De ce aţipesc oamenii în tren?

Publicat în Dilema Veche nr. 163 din 23 Mar 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pentru că trenul face un zgomot monoton? Sau poate pentru că trenul pleacă de dimineaţă şi ei s-au trezit prea devreme? Ori pur şi simplu pentru că ştiu drumul? Sînt pentru ultima variantă. Acum cîteva zile mă uitam la un film de companie - ştiţi genul, acea producţie în care şeful apare în faţa camerei şi zice nişte vorbe care încep cu "venind în întîmpinarea clienţilor" şi se termină cu "cel mai bun raport preţ-calitate". Rar găseşti un manager în vreo postură publică, la vreo tribună, care să nu creadă că lumea aşteaptă de la el să spună exact ce-a spus şi cel de dinainte şi fix ce va spune şi următorul. Genul ăsta de om este cel care dă aprobarea şi pentru comunicatele de presă de companie - pe care jurnaliştii trebuie să le traducă, la fel cum făceau acum 40 de ani presarii din Occident cu comunicatele Kremlinului. Ei s-au învăţat să citească printre rînduri, în căutarea unei urme de ştiri, alta decît două-trei cifre în care n-au de ales şi trebuie să creadă. Şi tot bieţii jurnalişti au ajuns nişte masochişti literari, care pigulesc într-un discurs de un sfert de oră două fraze care să poată fi citate şi citite. Cînd îi scoţi la o cafea, tot şefii ăştia te întreabă de ce nu vezi mai mult business în presa de la noi, în presa generalistă, fireşte. De ce nu se vorbeşte despre companii ca despre staruri, aşa cum se întîmplă în Occident? De ce jurnaliştii cer şpagă ca să scrie despre companii? OK, nu şpagă, ci fee. Frumos, pe factură. Şi de ce chiar şi cînd scriu, e ori un articol rău, ori unul tern? E simplu: pentru că în afară de advertising (care se adresează clientului final şi n-are de ales, trebuie să fie simpatic) comunicarea de companie e arta plictiselii. Spaima cea mare a celor care se ocupă cu ea e ca nu cumva să scape ceva interesant. Sau ceva care priveşte lucrurile - Doamne, fereşte! - din perspectiva clientului. Tocmai de aceea jurnalistul are şi el de ales între două atitudini: scrie ce-i spune şeful de companie sau ce aude de la cei care îl înjură. Calea de mijloc presupune efort şi timp de cercetare, şi tocmai luxul ăsta lipseşte jurnaliştilor de presă generalistă. De fapt, ce naiba e chestia asta, comunicare corporatistă? Înseamnă să spui povestea companiei şi a valorilor ei. Asta cu valorile e treabă grea, odată ce ele se găsesc îndeobşte în manualul de identitate - şi numai acolo. Iar povestea companiei e şi ea aia de adormit copiii: "Maria S.A. are mere. Merele sînt un produs iubit de public, şi toată lumea e fericită. End of story". Dar chiar şi într-o companie producătoare de mere poţi găsi lucruri interesante. Cei mai mulţi şefi de companie stau pe o mină de aur: datele despre vînzări, datele despre clienţi, din care se pot construi o mie de ştiri interesante. Cîte specii de viermi trăiesc în merele din piaţă? La ce oră cumpără oamenii prezervative? Cînd se dau pe net cei mai mulţi puştani şi cîte filme download-ează pe noapte? Cît de des se schimbă bucşele la maşini în Arad, în comparaţie cu Bucureşti (şi deci care e diferenţa de dotare cu gropi)? Sună neserios şi pe dinafara mesajului corporatist. Da. Şi exact asta vindem noi, presa. Lucruri care îi ţin atenţi pe oamenii care n-au un interes să te asculte. Iar managerii ăştia decedaţi, tîrîţi în limuzine de la un seminar la o întîlnire şi-apoi la un interviu, ar trebui să dea o fugă, cu cravatele lor impecabile şi cămăşile scrobite, la reanimarea discursului. Unde cineva să le spună, înainte de a aşeza masca de oxigen literar pe figură: "Nene, să fii viu înseamnă ca lumea să te caute la bere, nu la muzeu". Căutaţi pe net ultima prezentare a lui Steve Jobs, din ziua în care a lansat telefonul Apple. Şi îl veţi vedea pe Steve, care e şeful companiei şi întîmplător milionar din IT, îmbrăcat în helancă neagră şi blugi fără curea. Drept pentru care, îi mai trage din cînd în cînd, să nu-i cadă. E şi ăsta un mesaj, infinit mai credibil decît să spună, de la înălţimea costului Armani pe care şi-l poate permite: "sînt exact ca voi. Vă înţeleg!". Steve şi alţii ca el au pe mîini sîngele şefului de ieri. Şeful de ieri, acela care doar comunica, spre deosebire de cel de mîine, care convinge. Care ştie că nu e important să vorbeşti, ci să-i faci pe oameni să repete cuvintele tale. Care se teme, pînă la urmă, de uitare, nu de ridicol. Acolo e eroismul, la categoria şefi.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cristian Mureșan, economist român din Paris: „Ce s-a întâmplat în Europa de Est e un miracol economic fără precedent“ EXCLUSIV
Economistul Cristian Mureșan spune că în 1989, țări precum Polonia și România au plecat pe picior de egalitate și au avut o creștere spectaculoasă a PIB-ului, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană.
image
image
Care este cea mai ieftină capitală din Europa pentru amatorii de city break-uri. Se poate mânca cu mai puțin de 3 euro
În orașul cu cel mai bun preț pentru amatorii de city break-uri costurile sunt cu peste 10% mai mici decât cel de pe locul secund, Lisabona.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.