De ce alegem analfabeți?

Publicat în Dilema Veche nr. 708 din 14-20 septembrie 2017
Domnule Soros, jpeg

Capacitatea de mirare s-a epuizat. Indignarea e la cote mici, umorul nu mai are putere. Sînt atît de mulți încît e greu să mai rîzi. Mă refer, evident, la politicienii care nu reușesc să stăpînească limba română la un nivel decent, oferind consecvent noi și noi motive de stînjeneală nației care i-a ales. E dincolo de ironie faptul că unul dintre cei care se chinuie cel mai rău e ministru. Ministru al Educației.

Aceia dintre noi care folosesc pesimismul ca instrument de supraviețuire sînt tentați să vadă în numărul mare de faulturi gramaticale mici semne ale apocalipsei care se apropie, o instaurare a idiocrației ca ultim regim politic și formă finală de organizare a societății. Și nu e vorba numai de gramatică. Există, la nivelul conducătorilor noștri, și o incapacitate estetică majoră. Recentul concurs organizat de Primăria Bucureștilor pentru „cel mai frumos balcon“ arată fix asta. Căutați „premianții“ și o să descoperiți că noțiunea de frumos are la PMB ceva din fanteziile de ani ’80 ale cuiva care întotdeauna a vrut să părăsească satul natal, dar nu a avut niciodată curaj. Urbanism? Aș!

Mai departe, avem un premier care se teme de cardul bancar. Își ia salariul în plic, de la casierie, și renunță voios la responsabilitatea care vine, teoretic, cu funcția, atunci cînd anunță asta în direct și la o oră de vîrf. Educație financiară? N-avem. Îi recunosc totuși premierului Mihai Tudose meritul de a nu fi avertizat cetățenii în legătură cu Satana din cipuri. Un prim-ministru luddit ne lipsea! Să îl acceptăm sănătoși.

Ce e cu toți oamenii ăștia? De unde vin? Atît poate produce România în materie de administratori și viziune politică? Tind să cred că nu. Explicațiile stau, pe de o parte, în procesul de selecție din partide: închis, centralizat, cu o bază de recrutare mică și bazat pe o lipsă acută de încredere. Dacă ați asistat vreodată la un congres sau la o ședință a unei organizații locale a oricărui partid, ați observat cu siguranță clișeele. Pe parcursul întregului eveniment se folosesc cîteva sute de cuvinte care sînt amestecate între ele la nesfîrșit și doar interpretarea face diferența. Apoi, arareori la astfel de evenimente nu se știe finalul. Nu există dezbatere reală și nimeni nu crede serios că poate impune o idee. Nu. Aranjamentele se fac anterior între clanuri, iar ședința va fi doar un mic și ridicol spectacol. Se mimează glorios politica.

Apoi, lipsesc cu totul stimulentele pentru implicare. Aici probabil o să vă enervați un pic, dar vă rog, citiți mai departe. Veniturile legale din politică sînt mici. Prea mici. Ca să dau doar un exemplu, indemnizația unui consilier al Primăriei București e undeva în jurul a 1000 de lei. Cine se așteaptă ca, de banii ăștia, omul ăla să își piardă somnul din cauza administrației orașului nu e tocmai rezonabil. Sigur, consilierii pot avea job-uri, și cei mai mulți chiar au. Dar asta nu e neapărat un lucru bun. Sînt cazuri de oameni care se gîndesc să renunțe pentru că angajatorul nu e tocmai fericit cu dispariția consilierului ori de cîte ori are de mers la o ședință. Asta în cazul în care consilierul e onest și chiar încearcă să participe la guvernarea Capitalei.

La nivelul Parlamentului e la fel. Salariile nu sînt teribil de mari pentru un deputat sau senator fără funcție și vin însoțite de nenumărate restricții. De asta foarte mulți dintre ei, deși n-au să recunoască, fac tot felul de artificii cu sumele care, teoretic, ar trebui să fie folosite pentru a ține legătura cu oamenii care i-au ales. Meschinării de Casa Poporului.

Altfel spus, stimulentele funcționează în sens invers. Odată ajuns în cercurile Puterii, fie încerci să faci rapid avere, fie lucrezi la consolidarea averii dobîndite anterior, de cele mai multe ori în economia gri sau direct din corupție. Ești un reprezentant al rețelei care te-a trimis acolo sau ești un idealist care va fi ridiculizat de „pragmatici“.

Lipsit de o bază ideologică, dependent de ierarhia de partid și de finanțatori externi, politicianul mediu român e, în cele mai multe cazuri, un șoarece care aleargă la nesfîrșit în roata lui spre amuzamentul celor care l-au pus acolo. Și nu mă refer la cei care l-au votat, ci la cei care au semnat lista de candidaturi. Oameni care n-au nici un interes în a reforma un sistem care le asigură privilegiul de a distribui arbitrar rente. Cine a pretins vreodată decență din partea unui șoarece?

În contextul ăsta, a vorbi și a scrie limba corect e deja o chestiune de finețe care ratează cumva subiectul mare. Iar subiectul mare e deschiderea sistemului politic astfel încît persoanele alese în funcții publice să iasă din paradigma gunoierului: cineva trebuie să o facă și pe asta. Și pentru că veni vorba de reformă, iar alegerile sînt încă departe, mai ține cineva minte că primarii sînt aleși într-un singur tur? Asta ca să amintesc doar o cale de reparare a dezastrului reprezentării politice în România.

Din nou, risc să-i deranjez pe unii dintre cititori, dar felul în care ne alegem conducătorii mi se pare infinit mai important decît, să zicem, Roșia Montană.

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.