Cazul Polanski

Publicat în Dilema Veche nr. 295 din 8 Oct 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În clasamentul meu, Roman Polanski nu este un regizor de top. Cîteva dintre filmele lui îmi plac foarte mult (Chinatown, Bitter Moon şi The Pianist), cîteva mă interesează pe alocuri (Cuţitul în apă sau "trilogia apartamentului" alcătuită din Repulsion, Rosemary’s Baby şi The Tenant), dar multe mi se par mediocre, dacă nu chiar eşecuri lamentabile. Admit însă că Roman Polanski este un regizor legendar în conştiinţa publicului şi, tocmai de aceea, ştirea arestării sale acum, cînd are 76 de ani, pentru o faptă pe care a săvîrşit-o cu 32 de ani în urmă merită o scurtă meditaţie. Pe 10 martie 1977, cînd a invitat-o pe Samantha Gailey, de 13 ani, în vila lui Jack Nicholson de pe Mulholland Drive la o şedinţă foto pentru revista Vogue, Roman Polanski avea 44 de ani şi statura unui regizor-cult la Hollywood. Filmele şi biografia sa îi creaseră imaginea omului talentat, cu o viaţă nedreaptă. În copilărie, a fost persecutat de nazişti. A trăit în ghetoul din Cracovia pînă cînd familia i-a fost deportată. Mama lui a murit la Auschwitz (deşi, după cîte se pare, nu era evreică), iar tată lui, evreu, a supravieţuit miraculos lagărului de la Buchenwald. Copilul Polanski a fost ascuns de o familie poloneză pînă la finele războiului. Mai apoi, tînărul regizor Polanski nu este deloc pe placul autorităţilor comuniste poloneze şi pleacă din ţara lui. În fine, după ce trece prin Paris şi Londra, se stabileşte la Hollywood, unde se căsătoreşte cu Sharon Tate şi trăieşte o tragedie îngrozitoare. În 1969, Sharon Tate, însărcinată în luna a noua, este ucisă cu bestialitate de un grup de deviaţi, un fel de derbedei satanişti care se comportau ca nişte hippies, conduşi de una dintre cele mai charismatice încarnări ale diavolului, Charles Manson. În autobiografia sa, Polanski va scrie că acela a fost momentul în care şi-a pierdut orice credinţă în Dumnezeu, devenind un agnostic încăpăţînat. După ce şedinţa foto s-a terminat, Polanski îi dă copilei şampanie, un sedativ şi, deşi Samantha se opune, o forţează la raporturi sexuale de toate felurile. Iniţial, acuzaţiile împotriva sa sînt extrem de dure: viol asupra unui minor sub 14 ani prin administrare de droguri, sodomie şi perversiuni sexuale cu un minor, distribuirea de droguri către un minor. După negocieri între avocaţi şi procurori, Polanski urmează să ajungă în faţa judecătorului, sub o unică acuzaţie: susţinerea de raport sexual cu o minoră sub 14 ani. Scopul final al acestui deal este acela de a obţine o condamnare cu suspendare. Numai că, cu cîteva zile înainte de începerea procesului, judecătorul cazului, acum decedat, îi spune unuia dintre avocaţii lui Polanski că aranjamentul cu procurorii nu i se pare corect, că se teme ca reputaţia sa să nu fie ştirbită de faptul că lasă liber un violator şi că înclină să dispună condamnarea lui Polanski la cîţiva ani de închisoare şi expulzarea lui ulterioară, dat fiind că Polanski nu a fost niciodată cetăţean american. Aflînd acestea, Polanski pleacă imediat din America. Se va stabili la Paris pentru toţi anii care vor urma. Mandatul internaţional de arestare emis de autorităţile americane în 1978 nu a fost niciodată retras şi Polanski a avut mereu grijă să meargă în ţări în care ştia că executarea acestuia este puţin probabilă. Franţa a respins de două ori cererea oficială americană de extrădare. În 2003, unul dintre filmele lui Polanski a fost nominalizat la Oscar şi s-a pus problema participării regizorului la ceremonie. Discuţiile au fost, îmi aduc aminte, foarte aprinse. Pînă la urmă, Polanski nu s-a dus. Pentru justiţia californiană, Roman Polanski rămînea un violator care fuge de justiţie. Cu acea ocazie, victima a ieşit din conul de umbră în care se plasase în ultimele decenii şi a stat de vorbă cu Larry King în celebrul lui talk-show. Samantha Gailey (acum Geimer), mamă a trei copii, a spus în acel interviu că l-a iertat pe Polanski, că nu crede că acesta e un pericol social şi că e sigură că Polanski ştie că a comis o mare greşeală atunci şi o regretă sincer. Samantha Geimer spune că acea întîmplare e cea mai urîtă amintire din viaţa ei, dar că s-a obişnuit să trăiască cu ea. Cu ani în urmă, ea şi-a reglat conturile cu Polanski contra unei sume secrete şi cere acum închiderea cazului. Pe 26 septembrie a.c. Polanski a fost arestat pe aeroportul din Zürich, la punctul de intrare în Elveţia. Astfel, a început un adevărat război cultural. Pentru mulţi stîngişti europeni, dar şi americani, el este victima unui sistem monstruos care calcă marea artă în picioare, care sufocă libertatea artiştilor, care promovează un spirit brutal. Frédéric Mitterrand, ministrul francez al Culturii, a spus că arestarea este "absurdă" şi "revoltătoare", fiind opera "celei mai întunecate părţi a Americii, aceea care ne îngrozeşte pe toţi". Cam la fel s-au exprimat şi mogulul hollywoodian Harvey Weinstein şi ministrul francez de Externe, Bernard Kouchner, care a telefonat imediat lui Hillary Clinton pentru a obţine graţierea de la preşedintele Obama. De partea cealaltă, stau principiile dreptului şi, poate, o anume încrîncenare a spectrului conservator care a văzut mereu în artişti precum Polanski purtătorii unui fel de virus periculos. Nu ştiu cum se va termina această poveste, dar ştiu două lucruri. Primul: talentul unui mare artist sau o mare operă nu poate fi o cauză de impunitate penală. Al doilea: prescripţia şi graţierea sînt cele mai înţelepte instituţii ale dreptului penal.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Riscurile alcoolului la plajă: deshidratare, leșin, accident vascular, înec. Cum să bei prudent, dacă nu te poți abține
Deși e tentant și poate părea distractiv, consumul de alcool în apropierea apei și sub un soare arzător vine cu unele riscuri reale de siguranță. Yahoo Life a publicat sfaturile unor experții în sănătate pentru a evita deshidratarea, bolile cauzate de căldură și accidentele.
image
Un cunoscut economist român oferă un premiu de 100.000 de euro, cu o singură condiție. „Vi-i dau eu, mă angajez aici”
Economistul Andrei Caramitru se angajează să ofere un premiu de 100.000 de euro. Există însă și o condiție importantă pusă celor care ar vrea să se bucure de acești bani.
image
Ce ne spun accidentările repetate ale lui Halep: doctorul Alin Popescu a explicat cazul Simonei ca la carte EXCLUSIV
Accidentările repetate cu care se confruntă Simona Halep sunt des întâlnite în cazul sportivilor care revin în competiții după absențe îndelungate.

HIstoria.ro

image
Un asalt dincolo de orice imaginație, în „Historia” de mai
„Un asalt îndrăzneţ, dincolo de orice imaginaţie“. Așa a numit Churchill operațiunea de salvare a lui Benito Mussolini din hotelul Campo Imperatore, în ziua de 12 septembrie 1943. Dosarul de luna aceasta este dedicat unui raid ca în filme, prezentat pas cu pas. Revista vă așteaptă și cu alte surpri
image
Spitalul de la Palatul Regal: Regina Maria, „mamă a răniţilor”
Regina Maria începuse, încă din anii neutralităţii, un plan de susţinere al războiului din punct de vedere sanitar şi medical, bazându-se pe experienţa – ce-i drept, mai redusă – din timpul războiului balcanic.
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.