Arhitectura raţiunii şi actualitatea filozofiei

Publicat în Dilema Veche nr. 649 din 28 iulie - 3 august 2016
Arhitectura raţiunii şi actualitatea filozofiei jpeg

Între 12 și 16 iulie a avut loc la Alba Iulia a 16-a ediție a seminarului „Bucharest-Princeton Seminar in Early Modern Philosophy“. În fiecare vară, seminarul „Bucharest-Princeton“ reunește cercetători și studenți în filozofie, istoria științei, științe politice și studii culturale din Europa, cele două Americi, Australia (uneori chiar și Noua Zeelandă). Participanții petrec o săptămînă în România, vorbind despre importanța gîndirii moderne și despre relevanța modernității pentru lumea în care trăim. O săptămînă de conferințe și discuții pe texte fundamentale. Anul acesta, în ambianța primitoare a Bibliotecii Batthyaneum și a Institutului Catolic din Alba Iulia, s-a citit Aristotel, Proclus, Bacon, Descartes, Pascal, Galileo și Locke și s-a discutat despre Arhitectura rațiunii: principii, axiome și legi ale naturii în antichitatea timpurie. 

Despre relevanța
rațiunii și principiile ei arhitecturale

Cînd am ales tema seminarului din acest an nu ne-am gîndit că va fi atît de actuală. Nici că în timpul discuțiilor din acea săptămînă de lucru, care a devenit o constantă a verii pentru mulți dintre membrii comunității academice internaționale, vom avea de reflectat asupra relevanței investigațiilor noastre într-o lume în care loviturile de stat și atentatele teroriste se succed cu o viteză amețitoare. E tentant să ches­tio­nezi relevanța unui eveniment care se desfășoară printre cărți vechi, într-o bibliotecă de secol XVIII, și care discută despre arhitectura rațiunii. Și totuși: cînd se înstăpînesc dezordinea și întunericul, cînd „vremurile își ies din țîțîni“, avem puțini aliați în afara rațiunii. Atunci (re)des­­coperim că e timpul filozofiei.

Primii dintre moderni știau asta foarte bine. În definitiv, mulți dintre ei au trăit în perioade în multe privințe asemănătoare cu cea de azi, sub asaltul concertat al nebuniei și iraționalului. Secolul Luminilor a început cu războaie civile și insurecții religioase, cu epidemii recurente de ciumă și o perioadă de transformări climatice cunoscută specialiștilor (de azi) sub numele de mica glaciațiune. Iar filozofii nu trăiau în turnuri de fildeș, ci aveau de făcut față evenimentelor. „Scopul filozofiei – scrie Thomas Hobbes, la jumătatea secolului al XVII-lea – este să ne ajute să punem la lucru, în folosul nostru, cîteva dintre efectele deja observate […] sau să acționăm, producînd – în măsura în care legile naturii ne îngăduie – efecte similare celor pe care le concepem în mintea noastră, în scopul îmbunătățirii existenței umane. […] Scopul cunoașterii este puterea; scopul teoremelor […] este construirea de probleme; în sfîrșit, scopul oricărei speculații este fundamentarea unei acțiuni, a unui plan pe care trebuie să-l punem în practică.“

Francis Bacon a lăsat moștenire Europei nu doar o nouă logică și o nouă filozofie a naturii, ci și documentele procesului cunoscut sub numele de „complotul prafului de pușcă.“ Bacon a fost procurorul de caz într-unul dintre cele mai celebre atentate teroriste din istorie: cel în care Guy Fawkes și cîțiva complici au încercat să arunce în aer Parlamentul britanic (în 1605). Terorismul, fanatismul și nebunia nu s-au născut azi. Nu sîntem primii care trebuie să le facă față. Iar dacă ignorăm istoria, o facem pe proprie răspundere și cu costuri enorme. Nu cumva ignoranța este tocmai sursa slăbiciunii noastre? 

Cîte ceva despre rațiunea modernilor...

După o săptămînă de discutat despre principiile rațiunii, am rămas, printre altele, cu o frumoasă și pilduitoare metaforă, dragă multora dintre filozofii moderni. Imaginați-vă domeniul rațiunii ca pe o grădină, în mijlocul unor hățișuri întunecate. O grădină care trebuie cultivată și apărată. Unii dintre înaintașii noștri au reușit să organizeze această grădină (more geometrico), să cadă de acord asupra arhitecturii ei și să o extindă, reducînd din întunericul și nesiguranța spațiului încîlcit al pădurii care o înconjoară. Dacă ne uităm împreună la istoria gîndirii moderne vedem că adesea acești arhitecți ai rațiunii au reușit performanțe uluitoare tocmai în epocile cele mai întunecate. Cea mai spectaculoasă a fost, probabil, epoca din zorii modernității cînd, într-un interval de cîteva decenii, s-a născut știința modernă. Dar și Europa, cea pe care o știm azi – o construcție întemeiată pe rațiune și care valoriza rațiunea ca instrument de cunoaștere și ordonare a iraționalului. Anii în care au trăit Francis Bacon, René Descartes, Thomas Hobbes și Isaac Newton se pot vedea fie ca o epocă de aur a rațiunii, fie ca un asalt al întunericului și iraționalului (război civil în Franța, război civil și insurecție religioasă în Anglia, valuri succesive de ciumă etc.). Cumva, cele două aspecte par să fie legate între ele – ceea ce ne spune că n-ar strica să învățăm mai multe despre modernitatea timpurie pentru a găsi, eventual, elemente pentru o rețetă de supraviețuire și adaptare la lumea în care trăim. 

...și despre instituția „Bucharest-Princeton Seminar“

am acesta este scopul seminarului de cercetare anual cunoscut sub numele de „Bucharest Princeton Seminar in Early Modern Philosophy“. În fiecare vară, din 2001, „Bucharest Princeton Seminar“ reunește cercetători și studenți ai modernității timpurii veniți din toate colțurile lumii. La capătul acestei săptămîni de lucru intens se nasc proiecte de cercetare, colaborări internaționale, proiecte de cursuri, cărți sau de ediții. Cum sîntem deja la a 16-a ediție, putem măsura în timp efectele acestei întreprinderi. Pentru România ele sînt destul de clare: am contribuit la formarea unei generații de specialiști (reuniți în Centrul de cercetare „Fundamentele modernității europene“, la Universitatea din București), am produs traduceri și ediții, și am educat cîteva generații de studenți (dintre care unii se întorc, pentru seminar, de la Cam­bridge sau Princeton, Ghent, Bruxelles sau South­bend, Indiana). 

Un proiect al Luminilor în centrul Transilvaniei: Biblioteca Batthyaneum

Anul acesta, gazdele „Bucharest-Princeton Seminar“ au fost Biblioteca Batthyaneum și Institutul Catolic din Alba Iulia. Seminarul a fost rezultatul bunei colaborări dintre mai multe instituții: la bunul mers al lucrurilor au mai colaborat Departamentul de Filozofie al Universității Princeton, Centrul de cercetare „Fundamentele modernității europene“, Institutul de Cercetare al Uni­versității din București, dar și Primăria orașului Alba Iulia.

Pentru mulți dintre noi, aflați la prima vizită, Alba Iulia a fost o surpriză plăcută – și un loc ideal pentru a discuta despre arhitectura rațiunii și despre modernitatea europeană. Marea revelație a fost însă Biblioteca Batthyaneum. Construită, la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, ca un institut de cercetare european – cu bibliotecă, observator astronomic și tipografie –, Biblioteca Batthyaneum pare să fie o întrupare central-europeană a proiectelor baconiene. Progresul cunoașterii – ne spune Francis Bacon, la începutul secolului al XVII-lea – depinde de trei lucruri: reformarea instituțiilor producătoare de cunoaștere, organizarea orientată către cercetare a bibliotecilor și încurajarea (inclusiv pecuniară) a învățaților înșiși (am modernizat puțin limbajul – pentru cei care caută citatul exact, a se vedea Francis Bacon, Cele două cărți despre excelența și progresul cunoașterii, traducere de Dana Jalobeanu și Grigore Vida, Humanitas, 2012, pp. 175-180). „Dacă progresul cunoașterii datorează atît de mult instituțiilor aflate în același stat – scrie Bacon, în Cele două cărți despre progresul cunoașterii – cu cît ar fi mai avansată cunoașterea dacă ar exista o comunicare eficientă între universitățile Europei. […] Vedem cum multe […] ordine și fundații, chiar dacă situate pe teritorii și sub suveranități diferite, sînt astfel organizate încît există între ele un contact permanent. […] Așa cum natura a creat frății în familii, așa cum artele mecanice au dus la formarea de bresle în interiorul comunităților, așa cum, prin mirungere, Dumnezeu creează o frăție între regi și episcopi, tot așa ar trebui să existe o frăție întru învățătură și iluminare, rezultînd din paternitatea lui Dumnezeu, care este numit Tatăl iluminării sau al luminilor.“ 

„Frăția“ baconiană a luminilor s-a întrupat de multe ori în spațiul european al Luminilor: în societăți savante sau manifeste utopice, în proiecte umaniste sau institute de cercetare, în Anglia și Franța, Țările de Jos și Italia, la Viena, Sibiu sau Alba Iulia. Oriunde învățații aveau suficiente resurse de timp, bani și susținere politică pentru a reconstrui, pe plan local, condițiile pe care Bacon le vedea necesare pentru buna administrare și extindere a grădinii rațiunii. La Alba Iulia, acest lucru s-a petrecut în ultimele decade ale secolului al XVIII-lea, cînd episcopul Ignatius Batthyani a construit acolo lucrul la care se pricepea cel mai bine: o bibliotecă – institut de cercetare, înzestrată cu un observator astronomic și o tipografie. În plus, Batthyani a imaginat și pus pe hîrtie planurile unei societăți internaționale pentru progresul cunoașterii, Societas litteraria assiduorum.

Pentru mine, și cred că pentru mulți dintre participanții la seminar, a fost o mare descoperire să vedem cît de integrată era Transilvania în cultura europeană a luminilor… și cît de puține lucruri știm despre asta. Și mi-e greu să nu formulez o conexiune – măcar simbolică –  între ignoranța noastră și modul în care arată azi Biblioteca Batthyaneum (a cărei clădire istorică stă să se prăbușească) sau observatorul ei astronomic (bombardat din greșeală în 1848 și niciodată refăcut). Am plecat de la Alba Iulia cu sentimentul că avem multe de făcut în anii care vin: proiecte de cercetare, conservare și restaurare, ediții, cursuri de specializare pentru studenți și cercetători dornici să mai salveze cîte ceva din moștenirea noastră culturală, poate și cursuri mai generale care să explice, pe înțelesul tuturor, de ce și cum trebuie să cultivăm grădina rațiunii. 

Dana Jalobeanu este conferențiar uni­ver­sitar, Facultatea de Filozofie a U­ni­ver­si­tă­ții din București.

Foto: D. Jalobeanu

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.