Condamnare fără decomunizare

Publicat în Dilema Veche nr. 152 din 22 Dec 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Spectacolul la care am asistat luni în Parlament nu este întîmplător. Am condamnat comunismul în fluierăturile lacheilor comunismului, aleşi democratic în legislativ. Doi peremişti, chiar preşedintele partidului şi Verginia Vedinaş, au luat cuvîntul pe motive de procedură şi, sub privirea îngăduitoare a preşedintelui de şedinţă, Nicolae Văcăroiu, nu au vorbit despre procedură. Şi-au spus părerea despre mesajul preşedintelui înainte ca mesajul să fie adresat. Vedinaş a declarat că a condamna comunismul nu este o temă importantă, aşa cum cere Constituţia pentru mesajele prezidenţiale şi, oricum, nici sclavagismul nu a fost condamnat istoric. Dincolo de prostia cu sclavagismul, ideea că cei condamnaţi deturnează o şedinţă care trebuia să fie solemnă e rezultatul faptului că România nu a fost niciodată decomunizată. Logic ar fi fost ca, odată desfiinţat un regim criminal, oamenii implicaţi în susţinerea acelui regim să fie daţi deoparte. Fără decomunizare, condamnarea formală a comunismului înseamnă prea puţin, prea tîrziu. Spun că ar fi logic, deşi în istorie acest gen de proces a fost mai degrabă o excepţie decît o regulă. Denazificarea a însemnat un model. A fost un proces complex în care zeci de mii de oficiali au trecut prin filtrul tribunalelor speciale de denazificare. Au fost grupaţi şi catalogaţi, de la mari demnitari la simpli membri ai partidului nazist. Au existat şi atunci nemulţumiri şi oameni care au scăpat de furcile caudine ale procesului, dar în ansamblu a însemnat cel mai complex proces de epurare a unei elite care a pus în practică un sistem criminal. Ceva similar au încercat să facă americanii în Irak prin eliminarea foştilor oficiali ai regimului naţionalist al lui Saddam Hussein. Procesul este controversat şi mulţi spun că a slăbit statul irakian, permiţînd liderilor religioşi şi extremiştilor de toate felurile să umple un gol natural. Raportul bipartizan Baker-Hamilton recomanda săptămîna trecută nici mai mult, nici mai puţin decît slăbirea interdicţiilor pentru foştii oficiali (cu excepţia înalţilor demnitari), iar premierul irakian a anunţat deja că e gata să-i reprimească în armată pe ofiţerii activi în timpul regimului Hussein. Procesul de lustraţie anticomunistă a fost mult mai dificil. Ce a făcut Germania postnazistă şi a încercat să facă Irakul post-Saddam s-a întîmplat după o ocupaţie străină şi după prăbuşirea totală a acelor state. Nici una dintre aceste condiţii nu a fost îndeplinită în lumea postcomunistă. Lustraţia cea mai radicală a avut loc în Germania de Est, dar doar pentru că a fost condusă şi aplicată de statul german unificat, dominat de germanii din Vest, adică tot un fel de străini faţă de statul comunist. Un alt caz de lustraţie dură a fost aplicată în Cehia. Legea lustraţiei a fost adopată imediat după căderea regimului şi sub presiunea psihologică a puciului anti-Gorbaciov de la Moscova, care a părut pentru un moment că poate să întoarcă istoria. Cehii au adoptat lustraţia ca măsură de salvgardare a democraţiei. În rest, nici o altă ţară nu a reuşit epurarea elitelor comuniste, nici măcar Polonia sau Ungaria, care au mers mai mult pe modelul unor comisii ale adevărului decît pe interdicţii aplicate foştilor oficiali comunişti. România a fost o excepţie în rău pentru că, deşi a avut cea mai violentă revoluţie anticomunistă, primele forţe ajunse la putere nu au fost anticomuniştii. Deşi FSN nu a fost continuator formal al PCR, bruma sa de ideologie încerca o continuitate în uitare, în cel mai bun caz. De fapt, discursul anticomunist a fost, din păcate, redus la o minoritate urbană şi educată, iar primul preşedinte plebiscitat a fost unul dintre cei menţionaţi acum în Raportul Tismăneanu. Chiar şi în anul 2000 lupta din turul doi s-a dus între două persoane prezente în acest raport: Ion Iliescu şi Corneliu Vadim Tudor. Decomunizarea nu avut loc niciodată, nici măcar la nivelul discursului public, continuatorii dominînd mereu spaţiul public. Nici nu e de mirare atunci circul din Parlament la prezentarea raportului. Nu e de mirare că fostul poet de curte din vremea comunismului este acum senator şi aduce grupuri de scandalagii în Parlamentul democratic al României. Acolo, îi ameninţă pe Horia-Roman Patapievici, Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu că îi aruncă de la balcon, pentru că acolo trebuia să stea "tineretul PRM". Înainte de 1989, Vadim Tudor era tot vedetă media. Scria la Săptămîna, unde erau porcăiţi în numele regimului toţi cei care îndrăzneau să scoată o vorbă de nemulţumire. Pe vremea aceea, Patapievici se izola în cercul de prieteni şi de lecturi, refuzînd să fie cetăţean al acelui stat şi să participe la viaţa publică unde Vadim Tudor era vedetă. Acum 17 ani s-a întîmplat o revoluţie. Patapievici a devenit cetăţean. A ieşit în stradă, a fost arestat, dus la Jilava, bătut şi umilit de miliţieni. Vadim Tudor se ascundea de frica revoluţiei, ca un şobolan. După 17 ani, la două săptămîni de intrarea în Uniunea Europeană, Patapievici e invitat în Parlamentul democratic al României, să asiste la condamnarea regimului comunist. Senatorul ales democratic Vadim Tudor aduce o gaşcă de haidamaci şi îl ameninţă cu aruncarea de la balcon. Spaţiul public pare că îi revine tot lui Vadim Tudor. Este o imagine-metaforă: avem condamnare fără decomunizare. Prea puţin, prea tîrziu.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Oamenii lui Putin, amenințări cu ce de-al Treilea Război Mondial dacă Ucraina folosește arme occidentale pentru a lovi Rusia
Un aliat al președintelui rus Vladimir Putin a lansat un avertisment grav asupra posibilității unui al Treilea Război Mondial, în cazul în care Ucraina va folosi armele furnizate de Occident pentru a lovi teritoriul rus.
image
Ce șansă are un dependent de alcool să trăiască o viață normală. Psihiatru: „E un proces greu și de durată“
Consumul de alcool a fost mereu o reală problemă a societății, susțin cadrele medicale. Dependența de alcool, un fenomen care se răspândește constant, afectează tot mai multe vieți.
image
„Rețea” de nași, fini, afini și prieteni ai lui Andrei Volosevici, primarul Ploieștiului, plătiți regește din banii publici
Presa din Prahova a dezvăluit că peste un milion de lei din bugetul ploieștenilor a fost utilizat de Primăria Ploiești și instituțiile subordonate pentru plata salariilor, primelor, sporurilor și indemnizațiilor acordate rudelor și prietenilor primarului Andrei Volosevici în anul fiscal 2022.

HIstoria.ro

image
Un asalt dincolo de orice imaginație, în „Historia” de mai
„Un asalt îndrăzneţ, dincolo de orice imaginaţie“. Așa a numit Churchill operațiunea de salvare a lui Benito Mussolini din hotelul Campo Imperatore, în ziua de 12 septembrie 1943. Dosarul de luna aceasta este dedicat unui raid ca în filme, prezentat pas cu pas. Revista vă așteaptă și cu alte surpri
image
Spitalul de la Palatul Regal: Regina Maria, „mamă a răniţilor”
Regina Maria începuse, încă din anii neutralităţii, un plan de susţinere al războiului din punct de vedere sanitar şi medical, bazându-se pe experienţa – ce-i drept, mai redusă – din timpul războiului balcanic.
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.