Îngrijorată teribil de fluctuațiile indicelui Dow Jones pe bursa americană, doamna Viorica Dăncilă nu mai are vreme pentru subtilități care țin de imaginea proprie sau a Guvernului. Așa se face că, la începutul săptămînii, Darius Vâlcov ocupa încă funcția de consilier de stat în aparatul de lucru al Guvernului.

Dl Vâlcov are mai multe calități. Prima dintre ele este că e autor al programului de guvernare și, indirect, al haosului fiscal care a urmat aplicării prevederilor din amintitul document. A doua este că e un apropiat al domnului Dragnea, poziție din care a devenit rapid unul dintre acei indivizi trimiși în Palatul Victoria după alegeri pentru a se asigura că nici un ministru sau premierul (oricare i-ar fi numele) nu dau semne de autonomie.

Dar cea mai relevantă calitate a dlui Vâlcov izvorăște din condamnarea de opt ani de zile pe care tocmai a primit-o pentru trafic de influență și spălare de bani. Aceea de incompatibil moral fie și cu trotuarul din fața Guvernului.

Întrebată dacă consideră necesar să îl mențină pe Vâlcov în funcție, dna Dăncilă a răspuns stupefiant că nu și-a abandonat niciodată un membru al echipei care trece printr-un moment dificil. Înțelegeți? E vorba de camaraderie, nu despre un condamnat pentru spălare de bani care influențează decizii legate de bugetele publice. În mintea doamnei plantate de Liviu Dragnea la Palatul Victoria, solidaritatea e pervertită în așa hal încît ia forma urîtă a complicității. A sfidării.

Ascultînd-o la radio, m-am întrebat pentru o secundă dacă șefa Guvernului înțelege din ce poziție vorbește, despre ce vorbește și dacă își pune problema consecințelor faptelor sale. Apoi mi-am amintit cum a ajuns la Guvern. Fără să aibă această ambiție, fără să fie pregătită pentru așa ceva și fără să aibă vreun plan sau idee proprii legate de administrarea României. Doamna Dăncilă este unul dintre acei politicieni-accident plantați prin diverse funcții doar ca să ocupe spații și scaune ce ar putea fi ocupate de oameni care au idei proprii. O executantă de nivel mediu spre mic care provoacă stînjeneală și hohote de rîs.

E firesc ca, în atari condiții, să nu aibă dileme morale sau de orice altă natură.

E de-a dreptul ironic cum coaliția de guvernare s-a făcut zid în fața lui Vâlcov și încearcă în același timp să demoleze DNA. Nu numai că doamna Dăncilă e solidară cu condamnatul sus-amintit, dar încearcă în felul ei inabil să îl și răzbune. De altfel, zguduirea edificiului DNA e probabil singurul punct din programul real de guvernare care e urmărit consecvent, profesionist și ticălos de proprietarii doamnei Dăncilă. Mi-e greu să le spun colegi sau parteneri politici pentru că aceste cuvinte au semnificații străine șefei Guvernului.

M-am amuzat să descopăr că, în aceeași conversație cu ambasadorul american în care doamna premier (era să scriu „de renume mondial“, dar am să mă abțin) își manifesta îngrijorarea cu privire la Dow Jones, s-au abordat chestiuni care țin de starea Justiției. Onor cabinetul n-a considerat necesar să informeze cetățenii cu privire la detaliul ăsta. A făcut-o, probabil exasperată, ambasada americană, deși nu are nici un fel de datorie sau răspundere față de cetățenii români.

Am să remarc în treacăt că, spre deosebire de precedentul guvern, cel condus de doamna Dăncilă are totuși un purtător de cuvînt. Nu teribil de vorbăreț, cam fără mandat cînd e vorba de subiecte sensibile, dar e un pas înainte. Sîntem undeva prin aprilie 1990.

E de găsit pe Netflix un serial numit Altered carbon / Carbon modificat. Realizat după un roman SF, găsim în el tot felul de personaje ale căror conștiințe și suflete migrează de la un corp la altul în funcție de uzura celui prezent sau de alte nevoi urgente ale scenariului. Chiar dacă transferul se face fără efort și toate datele se păstrează intacte, personajele sînt inevitabil afectate în interacțiunea cu mediul de percepția în legătură cu apariția lor fizică. Alfel spus, carbonul modifică conștiința și conștiința modifică carbonul. Alterează carbonul.

Ei bine, doamna Dăncilă pare coborîtă din varianta de coșmar a serialului ăstuia. O variantă personalizată pentru est-europeni, lăutărească, jenantă, tragică în ridicolul ei și incapabilă de autoevaluare sau de respect de sine.

Ca și domnii Grindeanu și Tudose înaintea ei, doamna Dăncilă e doar corpul în care s-a transferat ticăloșia momentului. E drona folosită pentru confiscarea definitivă a puterii, pentru acapararea resurselor publice în mîinile puține și niciodată pline ale celor cîțiva stăpîni ai României, azi în anul centenarului.

Probabil mai țineți minte grimasele de jenă ale lui Sorin Grindeanu. Priviți-o pe Viorica Dăncilă, n-are nici o tresărire. Citește de pe foi pe care nu ea le-a scris, rostește cuvinte al căror înțeles îi e cunoscut doar parțial și aplică măsuri pe care nici măcar nu face eforturi să le priceapă. Carbonul a fost alterat.

O privești pe doamna premier afectată de camaraderia cu Darius Vâlcov și aproape că îți vine să te rogi să rămînă în funcție pînă la finalul legislaturii. Să nu mai aibă loc altă schimbare de premier, alt transfer de informații, în alt corp, cu altă coafură.

Nu de alta, dar degradarea carbonului sub efectul putrezirii conștiinței e totuși o priveliște greu de tolerat chiar și pentru niște est-europeni ca noi, crescuți sub privirea rea a Elenei Ceaușescu. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.