Ceauşescu. În sfîrşit, indiferenţi

Publicat în Dilema Veche nr. 148 din 24 Noi 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu mai ştiu cînd am început să-l urăsc pe Ceauşescu. Poate într-o după-amiază de duminică, la Gala Desenului Animat cînd am realizat că un post de televiziune poate difuza mai mult de un episod din Tom şi Jerry. Poate, dar nu vrea. Sau poate că am început să-l urăsc în ziua în care am realizat că, în cazul în care comunismul chiar reuşeşte, n-am să ajung să mănînc niciodată mai mult de două banane... Sigur, îl uram în ziua în care am descoperit că blugii originali nu vor veni niciodată în magazinul "Galeria Modei" din Pantelimon. Şi l-aş fi ucis la scurtă vreme după descoperirea walkman-ului, cînd era clar că nimeni în Comitetul de Stat al Planificării n-avea de gînd să-l importe. Vedeţi, pentru mine, problema comunismului nu era aceea că scosese la marginea drumului religia şi dizolvase elitele. Oricum, ambele se întîmplaseră înainte să mă nasc. Marea lui dramă era că, deşi o religie a progresului, era veşnic în urmă faţă de tot ceea ce reuşeau să scornească occidentalii retrograzi şi bigoţi. Comunismul, deşi pozitivist şi dominat de dialectica ştiinţei, nu reuşea să producă un casetofon ca lumea. Nu putea pune în galantar măcar o pereche de blugi cu acel albastru prespălat. Nu reuşea, cu oricîte eforturi, să arunce pe piaţă o maşină cu măcar o zecime din puterea de seducţie (sînt băiat, poate mă înţelegeţi pe undeva...) a acelui Renault Fuego pe care l-am văzut într-o zi trecînd pe lîngă ceasul din Piaţa Universităţii. Şi da, dacă mă întrebaţi ce căutam la ceasul acela, vă rog să treceţi la următorul articol! Prin 1985 visam deja să-l asasinez. Fusesem de cîteva ori la vînătoare cu tatăl meu şi ştiam deja cum arăta un iepure văzut prin cătarea puştii. De multe ori, înainte să adorm cu muzica de final a Actualităţii Româneşti de la Europa Liberă, îmi imaginam un Ceauşescu alergînd pe cîmp, în vreme ce eu mă întrebam ce cartuş ar fi mai bine să folosesc. Glonţ Brenneke de mistreţ, să nu se chinuie, sau alice de 9 milimetri, să mai stăm puţin de vorbă, cu ocazia agoniei? Poate părea crud, însă asta se întîmplă cînd frustrezi un adolescent pînă la limita puterii sale de înţelegere a lumii. O lume simplă, în care "Girls just wanted to have fun", după cum spunea Cindy Lauper, şi în care acel fun risca să se transforme într-un copil nou-nouţ, cu părinţii încă în liceu. Cum să nu-l urăşti pe tipul care interzisese distracţia? Cum să nu-l vrei mort pe disk-jockey-ul nostru naţional, care oprise muzica străină la radio? Cum să nu-l calci cu betoniera - cum se spune acum - pe marele autor al plictiselii la televiziune, în ziare, la teatru şi la restaurant? M-am gîndit la toate astea în seara morţii Zoiei Ceauşescu. Pe forumuri, lumea oscila între creştinul (şi golitul de conţinut) "Dumnezeu s-o ierte!" şi telenovelisticul "ce vină a avut ea că s-a născut în familia aceea?". Unii o puneau la grămadă în gaşca de profitori ai regimului. Dar şi în cea mai restrînsă, de oameni care ar fi putut face ceva şi şi-au ratat ocazia. Ba nu, au făcut, spun apropiaţii: numai bine pentru cei din jur... Ceea ce, scuzaţi, îmi pare totuna cu Gigi Becali, care aruncă cu milioanele în Ferentari, un loc în care suferă nici 1% din nefericiţii României... La moartea Zoiei am descoperit ca sînt în stare să iert. Nu pe ea neapărat, ci numele ei. Acest Ceauşescu stupid, care mi-a răsunat în urechi cu insistenţa unei specii mutante, ceva între musca ţeţe şi viespea fără educaţie, de la ţară. Acest Ceauşescu repetat pînă la cruzime, care transforma toate frazele în incantaţii şi care înlocuia toate sensurile din viaţa noastră cu un absurd gros.... L-am iertat pe Ceauşescu tocmai pentru că, după mulţi ani, am descoperit ce era: un ţăran uitat în metrou de rudele de la ţară. Zoia, a doua generaţie la oraş, absolut normală, mi-a arătat că toţi am fost victimele unei idei proaste. Nu egalitarismul, nu dreptatea socială. Ideea proastă e să faci, din talpa ţării, pantof de lac. Şi şefi dintr-o lungă descendenţă de slugi...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cristian Mureșan, economist român din Paris: „Ce s-a întâmplat în Europa de Est e un miracol economic fără precedent“ EXCLUSIV
Economistul Cristian Mureșan spune că în 1989, țări precum Polonia și România au plecat pe picior de egalitate și au avut o creștere spectaculoasă a PIB-ului, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană.
image
image
Care este cea mai ieftină capitală din Europa pentru amatorii de city break-uri. Se poate mânca cu mai puțin de 3 euro
În orașul cu cel mai bun preț pentru amatorii de city break-uri costurile sunt cu peste 10% mai mici decât cel de pe locul secund, Lisabona.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.