Ce rămîne după spaima Marine Le Pen

Publicat în Dilema Veche nr. 687 din 20-26 aprilie 2017
Ce rămîne după spaima Marine Le Pen jpeg

Europa în care trăim se sperie ușor. Nu zic că n-are motive. Dimpotrivă, se petrec multe evenimente care neliniștesc pe bună dreptate. Dar sînt și situații în care ne speriem de umbra noastră. Tonul alarmist, de sirenă intensă, a devenit obișnuit pe străzile noastre, la televizoarele noastre, în sufletele noastre. Ceas de ceas, cîte un sfîrșit al lumii ne bate pe umăr. Nu-i vorbă, profeții tuturor spaimelor de tot felul umplu tot cuprinsul. Ca să arăți cît ești de deștept, astăzi, este nevoie să atragi atenția lumii asupra cîte unui pericol mortal, la care nimeni nu s-a gîndit încă. Trîmbițele tuturor apocalipselor imaginabile sună deodată. Mai nou, fiecare moment electoral dintr-o țară europeană aduce cu sine cîte o spaimă. În noiembrie anul trecut, europenii erau speriați că vine Trump la Casa Albă. Să vezi nenorociri! Am încercat, în cîteva rînduri, să pun un bemol previziunilor catastrofice – am fost imediat acuzat că țin cu Trump. Apoi, caravana spaimelor europene s-a mutat în Europa. În Olanda, a fost spaima de Geert Wilders. A trecut. Nu-i nimic, vine Franța! Acum, la ordinea zilei, e spaima de Marine Le Pen.

Pe 23 aprilie, francezii merg la urne. Rezultatul primului tur are, deocamdată, o certitudine: Marine Le Pen va merge în turul II. Cu cine? Probabil, cu Emmanuel Macron. Mai puțin probabil, cu François Fillon. Și mai puțin probabil, cu Jean-Luc Mélenchon. Sondajele, însă, liniștesc. Cu oricare dintre acești contracandidați, Le Pen pierde. Dar cît mai pot liniști sondajele astăzi? O opinie publică înspăimîntată și manipulată pînă la amețeală este, de fapt, insondabilă. Mai ales că manipularea nu vine dintr-un singur loc și nici măcar nu este făcută de „profesioniști“. Acum, milioanele de oameni se manipulează singuri. Fiecare individ cocoțat pe Facebook devine un manipulat manipulator. Că nu-și dă seama de asta este o agravantă și nu o atenuantă. Spaima de Marine Le Pen nu face excepție – multă manipulare.

De la un timp, Le Pen și partidul ei încearcă o operațiune pe care singuri o denumesc „dediabolizare“. Simțindu-se victime ale unei campanii generalizate de diabolizare, frontiștii francezi încearcă să arate că dracul nu e atît de negru. Ba, chiar, că nu e drac. Firește, nu mă înscriu într-un asemenea efort. Cred că o eventuală victorie a lui Marine Le Pen în prezidențialele franceze înseamnă un cuțit în inima Uniunii Europene și nu pot decît să fiu îngrijorat. Nu de alta, dar știu că mersul înainte al Uniunii Europene este esențial pentru biata noastră țară. Retragerea Franței din proiectul Uniunii Europene ar fi, după judecata mea, o lovitură cruntă pentru viitorul României. Sînt dintre cei care cred că România are nevoie ca de aer de o Uniune Europeană puternică și capabilă să intervină de cîte ori românii aleși de români o iau razna. Dacă tot am vorbit despre spaime, să v-o descriu în două vorbe și eu pe a mea: România rămîne pe de-a-ntregul pe mîna celor pe care românii îi aleg să o conducă. Experimentul deplin suveranist, pe care Le Pen îl vrea pentru Franța, ar fi extrem de periculos pentru noi. Nu zic că nu ne putem organiza singuri treburile de zi cu zi – zic, însă, că cei pe care îi alegem democratic să ne conducă trebuie să simtă cumva că nu pot face absolut orice le trece prin cap. E bine să simtă că deasupra lor mai e ceva ce-i poate constrînge, la o adică, să țină țara pe un anumit drum. Admit, însă, că sînt țări în Europa pe care un asemenea ghidaj supranațional le încurcă. Britanicii, de pildă, știu prea bine cum să aibă grijă ca țara lor să rămînă ceea ce este. Pentru noi, însă, lucrurile stau cu totul altfel.

Cu Franța, e altă poveste. Ei nu sînt, desigur, o națiune care să aibă nevoie de ghidaj, cum sîntem noi, dar nici o națiune care să spună că apartenența la UE o încurcă, precum britanicii. Pentru simplul motiv că dacă, în cazul nostru și al britanicilor, apartenența la Europa este temeiul apartenenței la UE, în cazul Franței, legătură e mai adîncă: Franța este însăși Europa. Dacă Franța părăsește Europa, Franța se părăsește pe sine, or, așa ceva este de neimaginat. Dar dacă Franța părăsește Uniunea Europeană, părăsește ea Europa? Mă gîndesc de la un timp dacă nu cumva facem o greșeală echivalînd fără rest Europa cu proiectul politic și economic numit Uniunea Europeană. Mai ești european dacă, în limba bruxelleză, ești eurosceptic? Mie, de pildă, Marine Le Pen mi se pare că este un politician 100% european. Tot ce spune ea, tot ce face ea este adînc înrădăcinat în tradiția și stilul european. Naționalismul și expresia lui constituțională, suveranismul, sînt invenții pur europene. Dar asta este o altă discuție pe care sper că o să putem să o facem odată…

Revenind la Marine Le Pen, ceea ce mi se pare cu totul fals este etichetarea ei drept „extremistă de dreapta“. Las la o parte că e din ce în ce mai neclar ce i acela extremism într-o Europă în care respectivul cuvînt a devenit o etichetă pe care orice om (politic sau nu) o pune imediat pe fruntea adversarului său. A fi extremist este, astăzi, eticheta oricărui dezacord. Că extremismul politic este o formă a răului, nu am nici o îndoială. Dar că orice om care nu ne place este extremist mi se pare nu doar o formă vinovată de diabolizare, ci și o dovadă că limbajul politic este tot mai rudimentar și, pe cale de consecință, că gîndirea politică a devenit tot mai primitivă. De ce este Marine Le Pen extremistă, așadar? Pentru că susține agresiv ieșirea Franței din Uniune? De ce n-ar fi extremiști și cei care militează pentru o Europă federală, cu unică suveranitate, atunci?

Apoi, nu prea înțeleg de ce Marine Le Pen este „de dreapta“. Știu, stînga a cîș­ti­gat războiul ideologic de după Războiul Rece. Nu mai poți spune cu toată gura că există un extremism de stînga. Încet-încet, pînă și comunismul este cauționat. Totuși, programul economic și social al candidatului Marine Le Pen este de un stîngism feroce. Le Pen se opune privatizărilor, vrea să îngrădească piața liberă cu reguli de natură politică, vituperează băncile private, propovăduiește egalitatea socială, susține patetic cauza clasei „de jos“, detestă elitele. Nu orice naționalism este de dreapta. Occidentul, desigur, a cunoscut direct naționalismul și rasismul dement ale lui Hitler, dar noi am cunoscut naționalismul dement al lui Ceaușescu, sîrbii au cunoscut na­țio­nalismul dement al lui Miloșevici, iar rușii, acum, pe cel al lui Putin. Pe acesta, de altfel, Le Pen îl admiră la scenă deschisă. Ca tip de lider autoritar, Le Pen este mult mai aproape de Putin decît, să zicem, de Trump.

Se spune, adesea, că, la extremă, stîn­ga se confundă cu dreapta. Odată ce ești extremist, nu mai contează de unde vii, căci extremismul are profilul său unic, cumva dezideologizat. Sînt de acord. Dar, dacă e așa, de ce continuăm să numim extremismul ca fiind musai „de dreapta“, dacă se suprapune perfect peste cel „de stînga“? La fel cu xenofobia. La fel cu orice altă intoleranță. Cazul Le Pen mi se pare interesant de analizat și din această perspectivă. Chiar și după ce spaima Marine, cel mai probabil, va trece pe 7 mai, mutîndu-se, sub alt nume, în alt colț al lumii…

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.