Da’noi cu cine votăm?

Publicat în Dilema Veche nr. 272 din 30 Apr 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dramatica întrebare se iţeşte des, des de tot, la Bruxelles, atunci cînd e vorba ca România să aibă o poziţie sau alta pe temele şi dosarele europene curente. Era firesc ca ai noştri să nu poată influenţa agenda comunitară. Sîntem o ţară medie ca mărime a populaţiei şi mică în materie de forţă economică sau influenţă militară. Politic vorbind, de-abia ajunşi în Uniune, este greu de crezut că putem fi băgaţi în seamă prea tare. Avem însă datoria de a ne exprima şi avem interese de apărat. Interese naţionale, evident. Cum votăm? Într-un fel sau altminteri? Cine decide? Care este drumul pînă la un Da sau un Nu pe dosarele energiei, mediului, agriculturii, extinderii? Mister. Cu parlamentarii europeni ne-am lămurit, cît de cît. În funcţie de competenţă şi hărnicie, în directă relaţie cu influenţa cîştigată în Comisii, Comitete şi Grupuri, ei votează, raportează, negociază. Explică destul de puţin cele petrecute în spatele unor uşi închise, fac uz şi abuz de informaţie "corectă" şi "constructivă", au site-uri şi bloguri, emit comunicate şi organizează (rare) acţiuni de comunicare directă. Din toată varza aceasta, iese o salată eliberată de orice urmă de tensiune politică. Cuvîntul-cheie este Compromisul. Dezbaterea pasionată există, dar ajunge mult prea rar la urechea publicului. Parcă ar fi de ruşine. Numai că Uniunea Europeană este astfel alcătuită, încît vioara întîi este (încă) Comisia, nu Parlamentul. Aici lucrurile sînt mult mai încurcate. România are dreptul şi îndatorirea de a-şi exprima părerea. Are argumente de adus în sprijinul intereselor sale naţionale. Din păcate, ele ajung mult prea rar în discuţia naţională. Media le consideră plicticoase (deşi nu sînt, credeţi-mă pe cuvînt) şi greu de documentat (aici, da, aşa e, trebuie să citeşti o grămadă, e mai greu de improvizat). Politicienii locali sînt la fel de leneşi ca ziariştii. Cine să mai discute? Ar mai fi grupurile de interese (sindicate, municipalităţi, patronate, ONG-uri de oricare). Ar fi, dar nu sînt. Greu de explicat apatia, în cazul lor. Excepţii există, dar ele doar confirmă regula. Rămîn în joc, pentru definirea votului (poziţiei) într-un dosar sau altul, cîţiva experţi guvernamentali, tehnicieni, din Bucureşti şi de la Bruxelles. Pînă la urmă, în marea majoritate a cazurilor, ei decid după capul lor în ce direcţie o ia România, la cam toate capitolele. E bine, pentru că, în general, ei ştiu despre ce e vorba în dosarul respectiv. E rău, pentru că nu vor fi niciodată siguri că au luat cea mai bună decizie dacă nu au la dispoziţie părerile plătitorilor de impozite. Propun, aşadar, trei teme mari de discuţie şi păreri despre poziţiile de interes comun pentru noi, românii. Ca orice simplificare, conţine lipsă cronică de detalii şi nuanţe. Mă scuz dintru-nceput. Pe primul loc aş pune extinderea Uniunii. Poziţia oricărei ţări se exprimă sec prin răspunsul la întrebarea simplă: "Să intre Turcia au ba?". La fel de simplu, aş spune că votul României ar trebui să fie negativ. Nu, nu este în interesul nostru aderarea uriaşului din sud-est. Noi susţinem aderarea Serbiei şi a Republicii Modova, adică a vecinilor imediaţi. Nu este defel confortabil să deţii graniţele externe ale Uniunii. Oricît ajutor ai primi de la Bruxelles, întotdeauna cheltuielile naţionale pentru securizarea frontierelor vor fi prea mari, iar riscul de a fi criticat că nu ai apărat suficient de bine "clubul" este mereu mare. Pe scurt, cu cît mai la mijloc, sub plăpumioară, cu atît mai bine. În plus, turcii vor avea nevoie de fonduri uriaşe pentru acomodare instituţională, adică un concurent de care nu prea avem nevoie. Cu atare poziţie exprimată clar, am fi în tabără cu Austria, Germania şi, mai nou, Franţa. Un alt dosar interesant este cel al energiei. Am cam luat plasă cu faimosul Nabucco, rămîne domeniul energiilor neconvenţionale şi cel al reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră. Aici ne găsim iar în barca franceză. Ei merg pe nuclear, noi la fel. Ei nu sînt foarte încîntaţi de subvenţii mari pentru energia eoliană, noi la fel, avînd în vedere cît de subdezvoltat este domeniul pe plan local. Fie vorba între noi, România are avantajul unei reţele cumsecade de baraje hidro şi o platformă de producţie a energiei electrice bine echilibrată, în raport cu alte state membre. Putem avea relaxarea de a negocia liniştit poziţia noastră în acest dosar. Un domeniu cu "nervi" pentru noi este, clar, agricultura. La subvenţii directe şi buget total alocat, avem iar o tabără clară: flancul sudic cu lider galic. Din păcate " zic eu " pentru că practica subvenţionării hectarului de pîrloagă şi teoria agendei Lisabona nu se prea împacă. Avem însă prea mulţi oameni care trăiesc (prost) din agricultură, pentru a putea să jonglăm politic cu alte opţiuni. De aceea, poziţia englezească, mai orientată spre competiţie şi tehnologie e departe de noi în acest moment. Organismele modificate genetic sînt alt domeniu prea puţin discutat în România. Pare de la sine înţeles că respectivele plante sînt cîh. Nu am auzit poziţii publice contrare. Nu am sesizat părerea asociaţiilor de cultivatori (de soia, de exemplu). Ei tac mîlc. Intimidaţi sau ignoranţi? Nu ştiu încă. Se prea poate să exagerez. Să nu fie nevoie de dezbateri sau de campanii de presă. Se prea poate ca tehnicienii să decidă bine, în cele mai multe cazuri. Îmi daţi voie, doar, să nu mă simt prea confortabil, ştiind că majoritatea românilor nu au nici o părere despre propriile interese negociate (poate bine) la Bruxelles. Li s-a băgat în cap că "regulile clubului nu se negociază", în timp ce, în realitate, regula clubului este tocmai negocierea.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Semnul că ai putea fi alcoolic funcțional care te dă de gol în cârciumă: „Vei găsi inevitabil o scuză”
Un expert în dependență a dezvăluit care este semnul că cineva ar putea fi un alcoolic funcțional și poate fi observat cu ușurință.
image
Medicamentul foarte ieftin care poate să provoace o scădere în greutate de 14 kilograme într-o lună. Avertismentul specialiștilor
Un nou „medicament-minune” pare să fi intrat în atenția oamenilor care vor să slăbească. Este vorba de un produs de mai puțin cinci euro care ar putea provoace o scădere în greutate de aproape 14 kilograme într-o lună.
image
Nou cutremur în industria IT. Gameloft a concediat toți angajații din Cluj-Napoca
Gameloft, unul dintre cei mai mari producători de jocuri video din lume, a anunțat că renunță la filiala din Cluj. Criza internațională din domeniul IT se simte din ce în ce mai mult și în România. în contextul în care lunile trecute, NTT Data a fost nevoită să recurgă la concedieri.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.