Averea sau opera?

Publicat în Dilema Veche nr. 197 din 16 Noi 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pentru un jurnalist, nu-i dilemă mai mare: ce să aduni? Hîrtie în stive, în saci, în munţi care sfîrşesc prin a umple debaraua? Semne, cu miile, în hard-uri distruse în vreun scurtcircuit nepăsător în problema posterităţii tale? Scrisorile oamenilor, vorbele lor bune, nervii şi chiştoacele de milioane de kilometri puse cap la cap, pe care le-ai lăsat în redacţiile vieţii tale? Decupajele din reviste, de care acum îţi vine să rîzi? Casete cu imagini păstoase, din locuri imposibil de identificat, cu un comentariu din off care îţi pare la fel de îndepărtat acum, ca anii ’50 despre care citeai în epocă...? Ce să păstrezi, cu ce te alegi, ce rămîne pînă la urmă din cariera unui jurnalist? Ce lasă copiiilor, dacă cumva are timp să-i facă şi să-i crească şi să le explice ai cui sînt? Opera. Dacă se poate, chiar opera de asanare socială, de îmbunătăţire funciară a moravurilor, de combatere de la rădăcină a dăunătorilor. Opera jurnalistului, aşa cum o vede publicul, acela ţinut de vorbă în sondaje şi întrebat pe stradă, cînd n-ai nimic mai bun să umpli jurnalul. Vedeţi dumneavoastră, treaba noastră e să facem bine societăţii. Nu bani. Asta e o viziune a presei, nu mereu cea în care credem. Şi nu putem să credem în ea nu pentru că ne dorim avere, ci pentru că ştim sigur că nu putem să facem mereu bine. Presa, pînă la urmă, e o sumă de influenţe, în care adevărul e doar una dintre ele. În rest sînt oamenii şi interesele lor, fiecare dînd un brînci mai mare sau mai mic căruţei noastre cu mesaje, zdruncinate şi amestecate: comedie şi deces, vene tăiate şi paiete, multă imaginaţie şi cîte stereotipuri vă doriţi. Chiar, mai vreţi multe? E uşor să fii dezamăgit ca jurnalist de profesie. N-ai avantajul doctorului, să-ţi vezi pacientul plecînd acasă pe picioarele lui. N-ai bucuria arhitectului, să treci pe lîngă casa ta, chiar dacă locuită de altul. N-ai nici măcar gloria trupei la modă: jurnalistul adevărat, ăla care scrie adică, nu e tras de mînecă pe stradă, după autografe. Singurul lucru care se întîmplă datorită presei, singurul lucru care ne îndreptăţeşte să credem că mai existăm e gestul simplu prin care vînzătorul aşază un rînd nou de ziare pe tarabă. Mă rog, merge şi-un text pus de webmaster pe site, ca să nu rămînem ancoraţi în proiect. Dar esenţa asta e: nu ne ocupăm cu lucruri vizibile, mari, grandioase. Nu schimbăm mersul lumii, sîntem doar folosiţi pentru asta. Misiunea noastră îndeplinită e aceea ca voi să plătiţi ceva nou azi şi să vă plictisiţi suficient de repede încît să mai cereţi şi mîine. Cam puţin pentru operă, de ce să nu încercăm să facem bani? E şi asta o consolare cînd vezi că-n jurul tău lumea are alte maşini şi alte telefoane şi alte preocupări la care zău dacă te mai poţi adecva, fără nici o leţcaie! Cazul lui Bogdan Chirieac e însă unul ciudat chiar şi în acest context. Şi nu pentru c-a făcut bani mulţi. Problema lui Bogdan Chirieac e de fapt potenţiala legătură cu Serviciile secrete. Zic potenţială, că omul e pînă la urmă nevinovat. Dar asta nu înlătură problema altora. Serviciile secrete au oameni în presă. Ei nu sînt folosiţi doar ca să promoveze anumite teme sau pentru a strînge informaţii. Ei sînt pur şi simplu crescuţi ca parte a establishment-ului românesc, în care Serviciile îşi doresc (c-aşa e fişa postului) influenţă. Din acest motiv există şi o tensiune între jurnalişti: între cei care au semnat odată (şi care sînt de obicei ajutaţi în carieră) şi cei care n-au semnat şi trebuie să se descurce singuri. Genul ăsta de simbioză face rău meseriei, care a ajuns ca un campionat de atletism populat cu o mulţime de alergători dopaţi. Nu că publicul i-ar mirosi repede. El are alte probleme. Şi nici nu ştie ce e mai rău: jurnalistul bogat, jurnalistul agent sau jurnalistul sărac şi cinstit? Ce vă doriţi, dragi doamne şi domni? Vă mai uitaţi în gura noastră, chiar ştiind c-avem elicopter pe casă? Sau încă mai căutaţi, între noi, pe omul acela capabil, ca Nazariteanul, să se jertfească pe crucea de lînă a puloverului ieftin din en-gros-ul "Europa"? Pe cine vreţi? Cum daţi cu banul? Cap? Sau pajură?

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cristian Mureșan, economist român din Paris: „Ce s-a întâmplat în Europa de Est e un miracol economic fără precedent“ EXCLUSIV
Economistul Cristian Mureșan spune că în 1989, țări precum Polonia și România au plecat pe picior de egalitate și au avut o creștere spectaculoasă a PIB-ului, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană.
image
image
Care este cea mai ieftină capitală din Europa pentru amatorii de city break-uri. Se poate mânca cu mai puțin de 3 euro
În orașul cu cel mai bun preț pentru amatorii de city break-uri costurile sunt cu peste 10% mai mici decât cel de pe locul secund, Lisabona.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.