Am stat la coadă în America

Publicat în Dilema Veche nr. 191 din 8 Oct 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dimineaţa, la ora şapte, pe Strada Cinci din New York, sînt doar oamenii cu care America nu se mîndreşte. Nu-s bărbieriţi cu ultimul model de lamă Gilette, n-au în buzunar cheile de la Ford-ul hibrid de anul ăsta, n-au pe ei cămaşa cu dungile maro şi albastru ale toamnei. De fapt, n-au nimic deosebit, nici măcar noroc. Plan detaliu aici: o pereche de mîini cu degete lungi masează genunchii, unul cîte unul. Încet, ca şi cum ar avea toată ziua pentru asta. Mişcările sînt de virtuoz - pare că ar cînta la ligamente, ca la pian. Plan larg: omul stă în fund sprijinit de o clădire care se termină undeva mai sus, la vreo sută de etaje deasupra lui şi încă vreo cîteva mii de ani după, pe scara istorică. E negru şi e homeless, însă nu-i nimic trist în asta. E doar o parte din America - partea aceea care spune că libertatea e absolută aici. Ai dreptul să fii preşedinte. Ai dreptul să fii un ratat perfect. Ai dreptul să stai pe stradă sau în penthouse. Guvernul nu se opune. De fapt, Guvernul n-are nici o legătură cu fericirea ta, că nu ţi-a promis-o. Ai dreptul la ea, nimeni n-are nici o obligaţie să ţi-o ofere. În căutarea fericirii m-am aşezat şi eu la coadă sîmbăta trecută. Pe Strada Cinci, la capăt, cum începe Central Park, la magazinul Apple. Înăuntru, fericirea în doze mici, plate şi lucioase: telefoane iPhone, iPod-uri Touch. Chestii, butoane, trăiri. Un mic amănunt aici, încă un plan detaliu. Magazinul e la subsol, iar deasupra lui e o fîntînă arteziană. Dedesubt, exact sub ea, se afla standurile minimalist desenate, cu ultimele iPod-uri, conectate la căşti, cu filme şi muzică pe ele, mă rog, tot tacîmul sau, cum ar zice tex-mex americanii, the whole tamale. Închipuiţi-vă aici, în decorul zen al celui mai central magazin din lume, al celui mai superior, mai important, mai zguduitor, ei bine, închipuiţi-vă două găleţi cu ceva apă murdară în ele. Puse pe podeaua albă desenată sigur de un arhitect scump, puse acolo să pice în ele. Să pice de sus, din tavan, adică din fîntîna arteziană al cărei (pardon, scuzaţi) fund era spart. O clipă m-am gîndit să sun la consulatul României: sigur soluţia asta cu găleţile, pe care o ştiam din copilărie, de la mine din bloc, sigur era pe undeva înregistrată ca patent naţional! Sau măcar să trimitem o echipă de filmare, să imortalizeze momentul, pentru un uz ulterior, cînd ne mai apucă depresia balcanică a nerealizării ca neam. Evident, m-am gîndit la asta cinci secunde, după care m-am reaşezat frumos la coadă, disciplinat, cum ştiu din copilărie. Îmi lipsea ceva - a, da, sacoşa! - şi aveam ceva în plus: cardul. Pe vremuri, la Galeria Modei, aş fi strîns în mînă bancnota de 100, pregătită pentru primul stilou chinezesc din viaţa mea. Acum eram cu cardul, gata să vărs cîteva sute de dolari pe ultima şmecherie cu care Occidentul a cîştigat războiul tehnologic împotriva firmei Tehnoton Iaşi, ultimul mare producător de casetofoane din România. Am ieşit de acolo cu un iPod. Al treilea, cred, din viaţa mea (nici unul folosit pînă acum în mod serios!). Fericit că-s în rînd cu lumea? Nu neapărat. Însă conştient c-am atins maximum de înregimentare, de care nici un partid şi nici o şedinţă n-au fost capabili să se apropie în adolescenţa mea din anii ’80. Înregimentarea aceea de calitate, rezistentă, care vine dinăuntru, pentru că vrei să fii la fel cu toţi ceilalţi, din tot sufletul! Aceea în care nu-ţi trebuie nimic diferit de tot ce găseşti pe Strada Cinci. Nimic pe care să nu scrie ceva, un nume. Un nume de pe lista scurtă, zisă şi (dar cine-şi mai aminteşte) nomenclatură. Nimeni nu-şi mai aminteşte, fireşte. Numele sînt brand-uri azi, înainte de a fi firme. Şi oricum, înainte de a fi oameni. De fapt, sîntem nişte nord-coreeni ai marketingului. Aici ne-a adus Kim-Jong-Jobs. Vrem butoanele lui, nu ştiu de ce. Nu pentru că folosesc în mod practic la ceva. Ci pentru că folosesc în mod metafizic la nimic. Acum cîteva zile, cineva se plîngea că invazia iPod-urilor a izgonit din viaţa oamenilor ceva cu adevărat important: liniştea. Tot ce se poate. Eu ştiu doar c-am stat la coadă la New York, la 20 de ani după coada de la pîine din Piaţa Pantelimon. Pentru cine întreabă, asta se numeşte progres.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cristian Mureșan, economist român din Paris: „Ce s-a întâmplat în Europa de Est e un miracol economic fără precedent“ EXCLUSIV
Economistul Cristian Mureșan spune că în 1989, țări precum Polonia și România au plecat pe picior de egalitate și au avut o creștere spectaculoasă a PIB-ului, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană.
image
image
Care este cea mai ieftină capitală din Europa pentru amatorii de city break-uri. Se poate mânca cu mai puțin de 3 euro
În orașul cu cel mai bun preț pentru amatorii de city break-uri costurile sunt cu peste 10% mai mici decât cel de pe locul secund, Lisabona.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.