un paradox şi nu e de mirare că ne plac atît de mult paradoxurile. Am impresia că viaţa noastră nu poate să fie explicată mulţumitor decît în termenii paradoxului. Saltul este un exerciţiu colectiv, se petrece pentru noi toţi, totuşi, sînt atît de puţini cei care îl fac. Pînă la următorul salt, oricînd va fi el să se întîmple, stăm cuminţi şi îi aşteptăm şi pe ceilalţi să ne ajungă din urmă. Dar mulţi dintre ei nu vor ajunge niciodată.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

Spitalul MedLife Medici’s main photo jpg
MedLife inaugurează Spitalul Medici’s la Timișoara cu o investiție de peste 25 milioane de euro: „Probabil, este cel mai modern spital privat din România”
MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România, anunță deschiderea oficială a Spitalului Medici’s, o unitate multidisciplinară ce aduce medicina privată la un nou nivel de performanță.
georgescu iohannis foto EPA + FB jpg
Întâlnire între Klaus Iohannis și Călin Georgescu, pe vremea când președintele era primarul Sibiului. În ce context s-au cunoscut cei doi
Un articol din 2003, scos recent la lumină, arată că președintele Klaus Iohannis s-a întâlnit cu Călin Georgescu pe vremea când era primar al Sibiului. La vremea respectivă, cei doi au discutat despre implementarea așa-zisei Agenda 21.
1733923409 RcsX jpg
Constipația: Cauze la Adulți, Remedii și Rolul Probioticelor
Constipația este o problemă des întâlnită și care afectează mulți adulți, având un impact negativ semnificativ asupra calității vieții.
poligon goranu valcea foto Facebook jpg
Un ofițer și patru elevi, răniți într-un poligon din Vâlcea, după o explozie a unei capse detonate electric
Patru elevi și un instructor, toți din Centrul de instruire sprijin de luptă Râmnicu Vâlcea, au fost răniți joi, 12 decembrie, în jurul prânzului, în poligonul Goranu, județul Vâlcea, pe timpul executării unei ședințe de confecționare a dispozitivelor de aprindere pirotehnică cu exploziv real.
fiica lui maricel pacuraru captura Realitatea png
Fiica lui Maricel Păcuraru plânge, în direct la Realitatea Plus, după ce instanța a anulat condamnarea tatălui său: „A făcut pușcărie degeaba”
Ana Maria Păcuraru, fiica proprietarului grupului Realitatea, a izbucnit în plâns, miercuri, în direct, după ce a aflat că Tribunalul București a anulat condamnarea la închisoare lui Maricel Păcuraru în dosarul Poșta Română.
tezaur bnr jpeg
Pentru restabilirea bunelor relații și a adevărului istoric, ar trebui ca Rusia să-și ia la Moscova „aurarii” și să ne trimită înapoi Tezaurul României
Ce se mai știe despre Tezaurul Băncii Naționale a României trimis la Moscova și nerecuperat – o creanță mai veche de un secol.
Ionut Moşteanu/ Facebook
Ionuț Moșteanu (USR), despre negocierile pentru formarea guvernului: „Nu a fost nicio discuție despre împărțirea ministerelor”
Ionuț Moșteanu, unul dintre negociatorii USR pentru formarea viitorului guvern, a oferit detalii despre stadiul negocierilor și despre măsurile care vor urma pentru stabilizarea economiei României.
ELENA UDREA jpg
Elena Udrea rămâne în închisoare, după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a respins apelul. Decizia este definitivă
Magistrații de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) au respins apelul făcut de fostul ministru al turismului Elena Udrea și au decis că aceasta va rămâne în închisoare.
padure tropicala jpg
Cel mai mortal animal din lume nu este cel la care te gândești
Este considerat, pe bună dreptate, cel mai mare prădător al lumii. Și dacă v-ați dus imediat cu gândul la un rechin alb, un urs grizzly sau o altă bestie similară, este de înțeles, doar că numărul victimelor umane