Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală a lansat ediția 2017 a Barometrului de Consum Cultural. E un instrument de lucru pentru manageri culturali și pentru administrația publică. Pe de o parte, oferă o radiografie asupra participării culturale și asupra reprezentărilor pe care cetățenii le au cu privire la infrastructura și oferta culturală; pe de altă parte, ar trebui să se constituie într-un document de referință în elaborarea politicilor culturale. Probabil că ambele dimensiuni ale acestei cercetări sînt subapreciate și, mai ales, subutilizate. Ar fi una dintre explicațiile pentru care barometrul indică, la fiecare ediție, aceleași inadecvări între așteptări și ofertă, aceleași inechități în ceea ce privește accesul la cultură, aceleași clivaje sociale… Sînt greu de urmărit aceste evoluții pe domenii distincte (consum de carte, de cinema, de teatru etc.), căci, deși metodologia e unitară, direcțiile de investigație diferă de la o ediție la alta a Barometrului; e sigur însă că distanța între marile orașe, pe de o parte, și mic-urban și rural, pe de altă parte, se accentuează. Anul acesta, cercetarea s-a concentrat pe două mari teme: Centenarul Marii Uniri şi patrimoniul cultural.

53% din respondenţi sînt interesaţi în mare şi foarte mare măsură să participe la evenimente culturale dedicate Centenarului Marii Uniri în judeţul lor, deşi 58% din respondenţi nu ştiu sau nu răspund la întrebarea ce fel de evenimente le-ar plăcea să fie organizate în localitatea lor cu această ocazie, iar 55% nu ştiu ce să răspundă sau nu răspund la întrebarea „Care e primul lucru care vă vine în minte cînd auziţi sintagma Centenarul Marii Uniri?“.

Rezultatul cercetării nu e surprinzător. E vorba, aici, în primul rînd de o problemă de comunicare a autorităților: sîntem (aproape) la jumătatea anului și nu a existat încă o pregătire a opiniei publice pentru Centenar. Dincolo de acel logo creat special pentru jubileu și care apare pe antetul multor documente emise de instituții, dincolo de cîteva emisiuni la posturile publice de radio și televiziune, nu s-a făcut mare lucru în a comunica despre subiect. În plus, tema Centenarului e parazitată de tot felul de mici conflicte legate de finanțarea evenimentelor (cu concursuri de proiecte anulate și reluate etc.). Ce să mai înțeleagă oamenii dintr-o temă oricum abstractă? Lasă că nici în școli probabil că nu s-a insistat în nici un fel asupra subiectului Marii Uniri de acum 100 de ani. Și mai spune ceva acest studiu: că românii nu sînt prea dornici să participe la evenimente comemorative (50% nu au participat niciodată la un asemenea eveniment, 47% nu așteaptă cu nerăbdare aniversarea Centenarului).

Un alt fenomen interesant relevat de ediția curentă a Barometrului se referă la identitate și la patriotism. La întrebarea „Dumneavoastră din care grup vă simţiţi că faceţi parte?“, respondenţii se identifică în primul rînd cu nivelul local (comuna sau oraşul în care locuiesc – 65%), în al doilea rînd cu nivelul judeţean (51%) şi abia în al treilea rînd cu nivelul naţional (40%). Ce se întîmplă la nivel local e mai semnificativ pentru oameni decît ce se întîmplă pe plan naţional. Revirimentul patriotismului local e semnul conservării unei diversități, al păstrării unor elemente de identitate locală. Dar și – poate – un semn al izolării comunităților locale. Această izolare ține adesea de absența infrastructurii și de incapacitatea administrativă, și ar trebui să fie un semnal pentru riscul de pauperizare.

Și ar mai fi un element constitutiv al apartenenței/mîndriei locale: patrimoniul. Identificat ca o valoare, totuși neglijat. Aproape 70% din români sînt conștienți de obiectivele de patrimoniu cultural material din localitatea lor (la nivelul orașului București sînt chiar 83%). Însă 36% nu au putut numi un obiectiv de patrimoniu. E, iarăși, o chestiune de comunicare și de educație: autoritățile fac prea puțin pentru a pune în valoare… valorile.