De ce nu contăm?

Publicat în Dilema Veche nr. 215 din 29 Mar 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Vom fi încă mulţi ani urmăriţi de întrebarea: sîntem adecvaţi Europei? Şi vom da încă mulţi ani răspunsuri contradictorii, de la "da"-uri ţîfnoase la "nu"-uri disperate. Pînă la urmă va trebui să aflăm dacă românul de astăzi este sau nu un homo europaeus. Dacă urmăm o cale antropologică deja clasică, am spune că homo europaeus există doar dacă: i) există un set de valori care pot fi numite "Europa", adică o realitate transcendentă cu forţă axiologică uşor de identificat ca fiind "Europa"; ii) acest set de valori "coboară" în viaţa zilnică a oamenilor, joacă un rol în spaţiul cotidianului pentru o populaţie anume; iii) există acel tip uman care aşteaptă coborîrea în real a acestei transcendenţe, care are nevoie de această real-izare a ei şi care este echipat să o recunoască cînd se petrece. Acest din urmă tip uman este homo europaeus. Fără îndoială, toate cele trei elemente există la Vest de noi. Întrebarea este dacă românul de astăzi aşteaptă, doreşte şi poate imediat recunoaşte "hierofania". Faptul că România aparţine Uniunii Europene are puţină dar crescîndă relevanţă pentru oamenii obişnuiţi. Dar mai grav este că pare a nu avea nici o relevanţă pentru politicieni. Privind România politică de astăzi, nu pot scăpa de sentimentul disperat al blocajului într-un paradox de subsol. Nu e o dilemă fără soluţie, nu e un labirint fără ieşire, nu e o tranziţie fără capăt. E pur şi simplu enervarea unei cămăşi de forţă, e frustrarea pedalării la o bicicletă fără lanţ, e sentimentul acela de sufocare cînd te afli blocat din toate părţile de un zid imens de inutilitate pe care singur l-ai ridicat. Pe de o parte, în interior, România arată ca o ţară isterică, plină de zgomote şi de culori, cu oameni bezmetici şi cu temperamente fără cenzură. Din punct de vedere politic, România e o ţară vie, obositor de vie, care debordează de energie. Din afară însă, România arată gri, cuminte, fără relief şi fără importanţă. Lumea nu ştie mai nimic despre noi, cu sau fără noi lumea largă este la fel, Europa continuă treaba ’mneaei indiferentă la ceea ce se petrece în interiorul graniţelor noastre strîmte. Din perspectivă europeană, avem un contur palid şi un comportament notabil doar în măsura în care legile Uniunii ne dau un vot în deciziile continentale. Iar dacă ridicăm perspectiva şi încercăm să vedem România de la scară planetară, atunci nu se vede chiar nimic. Cum se face că nervozitatea şi personalitatea excesivă a liderilor noştri nu produc minimă vizibilitate în exterior? Cum se face că aici, acasă, ai sentimentul că România e prea mică pentru anvergura zbaterilor politice pe care le trăieşte, iar din afară nu se vede nimic interesant? Înainte de a încerca un răspuns, mă grăbesc cu o precizare: nu judec, ci constat. Nu spun că e bine sau rău că nu ne vedem, nu spun că ar fi mai bine sau mai rău să se vadă în detaliu chipul nostru, nu spun că e bine să exportăm nebunia de acasă. Pur şi simplu, constat totala irelevanţă europeană a substanţei vieţii noastre interne. Îmi vin în minte cîteva versuri dintr-o poezie a lui Petre Stoica, pe care le evoc fără pretenţia de a le cita precis: în laboratoare subterane se alcătuiesc frînghii trainice care leagă între ele destine epileptice, consolidînd, astfel, inerţia. Frînghia aceea, confecţionată în laboratoare de subsol, mă interesează aici. Nu sînt un conspiraţionist - nu cred că laboratoarele sînt în mîna altora care ne manipulează. Dau "laboratorului subteran" din versul poetului un sens psihanalitic. Laboratoarele subterane sînt chiar straturile profunde ale psihicului nostru colectiv, căci acolo se produc cele mai trainice frînghii. Aşadar, cum de se poate ca o ţară să fie aşa cum e România, clocotind în interior şi neinteresantă în afară? Cel mai periculos blocaj este acela care dă iluzia mişcării. De aceea, nemişcarea noastră în plan european este periculoasă, pentru că nu poate fi percepută de la Bucureşti, din cauza stridenţelor locale. Prima cauză mi se pare că este aceea a inadecvării tipului de energie care ne animă acasă, la tipul de energie care vitalizează proiectul european. Politica de la Bucureşti e un cu totul alt sport decît politica din celelalte ţări europene. Sîntem autişti în frenezia noastră solipsistă. Defectul major este acela că percepem Europa ca pe ceva ce este "ca la noi". Vă amintiţi principiul antropic al lui Carter? Acesta spune că ceea ce observăm în univers este restrîns la ceea ce susţine viaţa - cu alte cuvinte, ceea ce vedem este un univers care produce biologie, care ne conţine. Dar, dacă universul acesta produce şi susţine şi altceva, ceva ce nu e nici "organic", nici "anorganic", asta nu putem vedea pentru că dominanta noastră, viaţa, ne condiţionează iremediabil capacitatea de observaţie. Faptul că sîntem produsul unei anumite linii de dezvoltare a universului ne limitează percepţia la ceea ce ne e familiar, anume chiar la linia de dezvoltare care ne-a produs. La fel cu România, în Uniunea Europeană. Dacă UE a ajuns la punctul de a ne primi, noi nu putem să ne raportăm decît la ceea ce e "românesc" în UE. Şi nimic nu e mai românesc decît noi înşine, iar unii, în variantă tare, ar spune chiar că nimic nu e românesc în UE, în afară de noi înşine. Dimensiunea pe care a dobîndit-o UE acceptîndu-ne devine, astfel, o dimensiune închisă. Nu iese din sine, nu oferă orizont, nu califică pentru altceva. Aşa stînd lucrurile, deşi sîntem în interior, nu ne putem comporta ca o parte a ceva mai mare, ci ca un în sine aproape monadic. Iar iluzia că toţi sînt ca noi ar fi comică, dacă nu ar fi pernicioasă. Cei mai faimoşi oameni din şi din jurul politicii româneşti sînt perfect irelevanţi dincolo de Jimbolia. Observaţia aceasta, pe care Mihail Neamţu a făcut-o într-un recent articol din Cotidianul în privinţa unui imens nume al presei noastre, se extinde, de fapt, şi asupra politicienilor. În presa noastră, ca şi în politica noastră, nu mai e nevoie să ai dreptate, căci nimeni nu mai dă două parale pe adevăr. E nevoie să ai limbariţă ofensivă, să ştii să arăţi cu degetul şi să te exprimi cît mai percutant. Un fel de talent "eugenbarbian" este ceea ce se cere astăzi şi în presă, şi în politică, ca să ai succes. Dar aceste calităţi, împreună cu tipul de energie intelectuală care le alimentează, nu interesează pe nimeni în Europa.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Riscurile alcoolului la plajă: deshidratare, leșin, accident vascular, înec. Cum să bei prudent, dacă nu te poți abține
Deși e tentant și poate părea distractiv, consumul de alcool în apropierea apei și sub un soare arzător vine cu unele riscuri reale de siguranță. Yahoo Life a publicat sfaturile unor experții în sănătate pentru a evita deshidratarea, bolile cauzate de căldură și accidentele.
image
Un cunoscut economist român oferă un premiu de 100.000 de euro, cu o singură condiție. „Vi-i dau eu, mă angajez aici”
Economistul Andrei Caramitru se angajează să ofere un premiu de 100.000 de euro. Există însă și o condiție importantă pusă celor care ar vrea să se bucure de acești bani.
image
Ce ne spun accidentările repetate ale lui Halep: doctorul Alin Popescu a explicat cazul Simonei ca la carte EXCLUSIV
Accidentările repetate cu care se confruntă Simona Halep sunt des întâlnite în cazul sportivilor care revin în competiții după absențe îndelungate.

HIstoria.ro

image
Un asalt dincolo de orice imaginație, în „Historia” de mai
„Un asalt îndrăzneţ, dincolo de orice imaginaţie“. Așa a numit Churchill operațiunea de salvare a lui Benito Mussolini din hotelul Campo Imperatore, în ziua de 12 septembrie 1943. Dosarul de luna aceasta este dedicat unui raid ca în filme, prezentat pas cu pas. Revista vă așteaptă și cu alte surpri
image
Spitalul de la Palatul Regal: Regina Maria, „mamă a răniţilor”
Regina Maria începuse, încă din anii neutralităţii, un plan de susţinere al războiului din punct de vedere sanitar şi medical, bazându-se pe experienţa – ce-i drept, mai redusă – din timpul războiului balcanic.
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.