Cîntăreţi la altă masă

Publicat în Dilema Veche nr. 302 din 27 Noi 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Acum cîteva zile, într-o ştire la jurnal, am auzit o cîntăreaţă: "dom’le, e inadmisibil, sînt copii pe stradă care nu ştiu cine sînt!". Povestea era despre drepturile de autor plătite gloriilor noastre (unele trecute şi împăcate, altele de-a dreptul depăşite de fenomenul omenesc al uitării). Cîntăreaţa suferea că banii sînt puţini, iar cei care au cîntat acum 10, 20 de ani nu pot trăi din fostul succes. Nu se strînge nici de-un pix cu care să mai dai un autograf, în caz că ţi-l cere cineva. Nu vă zic cine era persoana cu replica. Dar răutatea omenească în care mă complac nu mă poate opri să v-o descriu. Blondă. Acum destul de grăsuţă. Nu foarte aranjată, nu foarte îngrijită. Genul de persoană pe care o întîlneşti în parc cu un pulover lălîu plimbînd un cîine despre care ştii precis că e singurul provider de ataşament real şi dezinteresat din viaţa doamnei. Fireşte, animalul e doar imaginaţia mea. Poate că doamna n-are cîine şi are iubit. Ce contează e însă replica şi corolarul ei: cum adică, lumea să nu mă mai ştie, după tot ce-am făcut pentru ea? Cum adică, publicul să nu mă mai iubească sau nici măcar să nu mai vrea să mă audă, după ce l-am făcut să plîngă acum 15 ani, cu melodia aia pe care s-au sărutat prima oară, spun statisticile, cel puţin 100.000 de români? Cum? Dragă doamnă, să vă spun cum: niciodată n-aţi cîntat mişto. Cîntecele dumneavoastră erau, fără excepţie, proaste. V-aţi datorat succesul, şi dumneavoastră, şi multe altele din generaţiile între anii ’60 şi ’80, unui singur lucru: lipsa de concurenţă. Aţi fost singure pe o piaţă în care radiourile nu puteau difuza muzică străină decît o oră pe săptămînă. Aţi fost un fel de Dacii ale muzicii uşoare: un singur model, făcut fără pasiune şi fără talent, pentru o piaţă care nu-l putea refuza. Iar noi, să mă iertaţi, eram prizonierii voştri. Aşa cum astăzi americanii îi torturează pe islamişti cu Metallica şi Pantera (heavy metal, ce l-am mai iubit fără să-l am!), aşa am fost şi noi torturaţi cu muzica uşoară românească. Era pe toate radiourile (în număr de trei, pentru cei care n-au apucat vremurile). Era pe toate gardurile la mare (ca şi azi, dar acum manelele au preluat rolul de schingiuitor). Era în toate magazinele de discuri, în care copertele închipuiau adevărate depozite de murături, de flori ofilite şi pene de păun aşezate peste coafuri savante, dar nu în sensul academic al termenului. Am fost torturaţi ani la rînd de oameni care credeau sincer că-i iubim. Nu ştiu ce i-a ajutat să ajungă la concluzia asta: poate că lumea care se îmbulzea la concerte în lipsă de altceva mai bun? Poate şi firea umană, care sfîrşeşte în complexul Stockholm, iubirea pentru gardianul care ne fredona şi se unduia lasciv în faţa uşii închise…? Anii au trecut însă şi aceşti oameni aşezaţi artificial în faţă au ajuns în mod natural în spate. Unde nu doar că nu le place, dar se şi simt năpăstuiţi de soartă. Şi totuşi, revin la întrebarea de la început, care cuprinde în ea toată drama celebrităţii trecătoare: cum să trăieşti după ce publicul tău a murit? E ca în mariaj: ce mai poţi face cînd partenerul nu mai vrea să facă nimic pentru tine? Poţi să treci peste asta şi să te apuci de pescuit. Poţi să faci scandal şi să-i arunci hainele în stradă (mai greu cînd vorbim de un milion de cetăţeni care ascultau acum 15 ani cîntecele doamnei). Sau poţi să-ţi găseşti pe altcineva, care să te iubească şi să te înţeleagă. Aici e aici. Gloria e trecătoare pentru că ai lăsat-o să treacă. Cînd sistemul de stat de produs glorie s-a prăbuşit, vedetele de altădată s-au văzut singure pe lume, mai singure ca activiştii de la "Ştefan Gheorghiu" care totuşi s-au reprofilat şi şi-au găsit alte cursuri pe care să le predea noilor generaţii. Vedetele noastre n-au putut găsi alte melodii de succes pentru că n-au avut unde să le caute. Ele erau plante de seră, iar sera s-a spart cu zgomot şi soarele a năvălit înăuntru. Talentul, cît era şi înainte de 1989, a supravieţuit, pentru că talentul are forţă, în vreme ce coafura, zîmbetul fals şi lamentaţia între octave nu pot să reziste cînd omul are voie să-şi scoată căştile de pe cap. Uite, de-aia ascult şi acum Timpuri Noi. Şi de-aia îi ascultam şi prin 1988. Pentru că ei aveau ceva de spus. Nu de cîntat…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cristian Mureșan, economist român din Paris: „Ce s-a întâmplat în Europa de Est e un miracol economic fără precedent“ EXCLUSIV
Economistul Cristian Mureșan spune că în 1989, țări precum Polonia și România au plecat pe picior de egalitate și au avut o creștere spectaculoasă a PIB-ului, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană.
image
image
Care este cea mai ieftină capitală din Europa pentru amatorii de city break-uri. Se poate mânca cu mai puțin de 3 euro
În orașul cu cel mai bun preț pentru amatorii de city break-uri costurile sunt cu peste 10% mai mici decât cel de pe locul secund, Lisabona.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.